Procrastinare înseamnă amânare

Dacă ai multe de făcut şi nu ai nici un chef să te apuci de ele. Dacă ai proiecte personale pe care le tot laşi pe mai târziu din diverse motive, sau renunţi de tot la ele. Dacă nu reuşeşti să îţi termini treaba la timp şi întârzii mai mereu.
Toate acestea sunt semne de procrastinare.

Procrastinarea este amânarea nejustificată a unor activităţi sau sarcini. Ea poate să ducă la nerealizarea obiectivelor şi scopurilor, mai ales dacă realizarea lor presupune efort, neplăcere sau renunţarea la confort.

Unul dintre tipurile de procrastinare este amânarea acţiunilor pe cât posibil pînă la termenul limită de realizare a activităţii. Uneori, se întâmplă ca şi termenele limită să fie depăşite, deoarece nu au fost făcuţi paşii necesari pentru îndeplinirea sarcinilor. Cel mai rău este atunci când termenul este neclar şi nu există nici etape stabilite.

Aşadar, stabilirea unor termene clare dar şi a unor etape intermediare sau paşi de urmat pot fi de ajutor, atunci când vrei să te apuci de treabă. Iar nişte remindere, alarme pe telefon, post-it-uri îţi pot aminti când trebuie să termini fiecare etapă.

Un alt tip de procrastinare este cea în legătură cu propria persoană. Aceasta înseamnă să te mulţumeşti cu o situaţie confortabilă, dar care îţi aduce mai puţin decât dacă ai schimba-o (să stai la un job sub nivelul tău, sau să stai într-o relaţie nesatisfăcătoare), şi să te angajezi în tot felul de activităţi de evitare cum ar fi să te uiţi la televizor sau să navighezi fără ţintă pe internet.

Dacă amâni proiectele în legătură cu propria persoană, este bine să-ţi stabileşti prorităţile. Poţi să faci o diferenţă între diferitele tipuri de activităţi (presante-importante, presante-utile, presante-neimportante, nepresante-importante, nepresante-utile, şi nepresante-neimportante).

Odată ce ele au fost clarificate, te poţi ocupa prima dată sau poţi acorda mai mult timp activităţilor presante şi importante, iar pe cele nepresante şi neimportante le poţi lăsa pe mai târziu.

Procrastinarea este complexă atunci când amânarea ascunde alte probleme sau dificultăţi, cum ar fi o neîncredere în propria persoană, un perfecţionism sau o frică. Ea poate reprezenta un simptom atunci când e vorba defapt de frică, un mecanism de apărare atunci când ai impresia că vei eşua şi faci asta ca să te protejezi, o obişnuinţă când începi să o faci în mod repetat.

Pentru a înlătura amânarea nejustificată, pot fi urmaţi câţiva paşi. În primul rând să conştientizezi mai mult când amâni şi de ce amâni. Să faci ceva, să acţionezi în loc să te gândeşti. Să te obişnuieşti să reacţionezi aşa, exersând. Să nu te judeci, să accepţi mai mult modul în care eşti, dar să cauţi alternative în acelaşi timp.

Pentru început te poţi concentra doar asupra unui singur aspect pe care îl amâni, după care poţi extinde strategia şi la alte probleme.

Va continua,