Tulburările alimentare

Tulburările alimentare sunt caracterizate prin tulburări severe și persistente în comportamentele alimentare, în gândurile și emoțiile tulburătoare asociate. Acestea pot fi condiții grave care afectează funcții din sfera fizică, psihologică și socială.

Tipurile de tulburări alimentare includ: anorexia nervoasă, bulimia nervoasă, ruminația, tulburarea de alimentare evitantă/restrictivă și tulburarea de alimentație compulsivă (binge eating).

Tulburările alimentare afectează până la 5% din populație, cel mai adesea se dezvoltă în adolescență și la vârsta adultă tânără. Anorexia nervoasă și bulimia nervoasă sunt mai frecvente la femei, dar toate pot apărea la orice vârstă și pot afecta orice sex.

Tulburările de alimentație sunt adesea asociate cu preocupări față de mâncare, (alimente, greutate), insatisfacție față de propriul corp, elemente cognitive și de personalitate, exemplu, anxietate față de alimentație sau consecințele consumului anumitor alimente.

 

Comportamente asociate cu tulburările alimentare, includ: consumul restrictiv sau evitarea anumitor alimente, consumul excesiv, evacuarea prin vărsături sau utilizarea abuzivă a laxativelor sau a exercițiilor fizice în mod compulsiv. Aceste comportamente pot deveni active în moduri care par similare unei dependențe.

Tulburările alimentare apar adesea împreună cu alte tulburări psihiatrice, cel mai frecvent cu tulburări de dispoziție și anxietate, tulburări obsesiv-compulsive și probleme de abuz de alcool și droguri.

Dovezile sugerează că genele și ereditatea joacă un rol în motivul pentru care unii oameni prezintă un risc mai mare pentru tulburări de alimentare, acestea putând să îi afecteze și pe cei fără antecedente familiale ale afecțiunii.

Mai departe voi expune efectul stărilor și a emoțiilor în bulimia nervoasă și anorexia nervoasă.

Bulimia nervoasă

Cea mai importantă caracteristică a bulimiei nervoase este un tipar alimentar anormal, caracterizat prin alternarea perioadelor de fasting și episoade de mâncare excesivă. În plus, există un comportament recurent pentru a preveni creșterea în greutate, inclusiv evacuarea directă după consumul excesiv (de exemplu, vărsături sau utilizarea laxativelor) sau exerciții fizice excesive.

În modelul său cu două căi de patologie bulimică, Stice (1994, 2001) a emis ipoteza că presiunea crescută pentru a fi “subțire”, favorizează nemulțumirea față de propriul corp în bulimia nervoasă. Această nemulțumire crescută față de  corp, promovează apoi alimentația restrictivă și afectul negativ, în special depresia.

Afectul negativ implică o stare emoțională internă, un set de emoții și expresii negative, care includ tristețe, dezgust, letargie, frică și suferință. Acestea ne împiedică de cele mai multe ori realizarea scopurilor personale sau în a avea o perspectivă optimistă asupra vieții.

 

Răspunsuri emoționale la indicii/indicatori alimentari

Se presupune în continuare că, indivizii cu bulimie nervoasă, folosesc alimentația excesivă și evacuarea ca mijloc de reglare a stărilor negative de dispoziție. Din perspectiva autoreglării, dieta sau fastingul pot fi interpretate ca o încercare de a reduce afectul negativ provocat de indicii care sunt asociați cu consumul de alimente și frica de a lua în greutate. Acești indici pot fi legați de două clase distincte de stimuli: indicii alimentari și forma corpului.

 

Când evacuarea a devenit imposibilă, persoanele cu bulimie nervoasă, în cadrul unui experiment, au răspuns cu afect negativ crescut după masă, cu frică crescută de a lua în greutate, tensiune, stări de depresie și iritare, comparativ cu participanții sănătoși în grupul de control.

Atitudinea indivizilor cu bulimie nervoasă față de mâncare este, prin urmare, ambivalentă: dorită, dar temută sau dorită, dar neplăcută.

Într-un studiu în care s-a folosit “startle probe methodology”, s-a observat că indivizii percep indicii alimentari ca fiind negativi sau amenințători, chiar la un nivel preconștient (adică în afara conștientizării individului) (Mauler, Hamm, Weike, și Tuschen-Caffier, 2006).

 

Așadar, cercetările susțin noțiunea că acești indicatori alimentari sunt percepuți ca fiind amenințători de către indivizii cu bulimie nervoasă și că dieta sau evacuarea pot fi utilizate pentru a evita sau reduce afectul negativ asociat cu expunerea la alimente și consumul acestora.

Cu alte cuvinte, acești indivizi fac ca alimentele să fie mai puțin înspăimântătoare sau mai puțin amenințătoare, prin a demonstra controlul asupra consumului lor. Dacă modelul alimentar restricționat se prăbușește, adică, dacă controlul eșuează odată cu consumul ulterior sau cu consumul excesiv, alimentele devin din nou amenințătoare.

