Homofobia și frica
Homofobia reprezintă frica sau dezgustul faţă de homosexualitate. Ca și xenofobia și islamofobia, homofobia își are rădăcinile în frica faţă de străinii diferiţi de noi.
Dacă xenofobia și islamofobia au crescut odată cu creșterea imigranţilor în Europa. Homofobia ţine mai mult de cultură și a început să crească în România la îndemnul Bisericii Ortodoxe Române.
Scurt istoric al homosexualităţii
În antichitate homosexualitatea era acceptată și chiar practicată de majoritatea filosofilor. Socrate era cunoscut pentru afinitatea sa faţă de băieţii mai tineri. Iubirea era reprezentată ca iubirea dintre doi bărbaţi, după cum se poate vedea în “Banchetul” lui Platon.
În evul mediu, ideile religioase încep să-și impună aprenta asupra gândirii și să pornească o cruciadă împotriva homosexualității. Homofobia este o frică susţinută cultural de ideile religioase.
Din evul mediu și până în secolul XX, homosexualitatea a fost considerată o boală. În 1974 și 1975, American Psychiatric Association și American Psychological Association au decis să nu o mai considere o tulburare mentală. În 1990 Organizaţia Mondială a Sănătății (OMS) a decis să facă același lucru.
Homosexualitate și psihologie
Mai mult decât atât, American Psychiatric Association (APA) face un apel către organizaţii și indivizi să facă tot posibilul pentru a descrește stigma legată de homosexualitate, oriunde și oricând apare.
Orice psiholog are obligația să depună efort pentru scăderea stigmei faţă de homosexualitate.
Nu o să analizez politica sau ideile religioase care stau la baza homofobiei. O să analizez în schimb homofobia din punct de vedere psihologic și raţional.
Este homosexualitatea periculoasă în vreun fel?
Frica este reacţia normală a oamenilor la un pericol. Homofobia a apărut deoarece oamenii văd un pericol în homosexualitate.
Dar de ce este homosexualitatea periculoasă? Mulţi oameni se tem de contagiune, ca și cum o tolerare a homosexualităţii i-ar face pe toţi homosexuali. Totuși datele de până acum indică faptul că orientarea sexuală nu se transmite prin contagiune.
De exemplu, în timpul nazismului și comunismului homosexualitatea era interzisă, dar asta nu înseamnă că homosexualitatea a dispărut ci doar că era ascunsă. Mai mult decât atât, unii dintre cei care nu și-au acceptat orientarea sexuală, nu au putut să o schimbe, deși au facut eforturi în acest sens.
Orientarea sexuală nu este o alegere. Este pur și simplu o variaţie a sexualităţii umane ca și bisexualitatea. Căsătoria între două persoane de același sex nu s-a dovedit a fi un pericol la adresa altor persoane.
Frica și agresivitatea
Cu adevărat periculoasă este însă frica. Atunci când oamenii se tem, au tendinţa să atace ca să se apere. Homofobia a dus la brutalitate și crime comise din ură. Această frică vine și dintr-o nesigurnaţă a propriei orientări sexuale.
Homofobia, islamofobia, xenofobia, rasismul, toate se bazează pe frică și duc la ură și agresivitate.
Acceptarea homosexualităţii, a străinilor, a religiilor duce la o convieţuire pașnică.
Mulţi părinţi dacă ar fi întrebaţi ce ar prefera: ca copilul lor să fie gay și fericit sau heterosexual și nefericit? ar răspunde că și-ar dori mai degrabă să fie heterosexual și nefericit.
Frica este pusă mai presus de fericire
Problema apare când frica duce la restrângerea drepurilor omului, așa cum se încearcă în prezent.
Căsătoria dintre două persoane de același sex poate că nu ar schimba nimic în societate. Și poate că mai mult rău este făcut de corupţie, birocraţie, fanatism religios și intoleranţă.
Fanatismul religios a ucis mai mulţi oameni decât au ucis vreodată doi oameni care s-au ţinut de mână.
Așadar, care este miza și care este pericolul?