Xenofobia și islamofobia – nu iau vreo parte, încerc să gândesc rațional.

moschee

Pro sau contra?

Nu o să argumentez dacă ar fi bine sau nu să primim imigranţi, nu o să mă situez de vreo parte a baricadei ridicate între cei care sunt de partea imigranţilor și cei care sunt împotriva lor.

O să încerc doar să fac o analiză cât mai raţională despre valul de imigranţi ce a ajuns recent în Europa, cu referire la două aspecte psihologice, xenofobia și islamofobia.

O să încerc să încurajez și gândirea critică, să ne bazăm mai puţin pe prejudecăţi și mai mult pe logică.

Am văzut pe facebook tot felul de filmuleţe și de mesaje în care imigranţii de religie musulmană erau promovaţi drept niște sălbatici, invadatori sau teroriști care vor prelua controlul asupra Europei.

O altă serie de filmulețe arată drama refugiaţilor din zonele de conflict, dificultăţile cu care se confruntă, agresarea lor de către o jurnalistă, gardurile ridicate împotriva lor, întâmpinarea cu bătăi și gaze lacrimogene, și primirea bună din partea Germaniei.

Deasemenea, am văzut articole și mesaje despre telefoanele și tabletele imigranţilor, hainele lor de firmă, teroriștii infiltraţi printre ei, islamizarea României, impunerea normelor musulmane, pericolul de a fi omorâţi creștini.

Sau articole despre războiul civil din Siria, războiul din Libia, războiul din Yemen, despre organizaţia teroristă ISIS, Statul Islamic, politică externă internaţională, Boko Haram, luptele dintre șiiţi și suniţi, bombardamentele internaţionale, atacurile turcilor împotriva oganizaţiei kurde PKK și implicarea militară a Rusiei în Siria.

Plus știrile despre miile de morţi datorate transporturilor nesigure de imigranţi și a traficului de persoane.

Xenofobia și Islamofobia – teama de necunoscut

Pe de o parte, este normal ca aceste mișcări de populaţie să provoace teamă. Xenofobia (frica față de străini) este o frică naturală la fel ca și frica de șerpi de înălțime sau întuneric, deoarece de-a lungul evoluţiei umane era adaptativ să îţi fie frică de străini și să-i eviţi.

Cercetările arată că xenofobia este încastrată în genele noastre și că este foarte ușor de indus și de propagat ca fenomen social.

Islamofobia este frica faţă de persoanele de religie musulmană, o frică branșată pe xenofobie. În acest caz, xenofobia se particularizează mai mult.

Totuși xenofobia nu înseamnă doar frica faţă de străinii din afara țării ea se poate reduce la frica faţă de persoanele din alt grup, de la cei din altă ţară, la cei de o altă religie, din altă regiune a ţării, din alt oraș, din alt cartier, de pe o altă stradă, faţă de vecinii de vis-a-vis, ș.a.m.d., luând denumiri mai specifice.

Xenofobia și implicit islamofobia se bazează foarte mult pe necunoscut, și pe evitare. Atunci când nu știi exact ce se întâmplă, pe un fond de anxietate poţi face cele mai dramatice scenarii. Odată ce teama se instalează apare evitarea posibilului pericol și astfel teama este întărită.

Să nu uităm totuși că xenofobia apare atât la imigranţi cât și la localnici, iar frica declanșează răspunsul de tip fight, flight sau freeze (luptă, fugi sau îngheață), ce poate duce la conflicte.

Dar dacă xenofobia este o frică naturală, înseamnă că este justificată?

Chiar dacă este natural să ne fie frică faţă de străini, nu înseamnă neapărat că este justificată sau că nu poate fi depășită.

Multe frici naturale nu-și mai au locul în civilizație deoarece oamenii nu mai trăiesc în junglă ci într-o societate care funcţionează pe baza tehnologiei și a unor legi.

Ce rost mai are acum să îţi fie frică de întuneric atunci când dormi în siguranţa casei tale?

Așadar, pentru a depăși aceste frici este nevoie de o cunoaștere cât mai bună a potențialului pericol. Cunoașterea personală și expunerea față de străini și persoane de religie islamică nu poate să facă decât bine.

Nu afirm că ar trebui să avem o încredere totală în străini ci că ne-ar ajuta pe toţi să ne cunoaștem doar un pic mai bine.

 

 

 

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *