Co-terapia, o practică bine primită, dar prea puţin utilizată

În 2012, am prezentat la Conferinţa de Psihologie a Sexualităţii, împreună cu colega mea, Stela Neamţ, un studiu de caz despre co-terapia de cuplu. O abordare care a fost bine primită în rândul colegilor, dar care nici acum nu este prea utilizată în România.

Co-terapia este o formă de terapie în care şedinţele sunt conduse de doi sau mai mulţi terapeuţi şi la care participă unul sau mai mulţi clienţi. De obicei ea este utilizată atunci când persoanele cărora li se adresează sunt mai multe în acelaşi cadru, grupuri, familie, cuplu, cupluri în grup.

Situaţii care impun co-terapia

Co-terapia are numeroase avantaje care o fac să fie prima opţiune în anumite cazuri. De multe ori se întâmplă ca în terapia de cuplu, unul din parteneri să considere că terapeutul ia “partea” celuilalt, că se aliază cu cealaltă persoană din cuplu, în detrimentul propriilor interese. Sau că terapeutul sau terapeuta are o relaţie mai specială cu partenera sau partenerul. Astfel unul din ei poate deveni gelos. Însă, nici terapeuţii nu sunt străini de fenomenul de contratransfer, şi pot exista situaţii în care terapeutul, chiar să ia “partea” cuiva.

Mai există şi situaţiile în care cuplul este atât de conflictual, încât intră în conflict chiar în cabinet, iar terapeutul este depăşit de situaţie. Şi în grupuri pot apărea situţii limită, mai ales când există o anumită patologie (agresivitate ridicată) care poate face periculoasă intervenţia unei singure persoane. Dar există şi situaţii în care chiar dacă terapia poate fi condusă cu succes de un terapeut, un co-terapeut poate aduce o contribuţie importantă.

Avantajele co-terapiei

Co-terapia de cuplu poate fi mai avantajoasă, deoarece ea poate împiedica partenerii, mai mult decât terapia clasică,  să fie geloşi sau să considere că ceilalţi doi s-au aliat împotriva ei sau lui. Dar asta este doar unul din avantaje. Adevăratul avantaj constă în faptul, că cel mai adesea, cuplul se identifică cu cei doi terapeuţi, sau îi identifică cu familia de origine.

Desigur, cuplul terapeutic trebuie să fie asemenea cuplului venit în terapie. Adică dacă există o relaţie heterosexuală, e mai bine ca terapeuţii să fie un bărbat şi o femeie. Dar dacă există un cuplu homosexual, cel mai bine e să existe un cuplu terpeutic format din terapeuţi de acelaşi sex, pentru ca identificarea să aibă loc.

Odată ce identificarea şi transferul se produc, co-terapeuţii pot acţiona ca un model de comunicare şi relaţionare pentru cuplu. Pe de altă parte, doi terapeuţi pot fi atenţi la mai multe detalii decât unul singur, iar ce i-ar scăpa unuia, ar putea fi preluat de celălalt. În plus, dacă apare fenomenul de contratransfer, un terpeut poate acţiona ca supervizor şi să limiteze fenomenul. Obiectivismul este deasemenea mai mare.

Într-un grup, co-terapeuţii pot modela comportamentele prin modelul de comunicare şi relaţionare dintre ei şi pot să formeze mai bine o anumită dinamică a grupului.

Limitele co-terapiei

Limitele co-terapiei pot ţine de terapeuţi sau pot ţine de clienţi. Majoritatea terapeuţilor sunt încă reticenţi de a lucra cu încă cineva, din cauză că ar putea să existe un observator la tehnicile pe care ei le pun în practică şi care s-ar putea să nu fie de acord cu o anumită procedură. Cei mai mulţi, s-au obişnuit să lucreze singuri şi să nu le dispute nimeni un mod de a face lucrurile.

Clienţii pot fi mai reticenţi din cauza implicării a încă unei persoane, unii sunt mai reticenţi de a lucra în grupuri sau în alte situaţii în care există mai multe persoane. Deasemnea, nu există foarte multe informaţii despre acest subiect, în limba română. Desigur, fiecare este îndreptăţit să aleagă o formă sau alte de terapie, în funcţie de preferinţe. Un alt dezavantaj ar fi costurile mai ridicate, având în vedere că este vorba de doi terapeuţi.

Totuşi co-terapia de cuplu de familie şi de grup, poate fi o formă mai avansată de a face psihoterapie, în situaţiile de care vorbeam. Iar avantajele sunt clar mai mari şi mai numeroase decât dezavantajele.

Aşa că dacă doriţi să începeţi o terapie de cuplu, puteţi solicita şi o co-terapie.