9 motive pentru care NU știm să primim feedback
-
Ne victimizăm
Considerăm că circumstanțele noastre sunt unice, iar persoana ce oferă Feedback nu ne poate înțelege pentru că nu a trecut prin ce trecem noi.
Însă nu e necesar să fi trecut printr-o problemă pentru a-ți da seama cum trebuie rezolvată.
Victimizarea apare dintr-o lipsă de speranță cu privire la situația prin care trecem. Este combinată cu un sentiment de revoltă exprimat mai degrabă pasiv decât agresiv.
Lipsa de speranță presupune credința cum că situația problematică va ține la nesfârșit și nu are soluție
Sentimentul de revoltă are la bază credința cum că circumstanțele care au adus problema sunt nemeritate.
Credem că nu noi am creat problema și deci nu merităm să o avem, dar rezultatul e contrar: suntem supuși ei.
Astfel, ne simțim neîndreptățiți și neajutorați în fața unei probleme nemeritate.
Tot ce ne mai rămâne este să atragem atenția asupra condiției noastre, pentru a împărtăși cu alții necazul avut.
Atenția primită nu rezolvă problema, însă te face să te simți mai bine pe moment.
În cazul feedback-ului, noi nu cerem o soluție pentru că nu credem că ar exista una, ci doar dorim puțină atenție pentru că “mai mult nu se poate”.
-
Căutăm empatie, și nu feedback
De multe ori apare nevoia de a fi înțeleși/ consolați când avem o problemă și comunicăm oamenilor că ne trebuie ajutor și soluționări. Însă feedback-ul e diferit de empatie.
Feedback-ul înseamnă a primi ajutor/ a sublinia o greșeală din care poți învăța. Empatia înseamnă înțelegere și suport emoțional din partea persoanei.
Inconștient căutăm suport când cerem o soluție, iar alteori căutăm rezolvare la problemă când avem nevoie de fapt de a fi înțeleși prima dată.
Care este așadar nevoia reală? De a fi înțeleși sau de a fi ajutați?
-
Răspundem la feedback folosind cuvintele “Da, dar…”
A cere feedback se presupune că înseamnă a accepta un ajutor.
Însă de multe ori atitudinea noastră este mai degrabă ostilă decât binevoitoare. Ajungem să avem chiar un conflict cu cel de la care solicităm feedback.
Conflictele apar datorită diferențelor de opinie. Ele iau amploare si se dezvoltă din cauza nevoii de a face cealaltă persoană să adere la adevărul nostru.
Această nevoie de a demonstra și proteja o convingere, se datorează senzației cum că protejând convingerea, apărăm o parte din identitatea noastră.
Cele mai simplu indicator al începerii unui conflict de opinii sunt cuvintele “Da, dar..”.
Aparent sintagma arată aprobarea punctului de vedere al interlocutorului. În realitate, înseamnă devalidarea informației, ajutorului și desconsiderarea soluției oferite.
Cerem ceva și-l refuzăm, în loc să-l primim cum se cuvine.
Persoanele care în conflicte folosesc cuvintele, “da, dar..” apelează fără să-și dea seama la forță și constrângere.
Cu siguranță că nu vor avea multe de câștigat în interacțiuni sociale. Soluția este nu să ne luptăm cu persoana, convingând-o, ci să ne alăturăm ei, câștigând amândoi.
Acest lucru se realizează prin cuvintele “da, și…”.
Cuvântul “da” validează ideea interlocutorului, iar cuvântul “și” ii comunică faptul că dorim să cimentăm ideea prezentată și să adăugăm valoare la ceea ce tocmai ni s-a zis.
Înlocuind “da, dar” cu “da, și” estompezi imediat conflictul pentru că atât interlocutorul, cât și tu, sunteți de acord cu privire la aspectul discutat și vă permiteți să aveți amândoi dreptate.
Exemplu:
“Nu speli vasele niciodată!
“Da, dar duc gunoiul de fiecare dată!”
Devine:
“Nu speli vasele niciodată!
“Da, și cred că asta te face să te simți stresat pentru că ai o sarcină în plus care e cauzată de mine”
-
Acceptarea selectivă a informațiilor din feedback
De multe ori tindem să luăm doar anumite informații și urma doar sfaturile care ne convin, ignorând restul aspectelor.
Când cerem părerea cuiva despre o situație e nevoie să ținem cont de întreaga imagine de ansamblu, nu să selectăm din feedback-ul ei doar ce ne convine.
Altfel, soluționarea riscă a fi superficială sau poate funcționa doar parțial.
În urma unei probleme ne formăm singuri opinii cu privire la ea: cine e vinovat, cine a întrecut limita, cine a cauzat situația și în ce măsură poate fi ea rezolvată.
Dar ce s-ar întâmpla dacă am primi informații din mediul exterior, diferite de ceea ce ne-am fixat noi în minte? S-ar creea un disconfort psihic.
Dacă ne-am format o părere fixă, soluțiile trebuie să vină în consecință.
Însă dacă primim informații contrare asta va genera disconfort, care nu este unul plăcut și care ar presupune alte soluții decât cele la care sperăm noi.
Iar implementarea unor alte soluții aduce din nou disconfort și neplăcere.
