Tulburarea afectivă bipolară – interes crescut în rândul cercetătorilor
Interesul pentru cercetarea tulburării afective bipolare a fost tot mai mare în ultimii ani. Studiile realizate au fost printre cele mai diverse, analizând de la urmărirea scopurilor, evenimente de viaţă, stiluri cognitive, luarea deciziilor până la anomalii neurobiologice în tulburarea bipolară.
Ele au încercat să descifreze atât cauzele acestei tulburări, dar şi metode mai eficiente de tratament medicamentos sau psihoterapeutic.
Factori care contribuie la declanşarea tulburării
Etiologia (cauzele) tulburării afective bipolare sau a oricărei tulburări psihice se prezintă ca un conglomerat de factori eterogeni sau ca o multitudine de variabile care contribuie într-o măsură sau alta la declanşarea bolii.
Modul în care funcţionează sistemul de recompensǎ (denumit si sistemul de activare/inhibare comportamentală) reprezintă unul din factorii importanţi care sunt implicaţi în determinarea acestei tulburări.
Pentru o mai bună înţelegere a întregului mecanism este nevoie de o perspectivă integratoare care să includă atât aspecte psihosociale cât şi biologice.
Teoria dereglării sistemului de recompensă propusă de Richard Depue şi colegii săi oferă un astfel de model integrativ.
Emoţiile şi reglarea lor reprezintă deasemenea o parte importantă a sistemului de recompensă, cu impact crescut în declanşarea episoadelor maniacale sau depresive, dar mai puţin studiată în legătură cu activarea comportamentală.
Importanta sistemului de recompensă
O perspectivă asupra dereglǎrii sistemului de activare comportamentală poate îmbunǎtǎţi eficacitatea terapiei cognitiv-comportamentale folositǎ ca adjuvant al farmacoterapiei pentru tulburǎrile bipolare.
Terapeuţii cognitiv-comportamentali ar putea sǎ înveţe clienţii care suferǎ de tulburǎri bipolare, strategii pentru recunoaşterea şi disputarea scopurilor ambiţioase şi a increderii crescute, pe de o parte, şi descreşterea activitǎţii orientate spre scop şi îmbunătăţirea eficienţei pe de altǎ parte.
Aceasta ar putea sǎ reducǎ probabilitatea şi severitatea episoadelor maniacale şi depresive.
În al treilea rând, o perspectivǎ a dereglǎrii sistemului de activare/inhibare comportamentală poate creşte eficacitatea terapiei pentru tulburarea bipolară. Aceastǎ abordare se axeazǎ pe managementul stresorilor interpersonali care declanşeazǎ dereglarea programelor zilnice şi a ritmurilor circadiene.