Psihologia dragostei

În cercetările mele, am găsit câteva articole ştiinţifice interesante despre iubirea romantică, care merită împărtăşite. Ca psiholog clinician, explicaţiile ştiinţifice despre tulburările care survin în urma unor despărţiri şi dificultăţile pe care oamenii le întâlnesc în anumite cazuri, după o îndrăgostire, sunt importante. Ca psihoterapeut, este mai importantă găsirea şi aplicarea unor soluţii pentru acele dificultăţi.  Dar pentru a găsi soluţii cât mai eficiente este nevoie de a înţelege ce se întâmplă în mintea şi creierul uman.

Nu o să încerc să dau o definiţie a iubirii sau a îndrăgostirii, şi voi considera aceşti termeni ca fiind interşanjabili folosindu-i în funcţie de cum mi se par mai potriviţi, chiar dacă s-ar putea ca cineva să nu fie de acord

Ce se întâmplă în creier atunci când eşti îndrăgostit

Cercetătorii au început să elucideze tot mai mult mecanismele din spatele iubirii şi îndrăgostirii. Una dintre aceste cercetări (Acevedo, Aron Brown, 2012) arată că dragostea romantică intensă, de lungă durată se bazează pe diverse structuri neuronale din creier.

Prima dintre ele este aria ventral tegmentală şi striatumul dorsal, regiune „bogată” în dopamină. Această regiune este asociată cu recompensa, motivaţia şi luarea deciziilor. Aceeaşi arie este activată la primirea unor recompense cum ar fi mâncare, bani, cocaină şi alcool, dar şi alţi stimuli foarte motivanţi, fiind implicată şi în dependenţe dar şi în dragostea de „început”. De aici dorinţa şi motivaţia de a trece la acţiune, dar şi asemănarea iubirii cu dependenţele. Deficitul de dopamină, este responsabil în parte de stările depresive. Din punctul ăsta de vedere, dragostea se aseamănă cu o dependenţă, dar protejează persoana împotriva depresiei.

Alte regiuni implicate sunt globus pallidus, substantia nigra, nucleul Raphe, talamusul, cortexul insular, cingulat anterior şi cingulat posterior. Aceste regiuni sunt implicate în ataşamentul matern, ceea ce arată că modalitatea de ataşament influenţează iubirea. Scopul sistemului de ataşament este siguranţa resimţită, persoana iubită dând sentimentul de siguranţă. Această arie are legătură şi cu dragostea bazată pe prietenie.

Nu în cele din urmă, sunt implicaţi hipotalamusul şi hipocampul posterior, aceste structuri fiind legate de frecvenţa sexuală. Septum-fornix, caudate, cortexul cingulat posterior şi hipocampul posterior fiind legate de obsesie.

Aşadar, dragostea se dezvăluie drept un sistem complex alcătuit din motivaţie, plăcere, ataşament, sexualitate şi obsesie care se bazează pe un circuit unic din creier implicând arii care sunt la rândul lor implicate şi în alte funcţii şi procese psihice.

Având în vedere complexitatea iubirii, nu este de mirare că Fisher & co (2002) afirmă: „Bărbaţii şi femeile pot face sex cu indivizi pe care nu-i iubesc, pot fi îndrăgostiţi de cineva cu care nu au avut un contact sexual, şi se pot ataşa de o persoană pentru care nu simt nici o dorinţă sexuală sau pasiune romantică”, toate în acelaşi timp. Poate că asta explică acea îndrăgostire de mai multe persoane.

De altfel Fisher & co (2002) identifică trei sisteme emoţional-motivaţionale implicate în iubire: pentru împreunare, reproducere şi creşterea copiilor acestea sunt corelate cu dorinţa, atracţia şi ataşamentul bărbat-femeie. Dorinţa a evoluat pentru a iniţia procesul de împreunare cu oricare partener disponibil, atracţia a evoluat pentru a permite indivizilor să aleagă şi să prefere anumiţi parteneri, conservând timp şi energie, iar ataşamentul mascul-femelă a evoluat pentru a le permite indivizilor să coopereze cu un partener apt până când sarcinile parentale specifice speciei au fost finalizate. Evoluţia acestor sisteme emoţional-motivaţionale contribuie la modelele contemporane de căsătorie, adulter, divorţ, recăsătorire, urmărire, hărţuire, omucidere şi alte crime din pasiune dar şi depresie datorată unei respingeri romantice.

• Acevedo B P, Aron A, Fisher H, Brown L – Neural correlates of long-term intense romantic love, Soc Cogn Affect Neurosci, 2012.
• Fisher H, Aron A, Mashek D, Li H, Brown LL. – Defining the brain systems of lust, romantic attraction, and attachment, Arch Sex Behav, 2002.

 

Aici o puteţi asculta pe Helen Fisher (un expert în “creierul îndrăgostit”):