ADHD la adulți
ADHD (tulburarea cu deficit de atenție/hiperactivitate) este o tulburare neuropsihiatrică caracterizată prin probleme de atenție, impulsivitate și hiperactivitate, cu impact asupra vieții persoanei.
Simptomele apar în copilarie, dar uneori nu sunt diagnosticate până la vârsta adultă, când cerințele de la lucru sau de la scoală depășesc capacitatea persoanei de a se adapta. Până la 60% din copii diagnosticați cu ADHD continuă să aibă tulburarea ca adulți. La aceștia, hiperactivitatea poate fi redusă, dar pot persista problemele de atenție și impulsivitatea. Acestea pot duce la performanțe reduse la școală sau la lucru, relații instabile, stimă de sine redusă, probleme legale, accidente.
Simptome:
Probleme de atenție:
• dificil să se concentreze, ușor distractibili, mai ales la activități repetitive, percepute ca plictisitoare, însă se pot concentra la sarcini pe care le consideră interesante sau stimulante
• greșeli din neatenție
• atenție scazută la detalii
• dificultăți în îndeplinirea sarcinilor, urmarea instrucțiunilor
• dificultăți în prioritizare, multitasking
• procrastinare
• depășirea termenelor limită
• uitarea planurilor și întâlnirilor
Impulsivitate:
• lipsa răbdării în trafic sau la cozi
• schimbări bruște de dispoziție, crize de furie
• decizii impulsive sau iraționale
• probleme în a face față stresului
Hiperactivitate:
• activitate excesivă, neliniște, ridicarea de pe scaun în momente nepotrivite
• vorbit excesiv, întreruperea celorlalți în conversație
• dificultate în a sta la rand
• schimbarea frecventă a hobby-urilor
La unele persoane pot predomina simptomele legate de atenție, la altele cele de hiperactivitate/impulsivitate și altele pot avea o combinație de simptome. Severitatea variază, de la usoară la severă, unii pacienți putând să nu fie foarte deranjați de simptome. Acestea se pot agrava în perioadele stresante ale vieții. De asemenea, folosirea mediilor digitale (ex: smartphone, PC, social media, jocuri video) a fost asociată cu reducerea capacității de atenție susținută și agravarea simptomelor ADHD, însă încă se studiază natura legăturii dintre cele două.
Tulburări care se pot asemăna cu ADHD:
Oricine are uneori simptome similare celor din ADHD la un moment dat în viață. Dacă problemele sunt recente sau ocazionale, diagnosticul de ADHD este improbabil. La adulți, diagnosticul este dificil întrucât simptomele pot fi similare altor tulburări:
• tulburări mentale: depresie, anxietate, tulburare bipolară, tulburări de somn, tulburări de
conduită, tulburări de învătare sau de limbaj, tulburări de dezvoltare
• probleme medicale: epilepsie, boli tiroidiene, traumatisme cerebrale, hipoglicemie, probleme
de auz sau de vedere
• consum de alcool, droguri sau anumite medicamente
Diagnosticul este complicat și de faptul că de multe ori ADHD se asociază cu tulburări de anxietate, tulburări afective, tulburări de somn, consum de substanțe. Persoanele cu ADHD au risc mai mare sa dezvolte diverse dependențe, ajungând să se “automedicheze” cu stimulante, alcool, cannabis, sedative, în încercarea de a-și crește performanțele, de a se relaxa, de a-și induce somnul sau în scop recreativ.
Cauze:
Nu s-a stabilit o cauza pentru ADHD, ci există mai degrabă o serie de factori care cresc șansele dezvoltării tulburării. Cercetarile au arătat că persoanele cu ADHD au unele diferențe ale creierului față de persoanele fără ADHD, spre exemplu modificări ale volumului sau activității unor arii, dezechilibre ale unor substanțe chimice din creier numite neurotransmițători, cea mai studiată fiind dopamina.
Factori care cresc riscul dezvoltării ADHD:
• Genetici: ADHD sau alte tulburări mentale în familie
• Probleme în dezvoltarea înainte de naștere: naștere prematură, traumatisme cerebrale, infecții prenatale
• Factori de mediu: expunere la plumb în copilărie, consumul de alcool, tutun sau droguri de către
mamă în timpul sarcinii
Diagnostic:
Diagnosticul de ADHD este pus de medicul psihiatru în urma unei evaluări complexe, care poate necesita mai multe ședințe de consultație și evaluare psihologică.
