Bullying -ul și efectele sale

 

Termenul de bullying este auzit în ultimii ani din ce în ce mai des, tocmai din acest motiv este relevant să definim și să înțelegem caracteristicile acestui fenomen, dar, mai ales să intervenim pentru a-l  combate.

,,Bullying’’ provine de la cuvântul englezesc ,,bully’’ , tradus prin huligan, bătăuș, fiind împrumutat și utilizat ca atare și în limba română.  Agresorul (bully) manifestă comportamente de intimidare, amenințare, jignire și hărțuire asupra victimei lui (bullied).

Conform Asociației Americane de Psihologie, bullying-ul este un comportament persistent de amenințare și agresare fizică sau abuz verbal împotriva altor oameni, în special mai mici, mai tineri, mai slabi sau în alte situații de relativ dezavantaj.

Literatura de specialitate diferențiază fenomenul bullying-ului de alte forme ale agresivității și atacurilor abuzive prin natura lui , alimentată de tăcerea și lipsa de putere a victimei.

Prevalența și forme ale bullying-ului

Bullying-ul înregistrează cea mai mare frecvență în intervalul de 12-15 ani, iar ulterior începe să descrească până la finele liceului. (Hymel &Swearer, 2015). Acest  comportament se regăsește cu precădere în mediul școlar, în locurile și momentele în care supravegherea este redusă .

Unele  studii efectuate pe plan internațional arată că 20–25% dintre tineri sunt direct implicați în bullying ca persoane care îl inițiază sau ca persoane care sunt ținte ale lui, 4–9% dintre copii inițiază bullying-ul, 9–25% dintre copiii de școală sunt ținte ale bullying-ului. (Juvonen and Graham, 2014)

 

 

În decursul anilor , bullying-ul își schimba forma și trece de la manifestarea prin comportamente fizice, la forme mai indirecte de tipul bullying-ului relațional. (Rivers &Smith, 1994)

Atât băieții cât și fetele sunt implicate în acest fenomen, diferența dintre cele doua sexe este aceea că băieții sunt mai predispuși să manifeste comportamente de bullying asupra altora (HBSC survey, Pepler, Jiang, Craig,& Connolly, 2008), și se implică în forme fizice , în timp ce fetele au tendința către bullyingul relațional și verbal (Besag, 2006ș Crick&Grotpeter,1995)

Există mai multe forme ale bullying-ului, care pot să apară atât  izolat cât și împreună,   în funcție și de vârsta copiilor implicați.

• Fizic: constă în: lovire, pocnire, constrângerea celuilalt prin contact fizic, tras de păr, îmbrânciri, șamd.
• Verbal : insulte, amenințări, denigrare, bătaie de joc, folosirea comentariilor sexuale neadecvate , porecle, șamd.
• Emoțional /nonverbal: manipulare, excluderea intenționată a cuiva dintr-un grup sau dintr-o activitate, încurajarea altor persoane să trateze victima cu indiferență.
• Cyberbullying: hărțuirea cuiva prin intermediul internetului, imaginilor denigratoare. Ridiculizare a unui elev prin crearea unui profil fals, cu conținut de informaţii umilitoare; publicarea online a unor videoclipuri sau imagini personale fără acordul persoanei în cauză etc.

“Mi-am dat seama că agresiunea nu are niciodată legătură cu tine. Bătăușul este nesigur.”

– Shay Mitchell

Când încadrăm un comportament ca fiind bullying?

Pentru a fi considerat bullying, comportamentul trebuie sa fie agresiv și să aibă următoarele componente:

• caracter repetitiv( nu doar o data, se întamplă de mai multe ori)
• intenția de a răni (nu este asociată ca urmare a experimentării unor emoții de furie, așa cum poate fi exprimat comportamentul agresiv)
• un dezechilibru de putere (persoana care rănește/înjosește intenționat, deține o poziție privilegiată și particularizată prin putere față de persoana care este rănita, iar  atunci când săvârșește comportamentul de bullying simte plăcere și o bună dispoziție).

De unde provine acest dezechilibru de putere?

• Ca primă sursă, conform definiției APA, dezechilibrul de putere poate să vină din forța fizică sau statutul de copil mai mare.
• de la grupul de prieteni( o persoana poate dispune de un cerc de prieteni care îl urmează și îl sprijină în acțiunile lui)
• de la audiența/martori care iau parte la situația de bullying (cei care rănesc au nevoie de audiență pentru a obține un anumit statut în grupul de apartenență).

Victima versus agresor

Eticheta de victima aparține acelor copii care sunt ținte ale bullying-lui și care sunt neputincioși să se apere sau sa aibă o reacție  în fața celor care îi agresează în orice fel. Reacțiile emoționale pe care le experimentează victima pot fi: de rușine,   încremenire sau frica.

Frica este o reacție emoțională firească și care, spre deosebire de anxietate, are un obiect (Realizez pericolul, de aceea mă tem). Nu alegem noi,  dacă și la ce intensitate să simțim frica,  atunci când avem de înfruntat o situație considerată amenintatoare.

Felul în care creierul percepe realitatea este diferit de la o persoana la alta, în funcție de temperament și de experiențele personale de viață. În concluzie, frica nu poate fi considerată ca fiind un semn de incapacitate sau defect, dar, în timp poate conduce la anxietate.

Rușinea – este întâlnită  la acea persoană umilită sau înjosită într-o situație de bullying. Neputința de a acționa și de a se apăra, ca urmare a reacției de încremenire, îi face pe adolescenți să se vadă ca fiind ciudați, ceea ce le accentuează sentimentul de inadecvare personală.

Acești adolescenți ajung să creadă că este ceva în neregula cu ei, eticheta care  și-o atribuie singuri  și care poate ajunge să îi  definească pe unii dintre aceștia  și în alte contexte în viața de adult.

De ce adolescenții agresați aleg să sufere în tăcere?

Această povară are un impact negativ în ceea ce privește traiectoria vieții celui agresat.

Recurg la tăcere datorită credinței că:

• vor fi luați în derâdere dacă părinții vin la școala și sesizează această situație
• profesorii nu pot să îi ajute și să îi apere (aceste comportamente au loc când nu există supravegherea adulților)
• din lipsa probelor (martorii , dacă au existat nu vor recunoaște)
• cred că martorii (ceilalți copii care au asistat nu vor interveni din cauza temerilor lor)
• se tem ca vor fi etichetați și de către adulți (părinți, cadre didactice) ca fiind incapabili
• de teama ca situația să nu devina și mai rea

Ce caracteristici au acei adolescenți care manifestă frecvent sau ocazional comportamente de bullying?

Obținerea unui statut privilegiat  în grup este unul dintre cele mai importante motive care stau la baza manifestării comportamentului de bullying (Olthhof și alții, 2011)

• de regulă au nevoie să fie văzuți, să fie priviți, să aibă spectatori
• au învățat ca pot obține respectul celorlalți prin inducerea fricii

Cei care manifestă ocazional comportamente de bullying au fost la un moment dat în rol de țintă (victimă), astfel au învățat faptul că lumea este un loc ostil și unicul mod de a supraviețui este de a fi mai puternic decât alții și de a-ți manifesta puterea.

Perdanții nu sunt recompensați , prin urmare, trebuie să lovești primul iar cea mai bună apărare este atacul. Scurt spus : ,,Eu caștig, tu pierzi’’

„Nimeni nu se vindecă rănind pe altul.”

– Sf. Ambrozie

Ce putem face în încercarea de a combate bullying-ul?

Martorul are un rol cheie într-o situație de bullying. Fie ca privește (oferă întărire agresorului), tace sau pleacă (Nu am de-a face cu asta, de ce să mă implic, Nu este treaba mea.) reprezintă de fapt alegerea de a nu interveni și a nu ajuta pe cel agresat.

Un alt comportament care incurajează agresorul (bully) este cel de a se amuza pe seama victimei (bullyed).

O alternative pentru martor constă în încercarea de a găsi sprijin în persoana unui adult (cadru didactic, dacă situația se petrece la școală, sau un alt adult, dacă situația are loc în altă parte)

Inversează pentru câteva secunde rolurile și întreabă-te de ce ai avea nevoie, dacă ai fi în locul lor, ce te-ar putea ajuta. Acest exercițiu  de inversare a perspectivei te poate ajuta să identifici punctual ce ai de făcut atunci când te afli  în fața unei situații de bullying.

Este de la sine înțeles că, din rolul de martor nu poți controla comportamentele celorlalți, dar poți să îți controlezi și să decizi asupra propriului comportament.

Temă de reflecție pentru adolescenți

Cum ai alege sa procedezi daca ai face parte din asistența unei situații de bullying?

Efectele bullying-ului

Dacă analizăm consecințele pe termen lung asupra victimelor bullying-ului, studiile ne arată faptul că:

• stima de sine este afectată
• încrederea în propria persoana și a celorlalți
• dificultăți în a stabili relații interpersonale
• dezvoltarea unei atitudini negative fată de mediul școlar
• motivație diminuată pentru învățare
• tulburări de anxietate
• risc de a dezvolta o tulburare psihică
• abuz de droguri și alcool

Cea mai gravă consecință o reprezintă riscul de suicid.

Studiile existente indică faptul că bullying-ul la școală poate fi redus semnificativ prin programe complexe în cadrul școlilor care sunt menite să schimbe normele de comportament (Olweus, 1993a; Olweus, 1993b; Olweus, Limber, & Mihalic, 1999; Whitney, Rivers, Smith, & Sharp, 1994);

Cercetările arată că o metodă practică este aceea de a căuta soluții impreună. ( elevi, cadre didactice, părinți) Relevant este să avem curiozitatea și răbdarea necesară pentru a identifica nevoia din spatele fiecărui rol în care se poate află la un moment dat adolescentul ( victimă, agresor sau martor) și ce funcție îndeplinește acel comportament.

Știm că putem alege să ne comportăm în oricare dintre modurile:

• Agresiv
• Non-agresiv
• Asertiv

Studiile de imagistică arată faptul că, la pubertate,  creierul adolescentului este o lucrare nefinalizată, iar dezvoltarea imatură a creierului poate permite sentimentelor să învingă rațiunea, să se implice în comportamente riscante, precum și faptul că , deseori asumarea riscurilor se face în grup (Steinberg, 2007).

Emoțiile negative și schimbările de dispoziție sunt cele mai intense la începutul adolescenței datorită stresului legat de pubertate. Spre sfârșitul adolescenței, emoționalitatea tinde să se stabilizeze. (Larson, Moneta, Richards si Wilson, 2002).

Recunoașterea faptului că adolescența poate fi o perioadă extrem de dificilă pentru tineri, îi poate ajuta pe  părinți, precum și pe cadrele didactice să acorde importanță adecvată acestei perioade care poate lăsa urme adânci datorită frământărilor emoționale, conflictelor, dar mai ales consecințelor și efectelor bullying-ului.

Bibliografie selectivă

Kallestad, J. H. and Olweus, D. (2003). Predicting teachers’ and schools’ implementation of the Olweus Bullying Prevention Program: A multilevel study. Prevention and Treatment, 6, Article 21.
Available on the World Wide Web: http://www. journals.apa.org/prevention/volume6/pre0060021a. html

Larson,R. W.,Moneta,G.,Richards, M. H.,& Wilson, S. (2002). Continuity, stability, and chance in daily emotional experience across adolescence. Child Development, 73, 1151-1165

Steinberg, L. (2007) Risk taking in adolescence: New perspectives from brain and behavioral science. Current Directions in Psychological Science, 16, 55-59

Smith,P.K, Pepler,D., Rigby,K (2004) Bullying in schools : how successful can interventions be?, Cambridge University Press.

Tang, J.J. și alții.(2020) Global risks of suicidal behaviours and being bullied and thei rassociationin adolescents:School-based health surveyin 83 countries, E Clinical Medicine, 19. 3 Card, N. A., Isaacs, J., & Hodges, E. V. E. (2007). Correlates of school victimization: recommendations for prevention and intervention. In J. E. Zins, M. J. Elias, & C. A. Maher (Eds.), Bullying, victimization, and peer harassment: A handbook of prevention (pp. 339–366). New York: Haworth.