Fericirea rezidă în lucrurile mici

Așa cum cel mai probabil ne întrebăm cu toţii, m-am întrebat și eu mult timp ce este fericirea și mai ales cum se poate obţine.

Este o întrebare foarte dificilă, fiecare ne reprezentăm fericirea în felul nostru.

Am observat pe baza experienţei și a ceea ce am studiat că fericirea de durată nu e ceva ce se obţine în urma unei realizări măreţe sau în urma dobândirii unui lucru mult dorit.

Fericirea este mai degabă un stil de viaţă și se obține din obiceiurile zilnice. Conform Sonyei Lyubomirsky (professor at the University of California) fericirea se formează în proporţie de 50% pe baza factorilor genetici și a educaţiei, 40% din activităţile zilnice care devin rutine și 10% din circumstanţe externe, cum ar fi jobul, statut social, resursele materiale etc.

Astfel, observăm că ne putem controla fericirea cel puţin în proporţie de 40% prin modificarea stilului de viaţă.

Obiceiurile zilnice care constau în momente mici și pe care le putem controla la un nivel ridicat, cum ar fi o plimbare, cafeaua de dimineaţă sunt cele care garanteză cel mai frecvent fericirea deoarece pot fi obţinute des și independent de circumstanţele externe.

Nemulţumirea cauzează nefericire

Dacă ne condiţionăm fericirea de lucruri măreţe, cum ar fi obţinerea unor beneficii materiale sau lucruri greu de atins, vom ajunge să fim fericiţi câteva zile după obţinerea lor, iar apoi ne propunem un alt obiectiv la fel de greu de atins și din nou suntem nefericiţi, fiind mereu nemulţumiţi de ce avem.

Fericirea dependentă de rezultate nu durează la nesfârșit. Sunt și situaţii în care îndeplinirea unor obiective nu depinde în totalitate de noi, iar în acest caz putem fi nefericiţi și nu pentru că nu am avea nimic, ci pentru că ne condiţionăm fericirea în mod difuncţional.

De asemenea, uneori, tindem să vedem fericirea puțin distorsionat. Ne reprezentăm fericirea ca fiind un amalgam de emoţii pozitive și lipsa emoţiilor negative.

Emoţiile pozitive pot fi uneori dezavantajoase

Conform dovezilor știinţifice, emoțiile pozitive pot avea și roluri disfuncţionale în anumite circumstanțe. Cum ar fi: momentul în care magnitudinea răspunsului emoţional este prea mare, situaţia/contexul exprimării unei emoţii pozitive nu este potrivit.

De altfel, emoţiile pozitive în lipsa celor negative nu ar mai avea același efect asupra noastră. Cu toate acestea, o funcţionare optimă din punct de vedere a fericirii include dezvoltarea emoţiilor pozitive în mod funcţional astfel încât raportul să fie de 3:1, pentru fiecare emoţie negativă să avem trei emoţii pozitive.

Moduri de obţinere a fericirii

M-am întrebat și care ar fi concret pașii pentru obţinerea fericirii. Am ajuns la concluzia că în primul rând, e important sa ne normalizăm expectanțele.

Mai exact, să ne raportam experiențele la realitate. În momentul în care ne propunem un obiectiv, să știm de la ce nivel pornim și să estimăm efortul pe care urmează să-l depunem.

În al doilea rând, e important să ne bucurăm de lucrurile mici pe care le putem obţine indiferent de circumstanţele externe. Acestea sunt mult mai predictibile în atingerea fericirii.

Totodată, emoţiile pozitive promovează descoperirea unor acţiuni noi și creative, legături sociale noi care constituie resurse personale, cum ar fi cele intelectuale, fizice, sociale sau psihice.

Astfel, putem obţine multe emoții pozitive care ne cresc șansele de a fi fericiţi. În al treilea rând, raportat la emoţiile negative, este foarte important să nu ne ferim de ele, să le înțelegem rolul, să fim conștienţi atunci când apar dându-le scop și semnificaţie.