De ce ne uităm la filme horror?

filme_horror

Poate aţi fost la TIFF şi aţi nimerit la filme horror. Dacă vă întrebaţi de ce sunt atât de sângeroase, ei bine, sunt oameni care sunt super încântaţi să fie îngroziţi.

Da, da. Aţi auzit bine. Poate chiar acum ai ieșit dintr-o sală de cinematograf sau vecinul tău de deasupra, de unde se aud zgomote nelalocul lor, se uită la un film horror.

Te-ai întrebat de ce unora dintre noi ne place acest lucru? Suntem căutători de adrenalină, de excitement. De ceea ce ne agită sângele în vene. De ceea ce ne face să nu mai adormim bine noaptea. Oare avem o viață prea anostă? Preferăm filmele horror în loc de clasicul ardei iute? Care sunt motivele din spatele acestor preferințe?

6 motive pentru care să te uiţi la filme horror:

Pentru chatharsis – Stephen King, un autor american cunoscut prin romanele sale horror sugera că noi urmărim acest gen de filme pentru a ne ajuta să ne descurcăm cu ceea ce este real și să ne vindecăm emoțiile negative prin vizionarea acestor gen de scene.

Aristotel a subliniat faptul că oamenii au fost atrași de spectacole de teatru violente și povești de groază deoarece le-a dat șansa de a se curăţa de emoţiile negative.

Astfel, prin filmele horror este furnizat un mediu sigur în care să se experimenteze emoțiile intense.

Pentru un nivel ridicat de arousal fiziologic – Marvin Zuckerman de la Universitatea din Delaware spune că sunt oameni care sunt high-arousal seekers, adică sunt căutători ai stării de activare fiziologică și care sunt încântaţi de filmele horror, faţă de cei de tip low arousal seekers care nu le preferă.

Conform Scalei de Căutare de Senzaţie (Sensation Seeking Scale), Zuckerman spune că această variabilă este o trăsătură de personalitate. Astfel cei care sunt de tipul high-arousal seekers au nevoie de o stimulare mai mare pentru a-și atinge nivelul optim de arousal fiziologic faţă de cei aflaţi la celălalt pol al scalei.

Pentru că vrem să experimentăm o formă de stimulare. Găsim plăcere în faptul de a fi speriaţi, și de a trăi aceste senzaţii, probabil din cauza unui cotidian anost din punct de vedere al trăirilor emoţionale.

Teoria lui Carl Jung privind groaza spune că aceasta și-a câștigat notorietatea pentru că atinge arhetipuri și imagini primordiale care își au sălașul în inconștientul colectiv. Jung este de opinie cǎ oamenii nu au minţi inconştiente personale, ci împǎrtǎşesc un inconştient colectiv.

Sigmund Freud consideră că preferinţa pentru groază stă în sentimentele care au fost reprimate de Ego și care nu sunt familiare individului. Sentimente cărora li se permite astfel să iasă la suprafaţă, să fie experimentate.

Pentru contextul social – conform studiului elaborat de Zillman, Weaver, Mundorf și Aust în 1986, filmele de groază le acordă femeilor și bărbaţilor ocazia de a-și pune în aplicare trăsăturile tradiţionale de gen.

Într-un studiu, indivizilor de gen masculin le-a plăcut un film de groază mai mult atunci când l-au văzut cu o femeie care era speriată , iar femeilor le-a plăcut filmul mai mult atunci când l-au văzut cu un bărbat care era sigur pe el.

Pentru curiozitate : Teoria fascinaţiei enunţată de Caroll în 1990 spune că genul de filme horror atrag și suscită interesul pentru că anomaliile care apar acolo implică activarea curiozităţii și implicit dorinţa de a afla mai multe. Violarea normelor reprezintă obiectul de fascinaţie care nu este posibil de a fi văzut în fiecare zi.

Pentru transferul de excitaţie: Motivaţia principală în accepţiunea profesorului Glenn Sparks, din Indiana, a cărui arie de studiu cuprinde efectele emoţionale și cognitive ale televiziunii, este modul în care se simte acea persoană după film.

Din studiile sale a constatat că subiecţilor le crește respiraţia, pulsul și tensiunea arterială. Această stare fiziologică poate persista chiar și după ce filmul s-a terminat. Astfel el a presupus că orice emoţii pozitive pe care le experimentează acel individ sunt intensificate.

Omul nu se focusează pe spaima din timpul filmului ci pe starea de activare fiziologică pe care o are după, astfel încât consideră că s-a simţit grozav și va dori și mai mult.

 

(Noţiunea de arhetip la Carl G. Jung – Un dat ereditar care modelează şi transformă conştiinţa individului. Jung spune că ne naștem cu ele și că sunt ca niște tipare care ne structureaza imaginaţia, conștiinţa, putând astfel să ne dirijeze viaţa. Jung vorbeşte despre arhetip (la început numit “imagine primordială”) ca despre acele tipare de comportament ale biologilor.)

 

Bibliografie
http://psycnet.apa.org/journals/psp/51/3/586/
-https://en.wikipedia.org/wiki/Sensation_seeking
-Why We Watch: The Attractions of Violent Entertainment –De Jeffrey H. Goldstein,1998

Leave a Comment.