Cum să scapi de gândurile sălbatice (tulburarea obsesiv-compulsivă)

tulburarea_obsesiv-compulsiva

Asocierea stimul-anxietate.gând-comportament

Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) presupune pierderea controlului asupra unor gânduri şi comportamente. Controlul este pierdut datorită unui mecanism angrenat de anxietate. Anxietatea este reacţia normală a organismului la semnalarea unui pericol.

Dacă o persoană are o predispoziţie genetică pentru anxietate şi la un moment dat un stimul îi declanşează gânduri care îi provoacă teamă, acea teamă se branşează la gândurile respective. Iar dacă va face un comportament pentru a reduce anxietatea, va fi şi el branşat la celelalte elemente.

Astfel se crează un ansamblaj stimul-teamă-gânduri-comportament care începe să ruleze în mod automat ori de câte ori stimulul este prezent. Dar locul fiecărui element în ansamblaj este interşanjabil. Asta înseamnă că prima dată poată să apară gândul sau comportamentul ca să apară teama.

Orice gând care este asociat cu anxietatea este repetat deoarece semnalizând un potenţial pericol, acel gând devine mai relevant pentru organism. Numai că, uneori alarma este falsă şi pericolul nu este real. Dar încercând evitarea gândului, creierul continuă să îl perceapă ca pe un pericol.

Dar nu oricine are o vulnerabilitate către anxietate sau gânduri care provoacă teamă dezvoltă tulburarea obeseiv-compulsivă. Trebuie ca mai întâi acei oameni să fi învăţat un anumit stil de gândire.

Stilul de gândire poate predispune la tulburarea obsesiv-compulsivă

Stilul de gândire care favorizează apariţia obsesiilor şi compulsiilor presupune o supraestimare a: consecinţelor negative pe care le au gândurile, probabilitatea cu care pot apărea, nivelul de responsabilitate pe care îl au şi consecinţele datorate responsabilităţii.

“Ferească Dumnezeu”

Deci nu trebuie să fii nebun că să suferi de tulburarea obsesiv-compulsivă ci hiper-responsabil şi să consideri unele gânduri ca inacceptabile sau ca pe un potenţial pericol.

De exemplu, dacă ai un gând blasfemitor sau te gândeşti că o să ai cancer ori că cineva drag va muri (poţi citi aici) . Dacă eşti o persoană care consideră că nu ar trebui să aibă astfel de gânduri, dar te sperii de faptul că ţi-au venit în minte. Iar ca să te linişteşti ai făcut o cruce, ai zis “Doamne Fereşte”, sau eviţi orice are legătură cu cancerul ori moartea. Atunci se poate declanşa ciclul stimul-teamă-gând-comportament.

Expunerea la gânduri este cea mai importantă

Ca să scapi de tulburarea obsesiv-compulsivă este nevoie să produci o modificare în acel asamblaj. Asta înseamnă să elimini ori teama, ori gândul ori comportamentul, deoarece stimulul nu poate fi eliminat, cele trei elemente servind şi ca stimul.

Pentru a reduce teama este nevoie de relaxare. Pentru eliminarea acelor gânduri este nevoie de direcţionarea atenţiei şi de restructurări cognitive. Pentru eliminarea comportamentului este nevoie de monitorizarea şi efectuarea lui atunci când teama nu este prezentă. Asta înseamnă să-ţi faci cruce când nu îţi este teamă.

Cea mai eficientă tehnică de a scăpa de obsesii şi compulsii este expunerea. Asta înseamnă să te expui la gândurile care îţi provoacă frică. Astfel, poţi să te gândeşti din nou şi din nou că cineva drag va muri, că o să mori de cancer sau că Dumnezeu este un dobitoc, să-l ia dracu şi o să vezi că nu se întâmplă nimic.

Gândurile nu înseamnă acţiuni

Mulţi oameni s-ar gândi că nu este bine să gândeşti aşa ceva, dar tocmai asta provoacă obsesia. Chiar dacă poate fi greu să gândeşti o blasfemie ea nu presupune o intenţie rea sau blasfemitoare ci o încercare de preluare a controlului asupra gândurilor. Un lucru pe care Dumnezeu probabil l-ar înţelege.

În plus, să gândeşti ceva nu înseamnă să se şi întâmple. Chiar dacă legea atracţiei (poţi citi aici despre ea) spune că atragi ce gândeşti, trebuie totuşi să şi acţionezi. Oamenii sunt judecaţi după fapte şi nu după ce gândesc.

Gânduri sălbatice vin oricând fără a putea fi controlate, dar e mai bine să nu le iei în seama, să le laşi pur şi simplu să treacă. Iar dacă ţi-e foarte frică de un gând, cel mai bun lucru pe care poţi să-l faci este să îl gândeşti.

În acest fel creierul va percepe că nu este un pericol şi nu îl va mai aduce în minte iar legătura stimul-teamă-gând-comportament va dispărea.

 

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *