“Regatul Femeilor”

femeie_cu_masca

Imaginaţi-vă o societate în care rolurile specifice bărbaţilor şi cele specifice femeilor sunt total inversate. Imaginaţi-vă că poziţiile de putere şi de conducere sunt ocupate în majoritate de femei, ba mai mult, că obişnuinţele şi comportamentele specifice sexului sau rolului asumat sunt inversate.

Că majoritatea victimelor abuzurilor domestice şi violurilor sunt bărbaţi. Că stadioanele sunt umplute în majoritate de femei care urmăresc echipe de fotbal feminin. Că bărbaţii sunt în majoritate preocupaţi de îngirjire coprorală şi de înfrumuseţare şi că ei sunt cei care îşi iau de obicei concediu de maternitate. Iar femeile obişnuiesc să se îmbete, să înjure, să acosteze şi să hărţuiască bărbaţi pe stradă.

Că femeile sunt cele majoritare în armată, poliţie şi servicii secrete iar bărbaţii sunt mai mult educatori, învăţători, secretari şi în alte funcţii ocupate în prealabil de femei. Imaginaţi-vă că prezentările de modă şi concursurile de miss sau calendarele au mai mult modele masculine şi că există o mişcare care luptă pentru drepturile bărbaţilor şi pentru egalitate, denumită bărbăţism.

Acum imaginaţi-vă că această societate există într-un stat totalitar bazat pe religie, care este condus de femei. Iar toate abuzurile sunt comise de femei, barbaţii sunt oprimaţi, nu au drept la educaţie, la muncă, la propriul corp şi sunt obligaţi să poarte văl. La toate acestea adăugaţi o doză ridicată de umor.

Ei bine, aţi ajuns la cel mai bun film şi cel mai bun scenariu de la festivalul de film Comedy Cluj, „Jacky în regatul femeilor”, în regia lui Riad Sattouf. O satiră plină de umor á la Anatole France, la adresa statelor totalitare, a inegalităţii de gen, a religiei, televiziunii, sexismului şi prejudecţilor.

Totuşi această ironie poate fi extinsă şi în afara unor state totalitare, putând fi aplicată şi contextului actual din România. Mai ales dacă avem în vedere modul în care este utilizată religia şi televiziunea pentru manipularea maselor sau blaturile din politică. De asemenea merită ironizat modul în care o anumită cultură îşi impune ideile despre rolurile pe care fiecare ar trebui să le aibă, impunând anumite idealuri care pot fi iluzorii.

Eu cred că acesta este cel mai bun film de comedie pe care l-am văzut anul ăsta. În comparaţie cu el, o comedie gen „Dictatorul”, pare doar o glumă proastă. Un film care bine dispune, dar care te face şi să te gândeşti. Iar Charlotte Gainsbourg, actriţa din „Nymphomaniac” contribuie din plin la spargerea clişeelor.

Aşa că îl recomand cu încredere celor cărora le plac filmele de comedie şi care s-au săturat de filmele americane. Finalul este şi el total neaşteptat. Nu ştiu dacă se găseşte pe internet, dacă nu, atunci puteţi face o vizită la cinema.

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *