Auto-motivarea

Photo by Kristopher Roller on Unsplash

Auto-motivarea și reglarea ei

”Ai mai fost la Paris? – nu, dar am mai vrut…”

Ar deveni absurd sau un clișeu să spunem că fiecare dintre noi, la un moment dat al vieții sale, și-a propus sau și-a dorit să facă ceva, dar a eșuat lamentabil precum prăjitura lava cake se va lăsa, oricât de mult și frumos a crescut la coacere.

Adevărul este că, de cele mai multe ori, în spatele acțiunilor noastre se află o nevoie sau un motiv. Facem ceea ce facem pentru a ne îndeplini o dorință – fie că ne referim la obținerea unui beneficiu sau la evitarea unor costuri. Dar, existența acestora nu garantează acțiunea. Cu alte cuvinte, nu e suficient să îmi doresc sau să am nevoie, pentru a și acționa în sensul respectiv (cam cum e în bancul cu mersul la Paris – n-am mai fost, dar am mai vrut).

Atunci când suntem motivați, suntem dispuși să depunem mai mult efort pentru a realiza diferite sarcini, dar suntem și mai perseverenți în fața obstacolelor apărute și putem să ne amânăm recompensele pe un termen ceva mai lung.

 

NU ÎNTOTDEAUNA AUTO-MOTIVAREA ESTE NECESARĂ

PENTRU A REALIZA CU SUCCES CEVA!

În multe cazuri, auto-motivarea nu este necesară: atunci când este vorba despre sarcini simple, imediate, rutiniere, ușor de implementat.

DAR TOTUȘI,

Sunt anumite mecanisme care prin implementarea lor vă puteți crește motivația și șansele de succes în sarcini complexe, care necesită efort susținut, pe termen lung (situații precum absolvirea facultății, începerea unei cariere, construirea unei cariere, realizarea de activități sportive sau respectarea unui regim alimentar sănătos).

CUM? – MODELUL  RUBICON

Pentru a ne crește șansele de succes ale diferitelor acțiuni proprii, uneori putem să intervenim asupra modului în care ne organizăm activitatea – folosindu-ne de modelul RUBICON al auto-reglării motivației.

 

Numele modelului provine de la râul Rubicon pe care l-a traversat Cezar în momentul în care a înaintat cu legiunile sale spre Roma. Trecerea Rubiconului înseamnă trecerea punctului la care nu te mai poți întoarce, mișcarea decisivă. Trecerea Rubiconului de către Cezar a însemnat începerea Războiului civil. Cezar trebuia să câștige sau urma să fie executat pentru trădare. În Modelul Rubicon, acest punct este la finalul primei etape, când dorința s-a transformat în obiectiv.

 

”ZARURILE AU FOST ARUNCATE!”

MODELUL RUBICON – dezbatere, planificare, acțiune și evaluare

  1. DEZBATEREA – acest pas se ocupă cu tranziția de la dorință la OBIECTIV.

Amintiți-vă că acum ne referim la obiectivele care sunt mai greu de atins sau care necesită mai mult timp. În acest caz, această etapă poate să se prelungească pe perioade lungi de timp și este în regulă să fie așa, atâta timp cât depuneți efort în această direcție!

  • Vă propun câteva direcții de gândire în acest proces:
    • ce obțin dacă îmi ating obiectivul?
    • cât este de valoros acest rezultat pentru mine?
    • de ce este important?
    • îmi acoperă o anumită nevoie?
    • cât efort trebuie să depun?
    • este doar o chestiune de efort?
    • ce resurse trebuie să aloc?
    • am suficiente resurse?
    • pot să obțin resursele?
    • la ce trebuie să renunț pentru a-l putea atinge?
    • cum m-aș simți după ce aș atinge obiectivul?

În finalul acestei etape, veți avea formulat un obiectiv cât mai clar, în termeni cât mai concreți și delimitat în timp; și țineți minte că un obiectiv prea vag sau prea dificil va avea șanse reduse de succes (dacă în momentul de față, să presupunem că citesc 15 pagini pe lună, o să fie foarte greu – nu imposibil – să îmi ating un obiectiv propus de 200 de pagini pe lună, mai ales dacă sunt implicat și în alte sarcini solicitante). Alegeți obiective care să vă provoace, dar care să nu pară imposibil de atins în acest punct al vieții voastre. Veți depune mai mult efort dacă știți exact unde vă aflați în prezent și unde vreți să ajungeți.

Acordați importanță acestui proces! Foarte multe dorințe rămân la acest stadiu din cauza faptului că nu ne gândim activ la ele.

 

2. PLANIFICAREA – obiectivul mare este spart în acțiuni mai mici, proxime, specifice care vă pot duce mai aproape de obiectiv.

  • În această etapă, este important să anticipați momentele în care puteți face aceste comportamente formulate specific: de exemplu, vreau la Paris, trebuie să cumpăr bilete de avion – voi cumpăra bilete de avion spre Paris, duminică, înainte de masa de prânz – și îmi notez în agendă, calendar.

 

3. CONTROLUL ACȚIUNII – fac efectiv ceea ce mi-am notat în agendă și știu că mă vor aduce cu un pas mai aproape de atingerea obiectivului meu.

  • Oricât de mult aș vrea la Paris și oricât de mult m-aș sustrage de la organizarea excursiei, tot eu trebuie să fiu cel care se urcă în avion, mașină, tren și merge la Paris!
  • În această etapă, putem fi distrași de la sarcinile propuse sau putem amâna din cauza anxietății că nu vom reuși. Nu uitați că începutul e mai greu și reamintiți-vă motivele pentru care vreți să-vă îndepliniți dorința, obiectivul.

 

4. EVALUAREA – judecarea rezultatelor ca fiind satisfăcătoare sau nu.

  • În această etapă, comparăm rezultatele obținute cu cele propuse prin obiectiv și decidem dacă continuăm procesul de atingere a obiectivelor sau ne reîntoarcem la pasul 1 de formulare a altor obiective.

 

RENDEZ-VOUS À PARIS! (trad. Ne vedem la Paris!)

 

 

 

 

 

 

BIBLIOGRAFIE:

  1. Heckhausen, H., & Gollwitzer, P. M. (1987). Thought contents and cognitive functioning in motivational versus volitional states of mind. Motivation and emotion11(2), 101-120.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.