Nuanțe de trăiri feminine

Autenticitatea feminină – o perspectivă psihologică

Ce sunt forțele care definesc autenticitatea feminină și cum se raportează tabloul feminin la ele? La un moment dat, femeile ajung să își pună întrebări curajoase, intime și chiar deloc confortabile: “Cine sunt? Despre ce este viața asta? Care este scopul meu în această viață? Ce caut în viața mea?”.

Acest pas plin de întrebări, confuzie și îndoieli este unul extrem de valoros, chiar dacă nu este deloc confortabil. Înseamnă că au depășit deja timpul trăirii în ignoranță. 

“Cu fiecare întrebare ce ne apare, căutăm de fapt drumul nostru adevărat, esența și puterea noastră ca femei. Ceva din interiorul nostru parcă ne informează despre tot ceea ce avem de descoperit”,  Zoia Zărnescu.

Paradoxal, eliberându-ne de obligațiile societății sub formă de: “trebuie”, “ar trebui să fim”, “ar trebui să purtăm, să gândim și să facem” – găsim adevărata noastră putere personală, propria noastră frumusețe, esență, magie – care definesc cu adevărat autenticitatea feminină.

Încercarea de a ne potrivi, de a fi respectate sau acceptate din exterior, ne îndepărtează de fapt de căutarea adevărată, misterioasă – care ia forma unui sine autentic prin găsirea propriilor noastre căi, hainele noastre preferate, esența noastră și propriile noastre lucruri preferate unice.

Eliberându-ne de obligații și trebuințe, de acele lucruri pe care le facem pentru că trebuie, pentru că este aliniat cu tendințele, pentru că este văzut în mod obișnuit ca “bun”, pentru că alții se așteaptă, îl apreciază sau îl văd ca fiind “corect” – atunci ne regăsim. Și de acolo, din strălucirea din interior găsită și dezvăluită … ajungem să strălucim și să ne ridicăm, în exterior.

Datele sprijină importanța referitoare la autenticitatea feminină prin a pune în evidență sănătatea psihologică pozitivă și starea de bine precum și relații interpersonale sănătoase.  Funcționarea autentică se relaționează cu stimă de sine mai crescută și mai sigură, și cu lipsa depresiei.

 

Autenticitatea reflectă, în general, măsura în care nucleul sau sinele adevărat al unei persoane funcționează în fiecare zi. Cu alte cuvinte, concordanța dintre sinele adevărat, minte și acțiunile sau  comportamentul persoanei.

Perspectiva existențială a autenticității este consistentă cu descrierea lui Trilling’s (1971), a cuvântului grecesc autentic, [authenteo], care înseamnă “A avea putere deplină”.

Teoria autodeterminării (SDT) (Deci,1980; Deci & Ryan,1985; Ryan & Deci,2000,2002), susține că oamenii sunt autentici atunci când acțiunile lor reflectă sinele lor adevărat sau de bază, adică atunci când sunt autonomi și auto-determinați.

Indivizii care funcționează autonom, gravitează în jurul unității în înțelegere și funcționare deplină, bogată. De asemenea, au o toleranță crescută în fața experiențelor fără a se simți amenințați sau apărându-se împotriva lor. Se simt responsabili de comportamentul lor și demonstrează un nivel mai crescut de onestitate în orice fel de interacțiune.

În continuare, voi surprinde mai amănunțit felul în care este portretizată o ființă autentică în literatura de specialitate.

 

O persoană autentică deseori este considerată a fi pe deplin funcțională. În primul rând, aceasta este deschisă în totalitate experienței subiective și obiective pe care viața i-o oferă.  Această deschidere este acompaniată de toleranța crescută pentru necunoscut și tendința de a percepe evenimentele acurat mai degrabă decât de a le distorsiona defensiv sau a le cenzura din conștientizare.

În al doilea rând, acesta poate trăi pe deplin în momentul prezent, fiind adaptabilă și flexibilă, și experimentează sinele ca un proces fluid, mai degrabă decât ca o entitate statică.

De asemenea, o persoană pe deplin funcțională are încredere în mod inerent în experiența sa interioară în vederea adoptării și evaluării propriilor comportamente. Aceasta  experimentează libertatea care se poate reflecta în atitudinile pe care le adoptă față de experiențe – chiar dacă mediul este mai puțin flexibil, totuși avem de ales cu privire la modul de a răspunde și de a ne simți.

 

Nu în ultimul rând, modul de a trăi al acestor persoane este unul creativ mai degrabă decât adoptarea unor comportamente prestabilite și automatizate care pot deveni prea restrictive. Această creativitate este alimentată de o încredere puternică în experiențele inerente și de disponibilitatea de a se adapta la circumstanțe în continuă schimbare.

Psihologii caracterizează autenticitatea ca fiind multiple procese interdependente care au implicații importante pentru funcționarea psihologică și bunăstare. În mod specific, autenticitatea este exprimată în funcționarea dinamică a patru componente:

 

1. Conștientizarea

Este capacitatea de a percepe ce se întâmplă în interiorul tău. Este motivația în a te cunoaște și de a fi în contact cu dorințele și emoțiile tale, recunoașterea punctelor forte dar și a minusurilor pe care le ai şi unde trebuie să lucrezi.