Acest model de răspuns este în concordanță cu modelele cognitive ale patologiei bulimice, sugerând că credințele de bază, cum ar fi „controlul asupra alimentației”, sunt centrale pentru bulimia nervoasă.

Autoreglarea rigidă este fundamentală pentru respectul de sine al femeilor cu bulimie nervoasă (Fairburn, Cooper și Shafran, 2003), iar dacă această autoreglare este încălcată, afectul negativ indus de indicatorii alimentari crește.

 

Răspunsuri emoționale în  expunerea la imaginea corporală

Pacienții cu bulimie nervoasă sunt frecvent îngrijorați în mod excesiv în legătură cu greutatea și forma corpului, iar acești factori sunt presupuși a fi importanți pentru autoevaluare și pentru menținerea unui stil de alimentație dezordonat.

Insatisfacția față de propriul corp poate să apară din percepția distorsionată asupra mărimii corporale sau din evaluarea cognitivă de insatisfacție.

Modelul căii duale (Stice, 1994, 2001) stipulează că afectul negativ (și consumul restricționat) este consecința insatisfacției față de corp și explică o parte din asocierea dintre nemulțumirea față de formele corpului și comportamentele alimentare bulimice.

În studii s-a  arătat că expunerea la imagini a femeilor reprezentând idealul frumuseții feminine din cultura occidentală, a dus la un afect negativ imediat asupra dispoziției într-un eșantion de studenți non-clinici.

Aceste rezultate sugerează că imaginile interiorizate de frumusețe ideală au un efect dăunător asupra femeilor și pot explica o parte din asocierea (de exemplu, prin procese negative de comparație socială) între expunerea imaginii corporale și afectul negativ.

 

Afectul negativ și mâncarea compulsivă

Regimul alimentar continuu poate duce la o stare relativă de privare, ceea ce crește valoarea stimulativă a indicilor alimentari. Această valoare stimulativă crescută a indicilor alimentari împreună cu starea afectivă globală negativă, poate declanșa comportamentul de mâncat compulsiv în bulimie, comparabilă cu baza motivațională a triggerilor de substanțe care declanșează recidiva în tulburările de dependențe.

În plus, nemulțumirea față de corp, poate crește afectul negativ și, astfel, poate duce la consumul excesiv sau evacuare, sau ambele. Există un număr din ce în ce mai mare de dovezi că astfel de modificări negative ale dispoziției pot preceda episoadele de mâncat compulsiv.

În mai multe studii s-a demonstrat că stările negative de dispoziție preced episoadele de alimentație compulsivă în bulimie și că starea de spirit se deteriorează după consumarea compulsivă, dar este atenuată prin evacuare (Hilbert și Tuschen-Caffier, 2001, 2007).

 

Anorexia nervoasă

Caracteristica esențială a anorexiei este o căutare neîncetată de “subțirime” și un refuz de a menține greutatea corporală la un standard minim acceptabil pentru vârstă și înălțime.

Persoanele cu anorexie au o frică esențială de a se îngrășa sau de a deveni grase. Acordă o valoare nejustificată greutății și prezintă de obicei percepții perturbate ale propriei forme și ale dimensiunii propriului corp.

DSM-5 și ICD-10 disting două subtipuri clinice: cei cu tip restrictiv – pierd în greutate în primul rând prin fasting/post sau exerciții fizice excesive, sau ambele, și cei cu tip de alimentație compulsivă/evacuare – reduc greutatea prin vărsături auto-induse și utilizarea de laxative.

 

Răspunsuri emoționale la indicii/indicatori alimentari

Pacienții cu anorexie, care sunt preocupați de alimente, indiferent de nivelul de înfometare resimțit, raportează totuși valența negativă a indiciilor alimentari  și, în acest sens, nu diferă de cei cu bulimie nervoasă.

Înfometarea poate fi astfel întărită (negativ) și poate deveni plină de satisfacții din cauza mai multor factori, precum întărirea socială legată de pierderea în greutate, dezvoltarea unui sentiment de stăpânire interioară asupra foamei și greutății sau ameliorarea afectelor negative.

În cadrul mai multor studii, s-a observat o  reducere a receptivității la aspectele plăcute ale stimulilor alimentari, care sunt foarte apetisante pentru persoanele sănătoase.

Această procesare cognitivă modificată a stimulilor alimentari vizuali poate facilita fasting-ul/postul. De exemplu, atenția scăzută asupra stimulilor alimentari în timp ce înfometează ar putea fi interpretată ca un comportament de evitare (Uher, Brammer și colegii., 2003; Uher, Murphy, și colegii., 2004).

 

Răspunsuri emoționale în  expunerea la imaginea corporală

Asemenea persoanelor cu alte tulburări alimentare, și cei cu anorexie, experimentează emoții negative atunci când se confruntă cu propriul corp. Ca urmare a expunerii persoanelor cu anorexie la imagini distorsionate cu propriul corp (ex, mai multe kg), și comparații nefavorabile dintre propriului corp și corpul altor persoane, s-a concluzionat că o rețea care implică cortexul prefrontal, insula și amigdala este implicată în componenta afectivă a perturbării imaginii corpului în anorexie.

