Amintirile false reprezintă ceea ce ne amintim greșit că s-a întâmplat în trecut sau ceea ce ne amintim că s-a întâmplat, dar de fapt nu s-a întâmplat (McDermott; Roediger, 1995; Loftus, 1997).

Acestea se produc din mai multe motive:

1.Sistemul nostru cognitiv nu e perfect și include erori. Aceste erori pot fi și de natură
mnezică, adică erori ale memoriei.

2. Dacă există unele leziuni cerebrale ale creierului (Schacter, 2003).

3. Dacă se face confuzia între real și imaginar, sau între evenimentele văzute sau percepute real și cele imaginate.

De exemplu, nu îți amintești clar o conversație avută cu un prieten în trecutul recent, dar inferezi prin imaginație ce ar fi putut spune, și atunci mintea creează a amintire falsă a unei discuții jumătate reală și jumătate falsă, pe care o crede ca fiind doar reală (Teoria monitorizării Sursei- Johnson & Raye, 1998).

4. Prin confabulare: apar prin întreruperea proceselor mnezice, sau prin asocierea unor caracteristici inadecvate între ele (Johnson &Raye, 1998).

Practic, atunci când sunt goluri în memorie, mintea le umple automat cu alte informații stocate deja în memoria de lungă durată prin inferență, dând apoi informația că ceea ce își amintește este real, când de fapt este fals, adică parțial sau total eronat.

5. Prin activarea semantică a cuvintelor asociate semantic (Deese, 1959; McDermott & Roediger, 1995): în procesul de învățare a unui concept, folosim cel mai des asocierile semantice, pe care mintea le organizează în structuri de informație, în scopul de a-și optimiza și economisi resursele.

De exemplu, când suntem la grădiniță învățăm conceptul de scaun, pe care îl asociem cu masă, pahar, farfurie, etc.

Dacă se activează unul sau mai multe cuvinte asociate (masă, pahar, etc), atunci se activează ca și memorie falsă și cuvântul de bază al conceptului (scaun) (Deease, 1959; Roediger & McDermott, 1959).

De exemplu, e posibil să ne amintim fals că într-o încăpere erau o masă, un pahar, dar și un scaun, când de fapt erau prezente doar masa și paharul.

În viața de zi cu zi, creierul nostru face multe asocieri. Care este oare conceptul de bază ale acelor asocieri și ce anume ne amintim corect sau fals?

6. Datorită familiarității perceptuale: e posibil să facem confuzie între cineva pe care l-am văzut la televizor sau într-o poză și cineva real, așa cum arată studiile științifice în cazul recunoașterii suspecților (Loftus, 1997).

Explicația științifică este datorită cumulului de caracteristici familiare percepute ale acelor două fețe. Dacă seamană între ele, mintea poate face confuzie, întrucât la nivel implicit sau inconștient nivelul de analiză este sensibil influențat atât de factori externi, dar și interni (Opre, 2012).

De ce să vorbim despre amintirile false?

În primul rând, putem să ne gândim la rolul memoriei în viața noastră.

Oare am putea funcționa fără memorie? Dacă nu am ști cine suntem, în ce zi sau an suntem? Bineînțeles că nu.

Extrapolând, activitatea noastră profesională, dar și personală este bazată pe memorie, întrucât folosim cunoștințe despre noi, despre cei dragi, despre lume, despre domeniul sau profesia în care lucrăm, și le folosim în fiecare moment al fiecărei zile.

Memoria are așadar un rol fundamental în funcționarea noastră zilnică. De aceea se consideră important să avem cunoștințe și despre memoriile false, adică acele erori sau distorsiuni care apar automat în mintea noastră .

Probabil că pasul următor după ce avem această formă de cunoaștere, ar fi să ne punem noi înșine mai multe întrebări despre ce ne amintim. Este în totalitate corect?

Bibliografie

Deese, J. (1959). On the prediction of occurrence of particular verbal intrusions in immediate recall. Journal of experimental psychology, 58(1), 17. Johnson, M. K., & Raye, C. L. (1998). False memories and confabulation. Trends in cognitive sciences, 2(4), 137-145. Loftus, E. F. (1997). Creating false memories. Scientific American, 277(3), 70-75. Opre, A. (2012). Inconștientul Cognitiv. Ed. Polirom Roediger, H. L., & McDermott, K. B. (1995). Creating false memories: Remembering words not presented in lists. Journal of experimental psychology: Learning, Memory, and Cognition, 21(4), 803.
Schacter, D. L., Chiao, J. Y., & Mitchell, J. P. (2003). The seven sins of memory: Implications for self. Annals of the New York Academy of Sciences, 1001(1), 226-239.