Ce sunt aplicațiile de online dating și cine le folosește?
În ultimii ani, utilizarea aplicațiilor de online dating (cum ar fi Tinder, Bumbel, Hinge, etc.) a crescut la nivel global, acestea fiind din ce în ce mai atrăgătoare pentru diverse populații.
Aplicațiile de dating pentru mobil au la bază un mecanism simplu: conectează utilizatorii cu alte persoane din proximitatea lor geografică. Persoane care îndeplinesc un număr de criterii alese în prealabil: vârstă, gen, interese și așa mai departe.
Însă, unele aplicații te pot lăsa să răsfoiești pagini de profile ale unor oameni care se află la mai mult de jumătate de glob distanță.
Spre deosebire de alte aplicații de socializare tradiționale (ex. Facebook), ele funcționează pe baza așteptărilor împărtășite ale utilizatorilor de a se conecta cu străini, potențiali parteneri romantici.
În România, o statistică recentă din 2021 arată faptul că aproximativ 12% din persoanele din categoria de vârstă 25-34 ani folosesc cel puțin o aplicație de online dating, iar pentru persoanele din intervalele 18-24 și 35-44, acest procent este de 9% (Statista, 2021).
Mai ușor de vizualizat ar fi să ne gândim că 1 din 10 cunoscuți ai noștri probabil își petrece o parte din timpul lor pe o astfel de aplicație.
1. “Dating is about finding out who you are and who others are. If you show up in a masquerade outfit, neither is going to happen.”
– Henry Cloud
The good, the bad, and the ugly
Prospectul de a întâlni, printr-o aplicație, potențialul tău partener de viață poate să fie extrem de atractiv.
Beneficiile par să fie considerabile: ni se deschide orizontul spre considerabil mai multe opțiuni de dating, aplicațiile sunt gratis, flexibile și reprezintă un mod non-intimidant de a începe o conversație.
Acest lucru este posibil mai ales pentru că poți să citești în descrierea profilului unei persoane dacă și ea sau el caută o relație romantică sau de prietenie. (Castro & Barrada, 2020).
Acestea pot fi o variantă excelentă pentru cei care nu au timpul necesar de a socializa în alte situații. Un exemplu ar fi persoanele care după ore lungi de muncă la job-uri unde nu au oportunitatea de a conversa sau de a întâlni persoane de sex opus sau atractive.
Motivația/„cheful” de a ieși pentru a întâlni noi persoane poate să lipsească cu totul.
Adevărul e că un trend tot mai îngrijorător se poate observa: deoarece vârsta de formare a unei relații stabile cu un partener crește din ce în ce mai mult, mulți oameni nu se mai gândesc serios la dating în liceu sau facultate, având percepția unui timp potențial infinit („Am vreme”).
Dar spre deosebire de facultate sau liceu, unde contextele de socializare sunt nelimitate, odată începută viața de carieră, acestea se restrâng considerabil (ex. ne mai rămâne, să zicem, viața de birou, unde oricum majoritatea companiilor nu încurajează relațiile la locul de muncă).
Sau în cazul muncii remote, pot chiar să lipsească complet. Nu e de mirare atunci că cei mai mulți oameni care folosesc online dating apps sunt din categoria de vârstă a celor intrați relativ recent în piața muncii (25-34 de ani).
Dar orice lucru bun, vine cu părțile sale neplăcute. Este util să ne întrebăm: oare această accesibilitate crescută este chiar atât de bună precum pare?
Problema apare încă din primele momente ale utilizării unei aplicații de online dating. Experiența poate fi descrisă ca fiind o „vizionare a unor vitrine”: vedem un bun pe care îl putem obține.
E, în cel mai pur mod, o judecare a cărții după copertă, o oarecare obiectificare a potențialilor parteneri înainte de a-i cunoaște mai bine, deoarece primul contact e determinat de cât de mult ne place ce „vedem”.
“I look great in my profile pictures. They were taken when I didn’t need online dating to meet people.”
–Unknown
Un prim semn de întrebare trebuie să fie ridicat în ceea ce privește autenticitatea imaginilor și informațiilor personale pe care oamenii le prezintă pe profilul lor—nu putem ști dacă acestea reflectă sau nu realitatea.
De fapt, e normal să ne dorim să oferim o imagine cât mai ideală a noastră când ne prezentăm pentru prima dată. Acest lucru e legat de instinctul de autoconservare – suntem motivați să atragem parteneri, fapt pentru care majoritatea oamenilor vor să “dea mai bine” (Ward, 2016).
Bauman (2003) considera, de asemenea, că modul în care ni se prezintă multe opțiuni ne poate duce mai degrabă la a prefera stiluri de atașament de scurtă durată în profida/detrimentul celor care sunt mai stabile în timp.
El numește dating-ul din zona online ca fiind un tip de „iubire lichidă”, o iubire care nu e menită să dureze: deoarece dacă un partener începe să ne producă neplăceri (ex. ajungem să le cunoaștem unele trăsături care chiar dacă nu sunt toxice, ele ne displac), putem tot timpul să apăsăm „delete” și să îl ștergem din viața noastră fără prea multe repercusiuni.
Din acest motiv, este probabil să avem parte de respingeri mai frecvente din partea unor parteneri găsiți pe aplicații mobile de dating decât de la potențiali parteneri care deja erau parte din viața noastră în vreun fel sau altul.
Într-adevăr, se pare că singurătatea și sentimentul de a fi exclus din viața socială sunt des întâlnite la persoanele care folosesc dating apps (Castro & Barrada, 2020).
O altă problemă e cea a siguranței. Accentul e pus pe a te conecta cu străini. În special pentru femei, acest lucru poate crește îngrijorarea legată de cantitatea de informații pe care aceste site-uri le cer, cu precădere informații legate de zona în care ele trăiesc (Albury et al., 2019).
1. “Dating is a give and take. If you only see it as “Taking,” you are not getting it.”
– Henry Cloud
Recomandări
În final, niciun stil de a cunoaște potențiali parteneri nu este perfect. Dacă cunoaștem însă părțile negative, putem să avem o atitudine mai potrivită în ceea ce privește utilizarea aplicațiilor de online dating.
Câteva recomandări sunt:
• Să avem așteptări realiste: respingerile sunt posibile și acestea nu sunt tot timpul sub controlul nostru. Cel mai bun mod este de a le accepta atunci când apar
• Nu toată lumea caută relații romantice. E util să întrebați la începutul unei conversații care e motivația pentru care o persoană se află, de exemplu, pe Tinder.
• Ceea ce vedem în primă instanță, poate fi diferit de realitate. Acest lucru nu e totdeauna rău, dar merită ținut în minte.
• La început, e mai sigur să nu facem cunoscute prea multe informații despre noi înșine. Cel mai bine e să construim o relație de încredere înainte de a spune cuiva unde locuim.
În final, ca orice altă parte a tehnologiei, aplicațiile de dating pot fi extrem de utile dacă sunt folosite corect. Să nu uităm însă să privim și în jur, în grupuri de prieteni sau cunoștințe, unde poate deja există cineva potrivit pentru noi.
Bibliografie
Albury, K., Byron, P., McCosker, A., Pym, T., Walshe, J., Race, K., … & Dietzel, C. (2019). Safety, risk and wellbeing on dating apps.
Bauman, Z. (2003) Liquid Love: On the Frailty of Human Bonds. Cambridge: Polity
Castro, Á., & Barrada, J. R. (2020). Dating apps and their sociodemographic and psychosocial correlates: A systematic review. International journal of environmental research and public health, 17(18), 6500.
Statista Research Department (2021): Romania: online dating app usage, by age 2021,
https://www.statista.com/statistics/1272861/romania-online-dating-app-usage-by-age/
Ward, J. (2016). Swiping, matching, chatting: Self-presentation and self-disclosure on mobile dating apps. Human IT: Journal for Information Technology Studies as a Human Science, 13(2), 81-95.