 

Un simptom specific al anorexiei este evaluarea pozitivă a corpurilor feminine, nu puțin subțiri, ci subponderale, chiar slabe, asociate cu o tragere aparte spre “subțirime”. În acest context, s-a demonstrat că expunerea la imagini ale corpurilor subponderale activează structurile „circuit de recompensă” ventral-striatal la participanții cu anorexie – cu un efect imediat pozitiv și satisfăcător asupra acestora, contribuind astfel la urmărirea neîncetată a “subțirimii” la acești pacienți.

 

Deficite de procesare emoțională

Literatura despre stările și emoțiile din anorexie s-a concentrat în mare parte pe conceptul de alexitimie.

Alexitimia se bazează pe un model deficitar de procesare emoțională prin faptul că pune accentul pe dificultățile de identificare și descriere a emoțiilor și în diferențierea dintre emoții și senzații fizice.

Aceasta implică o capacitate deficitară de a construi reprezentări mentale ale emoțiilor, care este condiția prealabilă pentru procesarea cognitivă a experiențelor emoționale și comunicarea acestora către ceilalți.

Persoanele cu anorexie par să aibă dificultăți în a-și reprezenta propriile experiențe emoționale și pe cele ale altora. Acest lucru poate împiedica pacienții să caute asistență medicală, să reducă respectarea tratamentului, să contribuie la natura cronică pentru tulburări alimentare și să crească riscul de recidivă potențială.

 

O altă consecință a acestor deficite de procesare emoțională este un afect negativ crescut, pe care indivizii cu anorexie pot încerca să-l atenueze prin foamete, hiperactivitate, consumul compulsiv și evacuarea.

Strategiile alternative sau suplimentare pentru a face față nivelurilor crescute ale afectului negativ ar putea consta în modificarea accesului la amintirile emoționale autobiografice prin accesarea amintirilor mai puțin specifice.

Amintirile autobiografice reprezintă construcții mentale tranzitorii care sunt generate dintr-o bază de date de cunoștințe autobiografice, care este organizată ierarhic de la amintiri specifice la cele generale (Conway și Pleydell-Pearce, 2000).

 

Concluzii

Alimentele care sunt ele însele capabile să schimbe stările emoționale pot oferi întărire prin evadare sau distragere de la emoțiile negative. Emoțiile mai moderate pot fi generate de consumul de alimente gustoase și, la rândul lor, ne influențează aprecierea față de alimente.

Cu toate acestea, chiar și în populația non-clinică, implicarea emoțională cu alimentele este complexă și conflictuală.

O temă cheie în literatură este că natura și consecințele interacțiunilor emoționale cu alimentele depind de predispozițiile individuale.

Cu toate acestea, interacțiunea dintre dispoziție, emoții și tulburările alimentare este mai complexă. Constatarea că efectul negativ prezice tulburările de alimentație, iar comorbiditatea cu tulburările depresive și tulburările de anxietate este norma în rândul pacienților cu tulburări alimentare sugerează că aceste tulburări nu poate fi neapărat limitat la domeniile comportamentului alimentar și a imaginii corpului, dar, de asemenea, poate fi legat de dificultăți semnificative în funcționarea afectivă.

S-a sugerat că tulburările alimentare sunt tulburări ale reglării stării de spirit, în care strategiile de reglementare legate în mod specific de alimentație și organism sunt utilizate pentru a diminua efectul negativ asociat cu mâncarea, imaginea corpului sau stresul.

 

 

 

 

 

 

Surse:

Berridge, K. C. (2009). “Liking” and “wanting” food rewards: Brain substrates and roles in eating disorders. Physiology and Behavior, 97, 537–550.

Berg, K. C., Crosby, R. D., Cao, L., Crow, S. J., Engel, S. G., Wonderlich, S. A., & Peterson, C. B. (2015). Negative affect prior to and following overeating-only, loss of control eatingonly, and binge eating episodes in obese adults. International Journal of Eating Disorders, 48, 641–653.

Fairburn, C. G., Cooper, Z., & Shafran, R. (2003). Cognitive behaviour therapy for eating disorders: A “transdiagnostic” theory and treatment. Behaviour Research and Therapy,41, 509–528.

Goldfein, J. A., Walsh, T., & Midlarsky, E. (2000). Influence of shape and weight on self-evaluation in bulimia nervosa. International Journal of Eating Disorders, 27, 435–445.

Hilbert, A., & Tuschen-Caffier, B. (2007). Maintenance of binge eating through negative mood: A naturalistic comparison of binge eating disorder and bulimia nervosa. International Journal of Eating Disorders, 40, 521–530.

Stice, E. (1994). Review of the evidence for a sociocultural model of bulimia nervosa and an exploration of the mechanisms of action. Clinical Psychology Review, 14, 633–661.