Psihologi: Marius Pentilie, Lavinia Holhoș, Daniel Cîmpean, Radu Podar, Mihaela Chereji, Bianca Șerban
Pentru unii oameni, dezvoltarea personală înseamnă creșterea încrederii în sine, spiritualitate, pentru alții poate însemna gestionarea stresului, ieșirea din zona de confort, atingerea succesului, autocunoaștere, iar pentru alții relații armonioase sau atingerea obiectivelor stabilite.
Începând să scriu acest articol, am petrecut câteva minute analizând în minte discuții cu diverși clienți, din ultimii ani. Am încercat sa îmi amintesc cazuri în care conversația despre vinovăție nu a reprezentat un eveniment major, care s-a dovedit ulterior și un factor important în starea de blocaj a persoanei.
Ai mulți oameni în jurul tău cu care ai o relație foarte bună: ești prieten, fiu/fiică, nepot/nepoată, părinte sau partener de viață al cuiva. În mare parte, ai o comunicare bună cu ei. Bineînțeles că din când în când atât tu, cât și cealaltă persoană faceți greșeli.
Aveți din când în când discuții și certuri despre diferite probleme, mai mici sau mai mari. Soluția ta pentru astfel de momente este să te sustragi fără să stai pe gânduri spunând “Îmi pare rău, dar până la urmă știi că așa sunt eu.”. Cu timpul, realizezi că oamenii din jurul tău încep să se îndepărteze de tine. Citeste mai mult about Așa sunt eu …
Divorțul este perceput ca un eveniment unic, staționar, negativ, care are numeroase efecte adverse asupra vieții copilului. Acesta lasă amprente traumatice asupra oricărui copil.
Părinții care întâmpină dificultăți în a identifica stările emoționale, se întreabă de ce copiii lor devin agresivi, care sunt motivele pentru care copilul lor a renunțat la a învăța sau: “Nu sunt eu o mamă bună?”, „Ce îl face pe copilul meu să se simtă așa?”.
Întreaga lume a fost afectată de diverse crize, precum cea sanitară, economică și socială din perioada pandemiei de Covid-19. Așadar, tot ceea ce se întâmplă prezintă o perspectivă nouă de viață, implicând și un grad ridicat de stres.
De multe ori când întâlnim persoane centrate pe sine sau prea încrezătoare, avem tendința să le etichetăm drept narcisiști. Narcisismul este un concept mult mai complex de atât. Există și situații în care persoanele crescute de părinți narcisiști, ajung să se întrebe daca nu cumva fac parte din aceeași categorie. Acest lucru se întâmplă atunci când caută, validarea sau atenția altora sau când își exprima entuziasmul față de reușitele proprii. În acest caz este important de menționat că marea majoritate a celor care suferă de narcisism, nu își vor pune întrebarea respectivă. Aceștia nu au capacitatea de a identifica ceva problematic în personalitatea sau comportamentul lor. Astfel este important de recunoscut și subliniat diferențele din spectrul acestui termen utilizat frecvent, însă adesea incorect.
Sindromul impostorului, cunoscut și sub numele de sindrom de fraudă, descrie persoanele cu performanțe ridicate care, în ciuda succesului obiectiv, nu reușesc să-și internalizeze realizările.
Sindromul impostorului poate afecta pe oricine, indiferent de muncă sau statut social, dar indivizii cu rezultate înalte îl experimentează adesea. Acest sindrom și-a făcut apariția relativ recent la sfârșit de secolul XX, mai exact în anul 1978. Conform unei analize din 2020, 9%-82% din oameni trec printr-un episod de sindrom al impostorului. Din ce putem observa este un lucru cu care mulți oameni se confruntă dar despre care nu se vorbește în termeni corespunzători.
Evaluarea psihologică este un proces în care prin utilizarea unor instrumente psihologice (teste, chestionare, interviu) se pot culege date despre sistemul psihic al unei persoane în scopul diagnosticării, sau autocunoașterii.
Evaluarea psihologică poate fi o modalitate eficientă prin care o persoană se poate cunoaște și înțelege mai bine, oferind o perspectivă generală despre starea și structura mentală dintr-un anumit moment.
Totuși există o dilemă atunci când vine vorba de a înțelege mai bine ce se întâmplă în mintea unei persoane deoarece singura modalitate de a afla este ce ne spune cineva și cum se autoevaluează. De aceea, de multe ori informațiile obținute dintr-o sursă sunt corelate cu informații obținute și din alte surse.
Fiind un proces complex, durata evaluării poate fi cuprinsă între câteva ore și câteva zile sau chiar mai mult. Sursele de colectare a informațiilor este subiectul, iar, pe lângă acesta, pot fi implicați și colegi, rude, profesori.
În cadrul procesului de evaluare are loc testarea psihologică, adică administrarea unor serii de instrumente în urma cărora se poate determina diagnosticul și se pot elabora recomandări specifice.
Sindromul Tourette este o tulburare neurologică moștenită, rară, caracterizată prin ticuri motorii și fonice (spasme musculare involuntare și vocalizări). Este de trei ori mai răspândit la bărbați decât la femei și a fost numit după Georges Gilles de la Tourette, care a descris pentru prima dată tulburarea în 1885. Debutul sindromului Tourette are loc de obicei între 2 și 15 ani și continuă până la vârsta adultă. Ticurile motorii preced ticurile fonice în aproximativ 80 la sută din cazuri, însă persoanele cu forme mai ușoare ale tulburării pot prezenta ticuri motorii sau fonice, dar nu ambele (Malli & Forrester-Jones, 2021).
Drumul pe care îl parcurge fiecare persoană pentru a-și atinge cele mai înalte obiective, dorințe și aspirații nu este întotdeauna unul ușor. Vor exista de-a lungul timpului diferite probleme, provocări și piedici pe care acesta trebuie să le înfrunte. În urma acestora vor evolua pe diferite planuri, precum cel social, educațional și financiar. Încercările îndelungate și eforturile depuse vor contribui la perfecționismul în timp a persoanei, la comportamentul și modul în care acționează.
Am fost solicitat cu puţin timp în urmă să emit o opinie ştiinţifică în ceea ce priveşte aplicarea unui diagnostic de alienare parentală în cazul unui divorţ în care sunt implicaţi copii. Citeste mai mult about Despre spălarea creierului de către părinţii aflaţi în divorţ …
Dacă vrei să apelezi la psihoterapie şi să alegi un psiholog, este bine să poţi să distingi între un psiholog bun şi unul neprofesionist.
Un psiholog neprofesionist sau nepriceput se bazează mai mult pe o viziune personală şi individuală asupra psihologiei. De obicei nu este afiliat unei şcoli de psihoterapie. Citeste mai mult about Cum să recunoşti un psiholog neprofesionist …
În ultima perioadă a fost vehiculat pe internet şi în media modelul unui psiholog bun. Cu toţii ştim de exemplu ce înseamnă un medic bun dar în cazul psihologilor nu avem o imagine atât de clară. Totuşi cele două profesii sunt asemănătoare şi cred că implică criterii similare de evaluare.