Psihopatia este o condiție psihică rară ce se manifestă prin lipsa empatiei, cruzime față de ceilalți, lipsa remușcării, șarm, curaj, lipsa fricii. Când auziți prima oară termenul de psihopat vă vine în minte imaginea tipică a criminalului în serie violent, nume precum Ted Bundy, Hannibal Lecter, BTK killer, Jeffrey Dahmer, John Gacy, Jack Spintecătorul, Ed Kemper.
Însă nu tot timpul psihopatia și criminalitatea sunt asociate, există psihopați care își folosesc inteligența și abilitățile sociale în orice domeniu.
Fie că e un doctor renumit care datorită lipsei de empatie poate realiza o operație cu succes. Sau un politician șarmant care își folosește carisma într-un discurs politic. Ori un om de afaceri care și-a clădit un imperiu folosindu-se de abilitățiile sale sociale. Sau un soldat care își folosește curajul și iscusința pentru a rezista misiunilor solicitante.
Aceștia se numesc psihopați buni sau de succes. Am ales să vorbesc despre ambele tipuri de psihopați, dar mai întâi voi vorbi despre cauzele psihopatologiei.
Mult discutata dispută înnăscut vs dobândit are un rol important și în explicarea comportamemtului psihopat. Unii psihologi și neuropsihologi susțin că există anumite diferențe între creierul unui psihopat și cel al unei persoane normale.
Observând rezultatele date de RMN- urile funcționale s-a constatat că psihopații înregistrează o activitate mai mică în sistemul de circuite din zona amigdalei, zona cerebrală care se ocupă cu emoțiile.
Psihopații nu sunt capabili prin urmare de recunoașterea emoțiilor celorlalți, asta ducând și la lipsa de empatie sau insensibilitate față de spectrul emoțiilor din gama suferinței.
De aceea, când un psihopat omoară sau chinuie pe cineva nu simte niciun fel de remușcare pentru persoana respectivă, văzând-o ca pe un obiect.
În urma rezultatelor date de RMN s-a mai consatat o activitate scăzută în zona prefontală care exercită funcția executivă pentru comportamentul nostru, un fel de conștiință a nostră. De asta se crede că psihopații sunt lipsiți de conștiință și că acționează adesea impulsiv, dar aecst lucru e valabil mai mult pentru psihopații violenți.
Psihopații inteligenți își pot controla foarte bine impulsurile pentru a acționa doar atunci când e momentul oportun, ademenindu-și victimele. Un exemplu în acest sens e criminalul Ted Bundy, care a ucis 35 de femei; el era capabil să își inhibe impulsul de a ucide, ademenenindu-și victimele cu ajutorul carismei sale, prinzând mai apoi momentul oportun pentru a le ucide.
Însă și mediul în care crește copilul e un predictor pentru psihopatie. În general, copiii care cresc în familii dezbinate, violente, abuzive, cu părinți alcoolici, prea autoritari sau care sunt lipsiți de afecțiune, sunt mai probabil să dezvolte tendințe psihopatice. Ted Bundy, Ed Kemper, Jeffrey Dahmer, au crescut în astfel de familii. În cazul lui Bundy apare o confuzie a identității sale, fiind crescut de bunici, și neștiind de fapt că sora lui e mama lui. Kemper crește fără o figură paternă în viața lui și cu o mama autoritară și abuzivă, care avea grijă să îi diminueze în fiecare zi stima de sine.
Acești copii dezvoltă o serie de comportamente antisociale cum ar fi cruzimea față de animale, tendința de a da foc lucrurilor, izolare socială. În adolescență aceștia încep să folosească substanțe ilegale, alcool, droguri, să fure, să vandalizeze, unii ajungând deja în centre de corecție pentru infractori juvenili.
Ca adulți sunt inadaptați, nu își găsesc loc de muncă stabil, relații stabile. Acest lucru arată că atât educația din familie, cât și fondul genetic contribuie la dezvoltarea psihopatiei, contează ce fac ei și încotro se îndreaptă pentru a-și folosi inteligența socială și curajul mai departe.
Cum am menționat și mai sus, psihopații își pot folosi calitățiile și în alte scopuri, în afara celor rele.
Dacă ești psihopat nu însemnă că ești condamnat pe viață să trăiești ca un criminal sau infractor. Există persoane care privesc partea plină a paharului și se folosesc de partea bună a psihopatiei pentru a-și atinge scopurile propuse și de ce nu, să aibă succes.
De exemplu, dr. Kevin Dutton, ce studiază comportamentul psihopațiilor la Universitatea Oxford l-a descoperit pe Andy McNab, un luptător SAS 22 al armatei britanice.
Andy explică cum își folosește curajul în misiunile sale. Lipsit de orice frică, atunci când e capturat de inamici rezistă mult mai bine în fața oricărei torturi, nu dezvăluie niciun secret de stat, comparativ cu alți soldați mult mai slabi decât el.
Psihopatia îl ajută în acest caz să facă față provocărilor din misiuni cu brio și pierderilor camarazilor săi. Tot lipsa aceasta a fricii și puterea de concentrare și-o folosește și un doctor în timpul unei operații, nelăsându-se influențat de emoții când pune mâna pe bisturiu.
Omul de afaceri despre care ai citit în revista Forbes și ai rămas impresionat de averea pe care o are, este și el un psihopat. Acesta și-a folosit rațiunea și ușurința în asumarea riscului pentru a lua deciziile economice care l-au adus aici, pentru el contează mai mult câștigul decât pierderea.
Psihopații au un mod de gândire mult mai calculat decât noi, ei gândesc la rece. Atunci când le dai o dilemă morală de rezolvat ei vor alege calea cea mai rațională fără a ezita, în timp ce noi ne vom gândi la nesfârșit ce să alegem.
Un bun exemplu în acest sens este bine cunoscuta dilemă morală cu trenul, unde trebuie să alegi dacă ai opri un tren ce ar ucide un grup de persoane aruncând pe șine o altă persoană sau nu ai face nimic.
Majoritatea psihopațiilor răspund că ar sacrifica persoana pentru a le salva pe celelalte, deoarece mai multe vieți valorează mai mult decât una singură.
Prin urmare, am observat că psihopatia poate fi ceva cu care ne naștem, dar poate fi și modelată de mediul în care trăim. Dacă mediul e problema, soluția în prevenirea psihopatiei ar fi ajutarea acelor copii, ce trăiesc în acele familii abuzive și indiferente afectiv , prin sprijin social, terapie, educație, programe de inegrare socială pentru delicvenții juvenili, unde să învețe diferența dintre bine și rău și să acționeze ca atare.
Iar pentru psihopații care se nasc așa își pot folosi atuurile în alte scopuri precum psihopații buni sau de succes.
Bibliografie:
Dutton.K, McNab.A, (2014)-The Good Psychopath’s Guide to Succes. How to use your inner
psychopath to get the most out of life.
Dutton.K, (2012)- The Wisdom of Psychopathy.