În linii mari e despre cât de bine te cunoşti pe tine însuți și cât de determinată ești să o faci de aici înainte.

Pe măsură ce integrarea și acceptarea aspectelor de sine crește, informațiile despre sine devin mai accesibile. Prin urmare, o problemă importantă este modul în care indivizii ating cunoașterea personală în moduri care favorizează integrarea și acceptarea sinelui.

Știi că ești autentică din acest punct de vedere dacă te străduiești activ să înțelegi cine ești cu adevărat. Totodată, să ai abilitatea de a fi conștientă de momentele în care nevoile și / sau motivele tale sunt în conflict unele cu altele.

Prin tehnici precum mindfulness, auto-reflecție și explorarea sinelui, persoanele pot deveni conștiente de aspectele de sine ignorate sau neconștientizate în prezent, cu care adesea se simt inconfortabil și aleg să le mascheze.

De fapt, indiferența față de aceste aspect te ține pe loc, întrucât lipsa de conștientizare și acceptarea acestor elemente perpetuează realități congruente cu aspectele ignorate.

 

2. Procesare nedistorsionată

Această componentă atribuită pentru autenticitatea feminină este legată de relația ta cu performanțele tale pozitive sau negative.  Există tendința de a distorsiona evaluările de sine când vine vorba de performanțele personale. Fie le observi ca fiind mai bune decât au fost în realitate, fie te devalorizezi și nu îți recunoști corect meritele respective.

Dezvoltarea abilității de a-ți cunoaște performanțele obiectiv, fără să negi sau să modifici informațiile, nu doar că te fac mai autentic, dar te și ajută să îți îmbunătățești performanțele respective pe viitor.

Pentru consolidarea procesării nedistorsionate, obiectivitatea si acceptarea cu referire la abilitățile personale este punctul de plecare. Rezultatul este atingerea capacității de a lua în considerare în mod obiectiv limitările și deficiențele avute, fără să te identifici cu ele.

Ele sunt doar anumite instrumente pe care tu poți fie șlefui, fie distorsiona doar pentru a fi mai ușoară relaționarea cu ele.

Câteva obstacole care te sabotează în acest sens sunt: denaturarea (înțelegi ceva complet diferit de ceea ce ți se transmite); negarea informațiilor (alegi să refuzi ceea ce se spune despre tine chiar dacă poate fi o resursă importantă pentru auto-cunoașterea ta); exagerarea (iți asumi mai mult credit decât ar trebui) sau ignorarea (pur și simplu nu vezi aspectele problematice la tine).

Ele apar în procesarea experiențelor interne și a informațiilor bazate extern ce servesc în scopul auto-evaluării.

 

3. Comportament autodeterminat

Implică a te comporta în acord cu valorile, preferințele și nevoile proprii, spre deosebire de a acționa în mod fals doar pentru a face altora pe plac, pentru a obține recompense sau pentru a evita pedepsele.

Așadar, practică acțiunea într-o manieră autonomă, după propria ta voință și nu constrânsă de factori externi sau interni. Te comporți cum ești tu și cum vrei tu (ținând cont și de libertatea altei persoane).

În esență, în timp ce comportamentul autentic reflectă conștientizarea și funcționarea sinelui adevărat sau nucleu-sine, comportamentul neautentic este, în general, orientat spre glorificare și venerație de sine și de ceilalți (deși, ocazional, poate fi orientat spre deprecierea excesivă a sinelui și a celorlalți).

Autenticitatea feminină nu se reflectă într-o constrângere de a fi adevăratul sine, ci mai degrabă în exprimarea liberă și naturală a sentimentelor, motivelor și înclinațiilor de bază.

 

4. Relaționare autentică

Dacă primele trei puncte au făcut referire la tine, acest punct se bazează pe raportul tău cu ceilalți. Autenticitatea relațională implică valorizarea și efortul pentru deschidere, sinceritate și veridicitate în relațiile personale apropiate.

Valorizează și depune efort în a construi relații în care să poți fi tu cea adevărată, relații securizante în care să existe libertate de exprimare și oferă și tu la rândul tău aceste aspecte în relații.

Cu alte cuvinte, atunci când ai curajul de a arăta realul din tine în fața celorlalți și atunci când facilitezi felul de a fi în acest mod, este momentul când și ceilalți se vor deschide în aceeași manieră față de tine. Autenticitatea feminină pune în valoare și modul de relaționare folosit în viața noastră.

 

În încheiere, vă propun un exercițiu de reflecție asupra următorului text:

“Nu există o cale scrisă. Calea este scena, iar noi suntem actorii felului în care ne exprimăm personalitatea pe ea. Calea este ceea ce alegem să facem. Se schimbă dacă evoluăm, devine altceva în momentul în care decidem să creăm ceva diferit. Calea nu este un lucru exterior pus în piatră pe care trebuie să-l căutăm. Este pur și simplu ceea în care ne investim timpul și energia noastră. Calea este, în cele din urmă și surprinzătoare. Ce creăm, ce decidem. Ce facem”. Gregoire Sophie