Mai curând, ne dorim să știm că ceea ce credem despre situație este adevărat, că ceilalți greșesc și nu noi. Vrem confirmări și să fim îndreptățiți și nu părerea sinceră a persoanei care ne vrea bine.e
Așadar, întrebarea este: vreau să îmi rezolv cu adevărat problema sau vreau să am dreptate?
-
Auto-dezvăluire excesivă
Uneori oferim persoanei mai multe detalii și informații decât are nevoie pentru a ne da feedback-ul dorit. Poate creea confuzie, sentimentul de a fi prea vulnerabil și e inutil.
Acest lucru apare din incapacitatea de a ne gestiona emoțiile ori dintr-o dependență afectivă de cel care oferă feedback.
-
Ne simțim ofensați când primim feedback
Persoana care ne oferă feedback nu o face cu intenția de a ne judeca, a ne critica sau a ne devaloriza. Scopul este să ne corecteze performanța sau să ne ofere ce consideră că avem nevoie pentru a-ne rezolva problema.
Nu este despre tine, este despre felul în care ai ajuns acolo și cum poți ieși cu bine din asta.
Inclinația de a lua lucrurile personal se datorează instinctului nostru de conservare.
Acest instinct poate fi combătut prin a ne antrena abilitatea de găsi cauzele și motivele pentru care un lucru se întâmplă independent de prezența noastră, chiar dacă este vorba despre noi.
Spre exemplu, dacă cineva îți oferă feedback-ul cum că ești iresponsabil, decât să o iei personal, mai bine întreabă-te “ce înseamnă responsabilitatea pentru această persoană?”.
Vei descoperi că persoana are standarde foarte înalte, este strictă, conștiincioasă sau pur și simplu nu tolerează lipsa de responsabilitate.
Astfel ne putem da seama că interlocutorul are motivații particulare care nu au legătură personală cu noi. Însă ne putem folosi de ele pentru a ne îmbunătăți performanța.
-
Vorbim mai mult decât vorbește persoana care oferă feedback-ul
Când vorbim folosim doar informațiile pe care le avem “în cercul nostru de gândire”, cerc care ne-a adus în această situație. Când lăsăm pe altul să vorbească acesta vine cu informații din afara cercului nostru de gândire.
Dacă dimensiunea cercului nostrum a adus problema, logic ar fi să ne lărgim cercul de gândire.
Acest lucru se realizează când primim informații dinafară, prin feedback, însă nu le lăsăm să vină spre noi datorită emoției de mândrie, a sentimentului de insuficiență mascat sau din incapacitatea de a admite adevărul pe care-l comunică persoana ce ne oferă feedback-ul.
-
Nu primim ce căutăm sau ce avem nevoie
Nu găsim nimic valoros în cuvintele celorlalți. Pur și simplu nu suntem interesați de ceea ce spune persoana pentru că nu suntem de acord cu nimic din ceea ce ne comunică, fiind contrar cu ceea ce știm noi.
Însă de multe ori, ceea ce e contrar cu ceea ce credem inițial, e exact ceea ce avem nevoie pentru a soluționa problema.
Motivul e simplu: ce credem ne-a adus problema.
Prin urmare, ceea ce este contrar poate fi soluția. Însă noi nu dorim să arătăm că am greșit deoarece ne poate „răni egoul sau orgoliul”.
Nu vrem să părem inferiori pentru că a primi sfaturi înseamnă “am greșit”, “altcineva știe mai bine”, “eu sunt responsabil de a soluționa problema”.
Vrem ca lucrurile să se rezolve de la sine, dacă se poate. Sau dacă nu, să se găsească alți vinovați. Toate acestea din lipsa asumării responsabilității.
E mai ușor să nu faci nimic decât să faci ceva. E mai ușor să nu încerci și să fie lucrurile neschimbate, decât să încerci și să riști să greșești.
Sfaturile sunt bine primite doar dacă într-adevăr le cerem și le urmăm.
-
Îi întrerupem
Motivul e simplu: e ceva cu care nu suntem de acord, sau persoana spune ceva ce ne deranjează.
Suntem tentați să fim de acord cu unele lucruri pe care le comunică și să ripostăm împotriva altora pentru că uneori “adevărul ne eliberează, dar întâi ne va durea”.
Când identificăm ce anume ne doare cu privire la ce auzim prin feedback, putem mai ușor să-l acceptăm. Odată ajunși în acest punct, ajungem în mod natural să-l lăsăm pe cel ce oferă feedback să spună tot ce are de spus.
Abia apoi avem ocazia de a analiza critic împreună cu acesta soluționarea la problemă și o putem îmbunătățiți.
Alte potențiale cauze pentru care întrerupem pot fi:
- Ne vedem incompetenți în comparație cu persoana cu care conversăm. Asta ne creează o reacție emoțională de tip neajutorare/ neputință care vine dintr-un sentiment de inferioritate sau incapacitate.
- Simțim lipsă de empatie și înțelegere din partea interlocutorului. Considerăm că dacă el nu ne poate înțelege pe noi și situația, nu poate nici să întrețină o conversație benefică.
Dacă te regăsești, sugestia ar fi să apelezi la un psihoterapeut. Te poți programa chiar aici!