Atacurile de panica, de ce se tot repeta?

nor_albastru

 

Rolul atenţiei în atacul de panică

După cum spuneam în articolul precedent, frica este o reacţie normală la un pericol, dar care se poate produce şi în lipsa acestuia. Odată ce a avut loc un eveniment ce implică o problemă de sănătate, atenţia este îndreptată către propriul organism. 

Astfel,  începe să fie scanat mult mai des, pentru a descoperi eventualele nereguli. Chiar dacă ulterior, acea cădere de calciu sau ameţeală se dovedeşte a nu fi gravă şi a nu periclita viaţa individului, atenţia rămâne focalizată pe senzaţiile din organism deoarece îngrijorările sunt menţinute.

Atenţia amplifică senzaţiile resimţite

Atenţia este ca un reflector îndreptat către un lucru sau către un altul. Atunci când reflectorul este îndreptat către ceva, acel aspect tinde să fie reprezentat mai bine, să ia o altă formă. De obicei atenţia noastră este focalizată pe problemele de zi cu zi, pe oamenii cu care comunicăm sau pe gândurile care ne provoacă emoţii şi care ne distrag uneori atenţia de la lucru. Rareori atenţia este focalizată pe organism, deoarece de buna lui funcţionare se ocupă o altă parte din creier.

Chiar dacă mitul este că ne folosim doar 10 % din creier, adevărul este că ne folosim 10% doar pentru probleme curente. Cealaltă parte de 90% este ocupată cu alte funcţii, care au rolul de a păstra buna funcţionare a organismului, ritm cardiac, ritm respirator, ritmul veghe-somn, căldura/răcirea corpului, tractul intestinal, presiunea sângelui, relaxare, încordare şi altele. Nu suntem prea conştienţi de această reglare deoarece ea este controlată de la un nivel subcortical, la fel ca şi frica.

Totuşi când atenţia începe să se concentreze pe corp şi pe organism, noi devenim conştienţi de nişte lucruri care se petreceau mereu, dar de care nu ne dădeam seama. Astfel putem deveni conştienţi de ritmul inimii, de modul în care respirăm, de senzaţiile din stomac sau eventuale ameţeli. Mai mult decât să devenim conştienţi, senzaţiile se amplifică şi devin mai clare.

Senzaţiile resimţite se asociază cu frica

Frica se poate asocia cu anumite senzaţii prin îngrijorări şi prin atenţie. Odată ce nişte senzaţii de care devenim conştienţi prin atenţie, produc îngrijorare, aceasta produce frică şi la rândul ei frica se asociază cu senzaţiile. Atunci când asocierea s-a produs, şi ele sunt legate, ori de câte ori apar senzaţiile, apare şi frica, chiar dacă nu există un pericol evident. Astfel uneori nici nu mai este nevoie ca îngrijorarea să apară, ca să apară atacul de panică.

Dacă frica este foarte intensă ea duce la apariţia unui atac de panică. Multiplicarea atacurilor de panică duce la tulburarea de panică. Dacă frica nu este atât de intensă, ea poate duce la ipohondrie, sau alte tulburări de anxietate. În plus, odată ce un atac de panică s-a produs, apare frica faţă de un nou atac şi aşteptările anxioase.

Apariţia evitării

Un comportament care apare foarte des în cazul anxietăţii este evitarea. Adică dacă ai dat nas în nas cu un urs, şi ai scăpat, data viitoare vei evita acel loc. Numai că evitarea conservă frica. Evitarea apare mai ales faţă de locurile şi situaţiile care provoacă anxietate sau faţă de cele care sunt presupuse că vor provoca frica. În acest mod se construieşte agorafobia.

Concluzie

Atacul de panică este o alarmă falsă, produsă datorită asocierilor între anumite senzaţii, îngrijorări şi frică. Îngrijorarea, atenţia şi evitarea sunt elemente care contribuie, întăresc şi menţin această asociere problematică făcându-le să se tot repete, până când asocierea este ruptă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Leave a Comment.