Evaluarea cuprinde:
• examinare fizică, analize de sânge -pentru depistarea altor cauze ale simptomelor
• istoricul medical, personal și familial
• istoricul simptomelor
• scale pentru ADHD și alte teste psihologice
• relatări ale apropiaților (părinți, parteneri, apropiați)
Tratament:
Tratamentul variază în funcție de severitatea afectării pacientului. Pentru unele persoane sunt suficiente metodele self-help și psihoterapia, altele necesită medicație și tratamentul tulburărilor mentale asociate. Combinarea acestor metode este de obicei cea mai eficientă.
Tratamentul este util pentru managerierea simptomelor, însa nu duce la vindecare.
SELF-HELP:
• organizare prin liste, jurnale, remindere
• dedicarea unui timp special pentru planificare, simplificarea sarcinilor
• evitarea distragerilor în spațiul de lucru (ex: departe de geam, usă, electronice, dezordine)
• pauze regulate
• exerciții fizice regulate
• dietă sanatoasă, echilibrată
• relaxare prin muzică, exerciții de respirație
• 7-9 ore de somn pe noapte, fără expunere la ecrane cu cel puțin 1 oră înainte de culcare
• petrecerea timpului liber cu prietenii, în special cei suportivi
• evitarea alcoolului, fumatului, drogurilor
CONSILIERE PSIHOLOGICĂ
• Educație referitor la ADHD
• Mindfulness
• CBT (psihoterapie cognitiv-comportamentală): învățarea de abilități de management al timpului și organizare, rezolvare de probleme, rezolvare a conflictelor, comunicare, reglare emoțională; poate ajuta la reducerea comportamentelor impulsive, la a face față provocărilor academice, profesionale sau sociale, la creșterea stimei de sine, îmbunătățirea relațiilor cu familia, prietenii și colegii
• Consiliere maritală și terapie familială: îi ajută pe apropiați să facă față stresului și să învețe cum pot ajuta persoana cu ADHD; poate îmbunătăți comunicarea și rezolvarea de probleme.
MEDICAMENTE
Acestea pot ajuta la concentare, reducerea impulsivității, creșterea toleranței la stres, atunci când metodele self-help și psihoterapia sunt insuficiente. De asemenea, medicația poate fi necesară când sunt asociate alte probleme psihiatrice. Medicația și doza potrivită pot varia de la un individ la altul și poate dura pană se gasește soluția cea mai bună pentru pacient.
Tipuri de medicamente utilizate în ADHD:
• Stimulente – substanțe controlate, cel mai comun prescrise, eficiente, însă prezintă anumite riscuri: reacții adverse cardiace, insomnie, scădere în greutate, nervozitate, utilizare pe model adictiv
• Nonstimulente – acestea sunt o opțiune bună în cazul în care există probleme de sănătate sau reacții adverse datorită cărora nu se pot prescrie stimulente
Concluzie:
A avea ADHD vine cu dificultăți, însa și cu anumite calități care merită explorate: creativitate, pasiune, energie, idei originale. Persoanele cu ADHD se pot “hiperfocusa” la activitățile pe care le consideră interesante, putând deveni foarte motivați și pasionați de anumite teme sau domenii.
În ziua de azi este tot mai frecventă autodiagnosticarea ADHD prin intermediul informațiilor de pe internet, însă de multe ori diagnosticul nu este corect și poate duce la neglijarea altor probleme de sănătate mentală. Motivul pentru care nu ne putem diagnostica singuri, indiferent de nivelul de pregătire, este acela că doar un specialist poate avea o perspectivă obiectivă asupra problemelor relatate. Acesta se folosește de toate informațiile cumulate pe parcursul formării profesionale, precum și de colaborarea cu alți specialiști (echipa psihiatru-psiholog) pentru a vă ajuta să gasiți diagnosticul și tratamentul potrivit.
Referințe:
Kaplan & Sadock’s Synopsis of Psychiatry, 12th ed, 2022
Thorell, L.B., Burén, J., Ström Wiman, J. et al. Longitudinal associations between digital media use and ADHD symptoms in children and adolescents: a systematic literature review. Eur Child Adolesc Psychiatry (2022)
National Health Service UK: https://www.nhs.uk
National Institute of Mental Health: https://www.nimh.nih.gov
Royal College of Psychiatrists: https://www.rcpsych.ac.uk