Mircea este un bărbat de 45 de ani, căsătorit, are 2 copii si este un om de succes în afaceri. Şi-a deschis propria firmă încă de la 20 de ani, înainte să termine facultatea, şi dacă la început era singurul angajat, acum a ajuns să conducă o companie cu zeci de angajaţi.

Majoritatea timpului şi-l petrece la firmă coordonând activitatea şi ocupându-se de responsabilităţile mai importante. În rest, îşi petrece timpul cu familia, are foarte mulţi prieteni şi călătoreşte des.

Afacerea pe care o are, a avut momente de criză în care a fost aproape de faliment, dar în prezent este foarte profitabilă şi chiar în cazul în care ar da faliment, Mircea ar fi asigurat din punct de vedere financiar.

Ultima perioadă a fost mult mai ocupată pentru el, deoarece a luat decizia de a extinde domeniul de activitate prin preluarea unei companii concurente iar valoarea tranzacţiei a fost una destul de mare.

De când a luat această decizie, a început să se îngrijoreze tot mai des că hotărârea pe care a luat-o nu a fost bună. Deşi a analizat din nou şi din nou toate datele care indică o creştere a profitabilităţii şi a cifrei de afaceri, nu poate scăpa de această îngrijorare.

Se gândeşte tot mai des că ar putea să dea faliment, că ar putea să piardă tot ce are şi că îi va fi greu, lui şi familiei sale. Îşi dă seama că riscurile sunt minime şi că s-ar putea descurca şi dacă ar da faliment dar a devenit din ce în ce mai greu să controleze aceste gânduri.

Mai mult, a început să-şi facă griji tot mai des în legătură cu sănătatea lui şi a familiei sale. Se teme că el sau cineva din familie ar putea să păţească ceva, să se îmbolnăvească, mai ales după ce a observat unele simptome pe care nu le avea înainte.

Îl doare capul aproape în fiecare zi, se simte obosit, agitat, nu se mai poate concentra la fel de bine, e mult mai irascibil cu angajaţii şi cu soţia, are insomnii tot mai des şi se simte în punctul de a ceda.

Chiar şi după ce reuşeşte să doarmă, se trezeşte obosit cu tot felul de gânduri în minte şi pare că mintea îi merge încontinuu şi nu reuşeşte să se deconecteze.

În vacanţa sau când are timp liber se gândeşte tot la probleme şi la cum poate să le rezolve. Soţia este alături de el şi încearcă să-l asigure că va fi bine dar efectul e minim.

Îngrijorările se datorează în parte faptului că Mircea este o persoană destul de precaută care a învăţat să pună răul în faţă. Această atitudine i-a adus succes în afaceri, dar în prezent nu îi mai foloseşte.

Din alt punct de vedere, nevoia de control pe care o are, implicarea sa în sarcini şi standardele înalte, combinate cu riscurile pe care le presupune o întreprindere şi incertitudinea faţă de viitor au contribuit şi ele din plin.

În psihoterapie a învăţat să îşi controleze mai bine gândurile şi îngrijorările ca să poată să îşi elibereze mintea. A învăţat cum să renunţe mai mult la nevoia de control şi să se implice mai puţin în activităţi.

Psihoterapia l-a ajutat să gândească mai raţional, să se relaxeze mai mult şi să aibă o altă perspectivă asupra situaţiei de care se teme. Relaxându-se mai mult şi gândind altfel, simptomele au început să se atenueze şi să devină mai fericit.

 

Omul înţelept se gândeşte la necazurile sale doar atunci când gândul ăsta are un rost, altminteri se gândeşte la alte lucruri sau, dacă e noapte, la nimic.

Bertrand Russel – În căutarea fericirii

 

Acest caz nu este unul real, orice asemănare cu o persoană reală se poate datora simplelor coincidenţe şi existenţei unor tipare de gândire comune.