Ce face o stimă de sine bună sau vulnerabilă?

O stimă de sine bună sau vulnerabilă se recunoaşte de obicei după atitudinile pe care o persoană le are faţă de ea însăşi sau faţă de alte persoane, după stabilitate, autonomie, armonia în privinţa surselor dar şi costurile stimei de sine.

Persoanele cu stimă de sine vulnerabilă pot avea o stimă de sine scăzută sau o stimă de sine înaltă, dar fragilă. Persoanele cu o bună stimă de sine se află între aceste două extreme.

Stabilitatea stimei de sine se referă la rezistenţa ei în faţa unor evenimente exterioare, cum ar fi eşecurile.

Autonomia în schimb se referă la detaşarea de acele lucruri exterioare şi bazarea pe lucruri interioare.

Armonia ţine de modul în care sima de sine este legată într-un mod echilibrat de mai multe surse.

Costurile stimei de sine au în vedere resursele necesare pentru menţinerea, dezvoltarea sau protecţia ei.

Persoanele cu stima de sine scăzută

Au de obicei o atitudine foarte critică la adresa propriei persoane, se judecă neîncetatşi se află mai mereu, în război cu ele însele. Nimic din ceea ce fac nu este destul de bun şi de aceea ajung să considere că merită lucruri rele.

Nu işi acceptă defectele şi văd  mai multe defecte decât calităţi. În relaţia cu ceilalţi sunt deasemenea destul de critice şi încorporează critica altor persoane.

Stima de sine este destul de instabilă în cazul persoanelor cu stimă de sine scăzută. Aceasta este perturbată uşor de un eşec  sau în faţa presiunilor altor oameni.

Apare de-asemenea şi o inerţie faţă de succesele obţinute. De obicei, acestea nu sunt contabilizate sau sunt puse pe seama altor factori. Iar eşecurile sunt cele cârora li se atribuie întreaga atenţie.

Pe de altă parte se ţine cont, foarte mult de părerile celorlalţi, dar şi de performanţa avută într-o situaţie, în dauna calităţilor stabile. Judecând că sunt nişte persoane rele sau proaste dacă nu s-au descurcat bine la un eveniment. Astfel armonia este scăzută, sursele stimei de sine fiind limitate. Costurile sunt şi ele foarte mari.

 

Persoanele cu o stimă de sine înaltă şi fragilă

Sunt de-asemenea critice în privinţa lor. Deşi această autocritică există, ele se consideră în general mai bune decât alte persoane şi consideră că li se cuvin mai multe lucruri.În general ajung să îşi vadă calităţile şi să-şi recunoască valoarea, dar nu-şi acceptă defectele.

Când vine vorba de ceilalţi, deşi pot fi destul de critici la adresa altora, nu acceptă deloc critica la rândul lor, fiind foarte defensivi.

Deşi succesul le dă un avânt formidabil, inflamându-le ego-ul,  stima de sine este fragilă şi se poate prăbuşi în cazul unui eşec sau a unei serii de eşecuri. Chiar dacă, pentru protejarea ego-ului, aceste eşecuri sunt puse în cârca altor persoane, stima de sine are de suferit.

Părerile celorlalţi, sunt luate în considerare, dar mai degrabă atunci când apare lauda. Performanţa şi competiţia contează cel mai mult pentru ei, doar rezultatele bune întreţinându-le stima de sine. Deci nici în acest caz nu există o stabilitate prea mare, şi nici o autonomie sau o armonie crescută, stima de sine depinzând foarte mult de rezultate, iar când acestea lipsesc, ea cedează.

În privinţa costurilor, stima de sine înaltă necesită cele mai multe resurse, fiind nevoie constant de apărarea ei în faţa celorlalţi, de rezultate bune şi de o energie crescută, ceea ce poate fi foarte obositor

Persoanele cu o bună stimă de sine

De obicei se evaluează destul de bine, îşi dau seama de calităţile lor dar şi de  eventualele defecte. Se acceptă ca persoane, aşa cum sunt, nu se judecă foarte tare şi se simt confortabil cu propriile imperfecţiuni.

În relaţia cu ceilalţi acceptă critica într-un mod constructiv şi îşi dau seama că ceilalţi nu le sunt superiori dar nici inferiori. Şi nu cedează uşor în faţa presiunilor sociale.

Persoanele cu stimă de sine bună, sunt stabile în faţa eşecurilor şi succeselorpăstrându-şi aceeaşi atitudine faţă de ei înşişi. De-asemenea, sunt destul de autonome faţă de lucrurile exterioare, acceptând că nu pot să fie buni la ceva sau că nu pot fi competenţi în orice situaţie. Stima de sine se hrăneşte mai ales din sentimentul de valoare care vine din interior.

Stima de sine bună înseamnă că poţi avea încredere în ceilalţi fără nici o problemă, că tu sau alţii pot râde de tine. Că te poţi arăta în faţa altora aşa cum eşti defapt, neîncercând să fii altcineva.

O bună stimă de sine este şi armonioasă, trăgându-şi seva din mai multe surse, iar costurile sunt foarte scăzute deoarece nu se fac eforturi de protejare a ei, deoarece nu este nevoie.

Desigur, aceste persoane nu sunt perfecte, oricine poate avea o stimă de sine bună, dacă face ceva în sensul ăsta, dacă descoperă ce fel de stimă de sine are, ce înseamnă ea, şi ce poate face pentru o mai bună stimă de sine.

Să fii mulţumit şi împăcat cu tine, este un lucru care poate fi realizat.