Hipnoza – mituri si realitate

hipnoza

Hipnoza pentru regresia în vieţi anterioare sau pentru mărirea sânilor

Aşa cum am mai scris şi în alt articol,  eu utilizez hipnoza în practica terapeutică,  făcând parte din intrumentarul meu de tehnici. Cu toate acestea am fost şocat de utilizarea hipnozei pentru unele probleme. Informaţiile despre hipnoza pentru regresie în vieţi anterioare sau pentru mărirea sânilor le-am tratat ca fiind colaterale, clienţi eventuali care m-au întrebat despre aceste lucruri sau emisiuni cu acest subiect, însă nu le-am acordat niciodata atenţie, până de curând.

La o căutare pe google, am descoperit că regresia în vieţi paralele este ceva ce se utilizează în mod frecvent şi că sunt clienţi care relatează aceste experienţe. Despre cum au descoperit prin hipnoza ce vieţi au trăit înainte şi cum i-a ajutat acest lucru să explice anumite trăsături sau reacţii personale.

De asemenea, tot google m-a informat că hipnoza este utilizată pentru mărirea sânilor, dându-se nişte explicatii cel puţin halucinante despre cum o femeie ajunge sa aibă sâni mari sau mici în funcţie de mentalitate. Acum nu m-ar mira să fie utilizată şi pentru mărirea penisului sau accederea la universuri paralele. De aceea, cred că este nevoie de o informare mai bună.

Hipnoza de-a lungul istoriei.

Hipnoza este o tehnică documentată încă din antichitate iar utilizarea ei are rădăcini mult mai străvechi. Parcursul ei in istorie este unul foarte sinuos, fiind câteodată un apanaj al şarlatanilor şi alte dăţi fiind preluată de ştiinţă, având când o reputaţie negativă, când una foarte pozitivă, dar suscitând întotdeauna curiozitatea şi misterul.

Această oscilaţie între ştiinţă şi misticism se datorează în principal diferitelor teorii care au încercat să explice fenomenul hipnotismului. În preistorie acest fenomen era tratat ca pe ceva magic sau sacru, în antichitate el a fost atribuit somnului (de unde şi denumirea hypnos = somn). Aşa cum arata şi Irina Holdevici (2009), în secolul XVIII-XIX, datorită cercetărilor despre magnetism, hipnotismul a fost atribuit de către Mesmer, un medic austriac, fenomenului de magnetism şi hipnoza a început sa fie utilizată ca terapie, de aici provin alte denumiri, mesmerim sau mesmerizare.

Spre sfârşitul secolului XIX, hipnoza a fost explicată de marele medic francez Charcot drept un fenomen patologic. Iar la începutul secolului XX, a fost reconsiderata drept un fenomen normal şi utilizată în terapie de către medicul austriac Breuer, predecesorul lui Freud, şi chiar de Sigmund Freud, până a renunţat la ea în favoarea psihanalizei.

Treptat, hipnoza este preluată de ştiinţă şi se fac tot mai multe cercetări în legătură cu acest fenomen, în al Doilea Razboi Mondial, este utilizată pentru tratamentul nevrozelor de război, substratul teoretic începe sa devină tot mai solid, iar apoi aplicabilitatea se lărgeste treptat.

Hipnoza în prezent

În prezent încă se mai fac cercetări în domeniul hipnozei, iar studiile de ultima oră din domeniul neuroştiinţelor au ajuns să explice acest fenomen prin procese neurocognitive care au loc în creier. S-a ajuns la concluzia că hipnoza nu are nimic de a face cu  magia, somnul, magnetismul sau alte explicaţii de acest gen.

Într-un studiu realizat de J. F. Kihlstrom (2013) în ceea ce priveşte hipnoza şi neurostinţele se evidenţiază că există trei direcţii de cercetare, prin tehnici moderne sofisticate de neuro-imagistică, cercetări provenite din studiile asupra emisferei cerebrale drepte şi implicarea cercetătorilor al căror interes primar este în afara hipnozei. Ele au produs rezultate care arată că bazele neuronale ale hipnozei sunt foarte diverse.

Daniel David (2006) arată că mecanismul hipnozei se datorează deschiderii operaţionale, un model de cunostinte activate sau inhibate care sustine comportamentul. Astfel, cu cât numărul de cunoştinţe activate sau cu un anumit rest de activare este mai mare, iar numărul de cunoştinţe inhibate este mai mic, cu atât deschiderea operaţională este mai mare. Altfel spus, există premisa efectuării mai multor comportamente.

Sugestibilitate

Nu toate persoanele pot fi hipnotizate, aceasta depinde de sugestibilitate, adică măsura în care o persoană răspunde la sugestii hipnotice. Sugestibilitatea hipnotică este distribuită normal în cadrul populaţiei, cu puţini oameni la extreme şi cu cei mai mulţi la mijloc. (Montgomery, Schnur & David, 2011)

Sugestibilitatea nu este  o caracteristică a oamenilor slabi şi nu are legătură cu credulitatea. Holdevici (2009) arată că sugestibilitatea este de fapt o deschidere spre acceptarea unor idei şi informaţii noi. Înainte de a se trece la hipnoză, clientului îi este testat gradul de sugestibilitate. În plus, sugestibilitatea este legată şi de procesul atenţiei şi de direcţionare a atenţiei.

Aplicabilitate

Acum hipnoza este utilizată mai ales în tulburări somatoforme, durere cronică, în cancer (mai ales pentru durere şi distres emoţional), în insomnii, depresie, anxietate, tulburări de comportament, tulburări sexuale, alcoolism şi dependenţă de nicotină. Există studii care arată efectele benefice ale utilizării hipnozei în aceste probleme. Dar până la urma hipnoza nu este decât o tehnică, iar în aceleaşi probleme pot fi utilizate cu succes şi alte tehnici. Alegerea hipnozei de către psiholog se face pe baza evaluării. De asemenea mai există foarte multe variaţii ale procedeului şi ale sugestiilor folosite, între care se poate alege.

Regresia în vârstă şi informaţii obţinute prin hipnoză

Regresia în vârstă este un procedeu prin care în hipnoză, atenţia unei persoane este direcţionată către diferite etape de vârstă din viaţa ei. Această direcţionare se face cu scopul de obţine informaţii din experienţe anterioare momentului prezent. Totuşi autenticitatea informaţiilor obţinute trebuie verificată. Adică dacă sunt obţinute nişte informaţii, nu înseamnă că ele au fost experienţe autentice, este posibil ca ele să fi fost modificate de-a lungul timpului, sau pur şi simplu să fi fost imaginate sau visate. Regresia aceasta de vârstă, a fost dusă la extrem, iar relatările unor oameni despre vieţi anterioare au fost luate ca atare fără a fi verificate. Astfel s-a dezvoltat probabil acest nou procedeu, regresia în „vieţi anterioare”. Dacă cineva şi-a imaginat un nume pentru o viaţă anterioară, iar ulterior, pe internet, a fost găsită o persoană care deţinea acel nume în trecut, nu înseamnă că există o legătură între persoana reală şi numele imaginat.

Schimbările fiziologice obţinute prin hipnoză.

Este normal ca prin hipnoză să fie obţinute schimbări la nivel fiziologic prin inducerea unei anumite stări psihice, schimbări fiziologice au loc de fiecare dată când ia naştere o emoţie. Totuşi de la schimbări fiziologice, la modificarea structurii unor organe sau a unor glande este o diferenţă foarte mare. Şi desigur că dacă teoria din spatele modificărilor produse de hipnoză este greşită, ea poate duce la o aplicare eronată.

Concluzie

Hipnoza este o tehnică dovedită, care funcţionează pentru anumite persoane, în anumite situaţii, şi nu trebuie să crezi în ea ca să vezi acest lucru, deoarece există dovezi obiective. Aplicarea ei greşită vine dintr-o neînţelegere profundă ale mecanismelor de funcţionare şi ale efectelor pe care le produce.

 

 

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *