De ce NU este indicat să vrei ședințe gratuite cu un psiholog

sedinte_gratuite

 

 

 

 

 

 

 

 

Dacă faci ședințe de psihoterapie sau ești interesat să începi un astfel de proces, probabil că măcar o dată te-ai gândit că ai dori să beneficiezi de ședințe gratuite. Până la urmă, progresul în terapie este unul treptat, iar la început rezultatele întârzie să apară.

Așadar, la o primă vedere, ai crede că ar fi o normalitate să ai parte de ședințe gratuite de terapie. În realitate, aceste ședințe gratuite fac mai mult rău decât bine, de cele mai multe ori. Tu îți dorești să rezolvi o problemă când vii la psiholog, iar natura ședințelor, aceea de a fi gratuite, e foarte probabil să-ți saboteze progresul terapeutic.

Prin urmare, în acest articol vreau să îți prezint câteva argumente solide în defavoarea ideii de “ședințe gratuite”, și a opta pentru cele plătite.

Motive pentru care NU îți dorești ședințe gratuite

  1. Lipsa implicării

Psihologul nu este precum un medic cu datoria “să te facă bine”. Procesul terapeutic e mai degrabă o alianță, o colaborare unde ambele părți lucrează împreună pentru același scop. Niciun psiholog nu poate face mai multe pentru tine decât faci tu pentru tine.

Însă când primim lucruri gratis, ele nu au valoare. Să presupunem că vrei să înveți să gătești. Pentru asta ai achiziționat două cursuri online: unul gratuit, altul te-a costat 500 de euro. La care vei fi mai atent? Cel mai probabil la cel de 500 de euro pentru că ai oferit ceva în schimb și vrei să îți scoți investiția.

Când vii la terapie vrei să faci ceva cu tine și pentru tine. Dacă plătești pentru respectivele ședințe e o garanție a faptului că ești implicat în acest proces, iar când vei da înapoi sau nu va mai constitui o prioritate pentru tine mintea ta va spune “ai plătit pentru asta, fă ceva de banii ăștia!”

Eu unul am oferit ședințe de psihoterapie gratuite din două motive: aceea de a ajuta și pentru că voiam să îmi dezvolt competențele de terapeut. Din păcate însă, cu nicio persoană nu am reușit să duc la bun sfârșit demersul terapeutic. Oamenii pur și simplu nu-mi mai scriau, ori întârziau la întâlniri sau nu-și făceau temele de casă.

  1. Terapia nu este “stat de vorbă” sau “o jucărie

Terapeuții sunt totuși profesioniști. Poate nu toți oamenii iau terapia în serios pentru că pur și simplu nu au idee ceea ce presupune. Însă psihoterapia este jobul terapeuților, deci îl iau cât se poate de în serios.

Așadar, ideea de “terapia nu e jucărie” e în primul rând adoptată de către terapeuți și trebuie transmisă mai departe oamenilor. Dacă iei ședințe gratuite, ai tentația fără să vrei să tratezi mai superficial psihoterapia.

  1. Lipsa decisivității

Unii ar putea invoca argumentul cum că nu sunt hotărâți sau convinși cu privire la terapie, iar câteva ședințe gratuite i-ar convinge. În primul rând, efectul ar fi exact invers: a lua ședințe gratuite îți întărește convingerea cum că sedințele trebuie să fie gratuite. Deci vei rămâne în cumpănă.

În al doilea rând, niciun terapeut nu are datoria de a te convinge să faci psihoterapie. Până la urmă tu ai o problemă pe care trebuie să o rezolvi. A lua o decizie fermă în această direcție e primul pas spre a o rezolva.

  1. A fi terapeut este o profesie

În majoritatea meseriilor (tâmplar, instalator, avocat, vânzător, grădinar), serviciile au un caracter impersonal: ne-am învoit ca tu să faci asta în schimbul acestei sume de bani. Lucrurile sunt clare. Însă în meseria de terapeut lucrezi cu datele personale ale omului, ceea ce poate fi ușor confundat cu ideea de “a face un bine, a oferi o vorbă bună”

Trebuie să facem distincție între actele noastre de caritate din viața personală și profesia de terapeut. Chiar dacă ele par să se asemene sunt foarte diferite. Într-adevăr, când oferim o vorbă bună, când ascultăm pe cineva, nu le cerem bani. De aici apare greșeala cum că dacă cele două se aseamănă, amândouă ar trebui răsplătite la fel: cu un mulțumesc și atât.

În realitate, sunt foarte diferite: vecinul, fratele sau prietenul tău doar te încurajează pe moment dar nu îți va remedia anxietatea sau depresia, nu te va ajuta cum să faci alegeri importante, nu te vei simți conectat emoțional în mod real și nu te va ajuta să procesezi situația într-o manieră sănătoasă așa cum face terapeutul.

A fi psiholog este o meserie. La fel ca celelalte meserii trebuie tratată ca orice altă meserie, chiar dacă ea presupune a lucra cu date personale.

  1. Șansa la un terapeut competent

Ca în orice altă profesie și activitate, avem profesioniști slabi, mediocri și foarte buni. Avem terapeuți cu care nu ajungi niciune, terapeuți de la care poți învăța și rezolva decent problemele și terapeuți foarte implicați și foarte competenți cu care-ți vei rezolva problemele mai repede decât prevăd protocoalele.

Bănuiesc că tu vrei unul din a treia categorie. Daca e așa, trebuie să fii conștient că astfel de terapeuți sunt de top pentru că își valorizează timpul, sunt pasionați de ceea ce fac și vor să obțină rezultate cu tine.

Plata reprezintă garanția faptului că ești la fel de implicat precum este el să faci o schimbare, că timpul său este respectat și faptul că, la rândul tău, îl apreciezi. Terapeuții profesioniști sunt profesioniști tocmai pentru că respectă ce înseamnă terapia. Ei vor ca munca lor să fie apreciată și să aibă și o garanție a faptului că și tu vrei să obții rezultate cu el.

  1. A face bine vs a fi plătit

Unii oameni consideră că dacă fac un bine, iar ei sunt plătiți pentru asta, și-au primit răsplata și nu se mai consideră că “au făcut un bine.” Practic când faci ceva pentru cineva, ori primești bani și sunteți în relații neuter, ori nu îi iei bani dar rămâi cu satisfacția că i-ai făcut un bine ceea ce este un non-sens.

Dacă faci un bine unui om și îi iei bani pentru asta, calitatea binelui oferit nu scade. Avem tentația să credem că binele oferit este cumva o cantitate finită și dacă ești plătit pentru respectivul bine asta face ca actul tău bun să fie mai puțin bun.

Dacă rezolvi o problemă de anxietate, rezultatul final, acela de a nu mai fi anxios, nu este dependent de faptul că ai primit sau nu ai primit bani. Așadar, dacă ai ajutat persoana să obțină ce vrea, i-ai făcut un bine, independent de cât de cât de mare este plata, dacă există.

Așadar, nu faci un mai mare bine dacă oferi ședințe de terapie gratuite, decât dacă ele sunt plătite.

  1. Stereotipul „banul e cel mai rău

Unii oameni pun semnul egal între „bani” și „rău”. Preconcepții precum “banii sunt ochiul dracului”, “banul e rădăcina tuturor problemelor” sunt stereotipuri care, cred eu, sunt venite de pe vremea comunismului, unde dacă avea bani însemna că ești mână-n-mână cu statul și că faci lucruri rele pentru a-i obține.

Aceste convingeri despre bani aveau logică acum 30 de ani când singura sursă de venit era într-adevăr statul, si pentru a pune mână pe bani trebuie să comiți acte de denigrare împotriva prietenilor și cunoscuților tăi.

Însă în zilele noastre, nu mai au nicio logică. Banii nu mai vin doar de la stat, ci și din firme și proiecte antreprenoriale. În Occident oamenii care au bani sunt văzuți cu ochi buni pentru că banii sunt o reflexie a faptului că sunt muncitori, dedicați și profesioniști. Așadar, convingerea că “să dau bani la terapeut e un lucru rău” nu are nicio noimă, dimpotrivă e una nesănătoasă pentru tine.

  1. Respectarea sistemelor economice

Vom duce explicațiile la un nivel ceva mai mare. Să ne gândim cum funcționează economia țării: pe baza schimbului de mărfuri și servicii, iar moneda de schimb este banul.

Crizele economice apar nu pentru că nu mai sunt bani în buzunarele oamenilor, ci pentru că oamenii nu lasă banii să circule. Știu că e o explicație generală și vei spune că “nu intra țara în criză dacă iau 2-3 ședințe de terapie gratuite” și ai dreptate.

Însă acest sistem mare este susținut de părți mici, adică de fiecare om în parte. Eu unul prefer să primesc bani și să cheltuiesc bani ajutând astfel economia țării. Așa am convingerea că ajut sistemul să prosepere. Încă o dată, dacă nu simți la fel și nu poți accepta această explicație, e total în regulă.

  1. Funcția banului

Una dintre principalele funcții ale banului este aceea de a regla expectanțele pe care le au oamenii unii față de alții. Concret, dacă dai un ban, ai o garanție a faptului că vei primi valoare în consecință. Dacă primești ceva pe gratis, persoana care îți oferă terapia gratuită nu se va simți la fel de responsabilă de tine.

Desigur, ea își dorește să te ajute, dar angajamentul în terapie, pentru a fi unul solid, trebuie să se sprijine și pe alți factori cum sunt expectanțele prin idee de “am plătit” și nu doar intențiile bune ale terapeutului.

  1. Terapia se desfășoară gradual

Unii oameni nu vor să vină la terapie deoarece le e frică de faptul că vor pierde resurse de timp, speranțe și bani. Această frică este irațională deoarece procesul terapeutic este unul gradual în timp, nu unul „de azi pe mâine

Asta înseamnă că la fiecare ședință poți observa un mic progres. Iar dacă există progres, resursele tale au fost investite bine și poți continua. Dacă nu, poți schimba terapeutul iar pierderea ta este de o oră din viață și 150-200 de lei.

Prin urmare gândul cum că “investesc speranțele că voi fi bine, timpul meu pe câteva luni și această sumă mai mica sau mai mare de bani” este un gând fals. În realitate procesul terapeutic este segmentat, iar tu îl poți monitoriza astfel câ îți poți da seama la fiecare ședință dacă ești pe drumul cel bun.

Am oferit 10 principii pentru care nu este indicat să cauți ședine gratuite în general. Acum, vom dezbate problematica gratuității primei ședințe.

Prima ședință gratuită?

  1. Nu plătesc până nu am garanția că mă face bine

La fel cum spuneam la începutul articolului, mulți oameni vin cu expectanța la psiholog cum că “trebuie să mă facă bine”, această convingere venind probabil din interacțiunile cu medicul de familie. Ori este o diferență enormă între psiholog și medic.

Dacă mergem pe ideea cum că “el trebuie să mă facă bine”, ideea unei prime ședințe gratuite are oarecum logică. Clientul pur și simplu vede dacă sunt rezultate, iar abia apoi decide dacă a merită sau nu.

Însă în procesul terapeutic este unul de tip colaborare, echipă. Psihologul “nu lucrează pentru tine”, ci “amandoi lucrați pentru tine”. Prin urmare performanțele sunt legate de amandoi. Ar fi nedrept ca tu să fii mai neimplicat, rezultatele să nu apară, iar tu să dai vina pe terapeut.

La fel cum clienții merită respect, și psihologii au dreptul la respect pentru efort și timpul investit.

  1. Rata mare de drop out

Conform studiilor cea mai mare rată de drop-out (momentul în care oamenii ies din terapie) este dupa prima și a șaptea ședință. Șanse sunt destul de mari ca pesoana să nu mai vină după prima ședință. De unde mai punem că este și gratuită accentuează lipsa angajamentului din parea clientului, el fiind și mai înclinat să renunțe.

Iar cel păgubit este, în acest caz, terapeutul. Dacă vin 10 persoane noi într-o săptămână la o ședință gratuită și nu revin mai mult de jumătate dintre ele, terapeutul a pierdut timp și speranțe inutil (pentru că după prima ședință terapeutul deja începe să se gândească la un plan terapeutic, să se documenteze, să caute soluții)

  1. Principiile marketingului

Marketingul este o știință aplicată în domeniul vânzărilor și al antreprenoriatului. Unul dintre principiile marketingului este ca pentru a avea mai mulți clienți nu este indicat să reduci prețurile, ci să oferi mai multă valoare.

De aici reiese că terapeuții, pentru a câștiga respect, încredere și rezultate trebuie nu să ofere ședințe gratuite sau la preț redus, ci să ofere maxim de valoare în cele 50 de minute pentru care plătește clientul.

E mai sănătos pentru mine și pentru profesia mea să dau maxim cu fiecare om cu care lucrez, el să fie mulțumit și să mă recomande la rândul său decât să caut să conving oamenii să vină la mine la terapie prin ședințe gratuite. Acesta e un principiu universal în antreprenoriat, nu doar în cazul ședințelor.

Tu la ce psiholog ai vrea să mergi? La unul plătit, cu recenzii foarte bune, de care ai auzit pe baza recomandărilor sau la unul care își face publicitate cum că oferă ședințe gratuite?

Să nu ducem lucrurile la extrem

Când oferim aceste principii nu o facem în scopul de a ține cu dinții de ideea cum că “ședințele trebuie plătite”, iar ideea de ședințe gratuite e total greșită, ci pentru a seta un cadru cât mai sănătos între terapeut și client, astfel încât cei ce doresc să apeleze la servicii de terapie să o facă cu o inimă împăcată și cu dorința de a face o schimbare.

În acest sens, lucrurile sunt flexibile. Prin urmare, vreau să îți ofer câteva excepții de la regulile prezentate în acest articol, excepții în care e mai mult decât indicat să iei ședințe gratuite cu un psiholog.

  1. ONG-urile

ONG-urile oferă posibilitatea unor acțiuni de voluntariat. Dacă găsești un ONG unde există psihologi voluntari, poți lucra cu aceșia. ONG-urile setează din start expectanțele dintre terapeut și client. Asta înseamnă că psihologul știe că la acest ONG vin oameni doar pentru ședințe gratuite, iar tu știi că în ONG găsești terapeuți care oferă servicii de calitate prin ședințe gratuite.

  1. Nefinalizarea terapiei

Să presupunem că te-ai angajat într-un proces terapeutic cu un terapeut pentru a rezolva o problemă emoțională, să spunem depresie. Aveți primele 10 ședințe plătite, dar se întâmplă ceva din mediul exterior (un accident, o operație, o nevoie pentru un membru al familiei) și asta îți solicită aproape toare resursele finaciare în a rezolva problema.

În acest caz, tu nu mai ai finanțe pentru a plăti ședințe cu terapeutul, însă progresul de pe urma ultimelor 10 ședințe există. În acest punct, se poate ajunge la o înțelegere în ideea de a termina ședințele de terapie, chiar dacă nu sunt plătite, argument fiind acela că progresul terapeutic se poate pierde dacă nu continui terapia.

Așada, faci o terapie plătită până într-un anumit punct, de acolo se întâmplă ceva și pentru ca progresul să nu se piardă, continui ședințele și rezolvați problema emoțională. E după principiul “am ajuns la jumătatea drumului, nu mă întorc”

  1. Tentative suicidare

E de datoria morală a oricărui terapeut să ajute în astfel de situații. Dacă ai gânduri și tentative suicidare nu ezita să apelezi la un terapeut chiar dacă nu-l poți plăti. Astfel de tentative pot fi combătute chiar și într-o singură ședință.

Concluzie

E mai sănătos și mai benefic pentru ambele părți dacă ședințele de terapie sunt plătie. Decât să cauți terapeuți care oferă ședințe gratuite, mai bine informează-te, caută recenzii, întreabă pe la prieteni și cunoscuți astfel încât să găsești un psiholog profesionist, care-și face treaba cu simț de răspundere care să-ți respecte timpul, resursele, speranțele și nevoile emoționale, un psiholog cu care te poți conecta și în care poți avea încredere.

 

  1. Nu sunt deloc de acord cu ce scrie în articol. Dacă vrei cu adevărat să ajuți pe cineva, o faci fără să aștepți nici o răsplată, nici măcar un mulțumesc. O faci pentru că simți că poți ajuta și vrei asta. Răsplata ta e mulțumirea sufletească că ai putut ajuta. Argumentele din articol sunt puerile și superficiale, nu cred că aș apela la autor pentru ajutor. Nu demonstrează decât că nu pune în prim plan pacientul ci situația lui materială.

    1. Din fericire pentru mine, am facut si sedinte gratuite si platite si am simtit multumire sufleteasca in ambele cazuri, in egala masura. Terapia este un lucru “de suflet”, dar e imbracata intr-un cadru profesional. Iar argumentele prezentate cred ca sunt suficient de pertinente. Mai citeste-le o data, dar fara preconceptii:)

    2. @Tanase Florin: Ați încercat vreodată să vă plătiți facturile cu ”mulțumire sufletească”? E fix cum scrie în articol. Am avut 7 cazuri pro-bono anul acesta. Cu unul am reușit, cu a doua persoană sunt undeva aproape de a reuși, iar cu ceilalți pur și simplu nu merge. Întârzie, schimbă programările, uită să mai vină și – în general – nu mai depun niciun efort.

    3. “ Răsplata ta e mulțumirea sufletească că ai putut ajuta.” m-a uns pe suflet, recunosc!
      Vă doresc să vă încasați salariul numai in “multumiri sufletești” și când vă aflați la casă la Mega/ cumparături/ plata utilităților tot cu “mulțumiri sufletești” să le plătiți!
      Orice am care exercită o profesie este un om care a plătit în timp ȘI CU BANI pt învățat, citit + cumparat carti, studiat extra, cursuri, TOT!
      Dacă doriți să vă angajați (indiferent de profesia dvs.) promit să vă angajez eu. Salariul pt 8 ore/zi este “decât” “mulțumirea sufletească”! Aa și uneori muncim și în weekend, dar ce contează când avem “mulțumire sufletească”, nu?!
      Cu stima!

      1. Viața poate fi trăită, prin natura ei, nu doar spiritual, ci și pragmatic. Acesta este motivul pentru care avem nevoie de mulțumire sufletească, dar și de rezultate concrete: performanță, bani și recunoaștere. Oricum cele două nu pot decât coexista, iar dacă o devalorizăm pe una și o divinizăm pe cealaltă, ne mințim singuri când spunem că știm cum să trăim viața. Nu putem trăi doar cu una.

Dă-i un răspuns lui Răzvan T. Coloja Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.