În urmă cu câteva zile am participat la un workshop de formare continuă denumit “Depresia și descoperirea sensului” din perspectiva fenomenologică și a analizei existenţiale și am rămas cu un gust amar.

De vină sunt așteptările mele de la acest curs. Mă așteptam să văd prezentarea diferitelor filozofii despre sensul și scopul vieţii și la discuţii pe această temă. În schimb am asistat la o prelegere despre teoria psihanalitică, iar întrebările mele au rămas fără un răspuns sau am primit cel mult un răspuns nesatisfăcător.

Mulţi oameni se confruntă în prezent cu probleme existenţiale. Lipsa unui scop sau a unui sens pot să accentueze simptomele de depresie ori să ducă la stări negative sau disfuncţionale.

Întrebări esenţiale cum ar fi: Cine sunt eu? Ce înseamnă viaţa? Ce se întâmplă după moarte? Ce înseamnă moarte? Care este scopul? pot rămâne fără răspuns și pot arunca un individ într-o criză existenţială și o derivă sufletească.

Omenii au mai multă nevoie de filozofie decât oricând. Totuși ceea ce se oferă devine tot mai nesatisfăcător.

Și atunci se pune întrebarea cine ar trebui să răspundă la nevoile existenţiale ale omului modern? Ar trebui să o facă biserica, filozofii, liderii spirituali, oamenii de știinţă, guru, psihologii, mass-media sau fiecare individ în parte?

Ar fi de dorit ca fiecare să caute răspunsurile și să le găsească prin el însuși, totuși sursele menţionate mai sus ar putea să fie de ajutor.

Consider că este nevoie ca un psiholog care lucrează cu persoane aflate într-o criză existenţială să fie capabil să dea un răspuns în această privinţă.

Și când mă refer la răspuns, nu mă refer că ar trebui să deţină el însuși adevărul absolut și să știe care este scopul, ci să aibă o pregătire în diferite filozofii și paradigme, astfel încât să poată oferi niște alternative.

Desigur că nu este ușor de răspuns la întrebare care este scopul vieţii? Dar se poate face o referire la curentele filozofice importante, cum ar fi cea platonică, aristoteliană, confucianistă, budhistă, creștină, musulmană, epicureană, stoică, carteziană, kantiană, nietzscheană, existențialistă, pragmatică, utilitaristă, deconstrucţionism, nihilistă, materialistă.

În acest scop, recomand următoarele cărţi: “În cautarea fericirii” – Bertrand Russel, “Arta fericirii”- Dalai Lama, “Dialoguri”- Platon.

Deasemenea am vazut câteva cărţi pe care nu am apucat să le citesc dar ale căror titluri mi s-au părut interesante: “Înghite Platon nu prozac” – Lou Marinoff, “Hesse pentru dezorientați” – Allan Percy, “Nietzsche pentru stresați” – Allan Percy, “Kafka pentru deprimați” – Allan Percy.