Ce este Ego-ul

Ego-ul este o construcție mentală care ia naștere prin individualizarea unei persoane. El cuprinde toate acele credințe despre propria persoană, ceilalți și lume în raport cu propria persoană. Ego-ul se construiește prin preluarea credințelor din exterior în funcție de propriile afinități.

Ego-ul se dezvoltă prin satisfacerea nevoilor proprii și poate angrena întreaga personalitate în această întreprindere. El se bazează pe ideea de Eu ca fiind diferit de ceilalți.

Un Ego poate deveni mai puternic cu cât obține mai mult ceea ce vrea. Cu cât obține mai mult, cu atât vrea mai mult, fără a ține cont de ce vor ceilalți, devenind un Ego-ism. Un Ego este caracterizat de “vreau” încorporând dorințele din exterior.

Un Ego puternic devine însă vulnerabil pentru că își extrage energia din a obține iar atunci când ceva îi este refuzat se revoltă. Ego-ul are și rolul de protecție a persoanei, protejând persoana de suferință prin diferite mecanisme, câteodată nepotrivite, găsind justificări și raționalizări.

Uneori Ego-ul se întoarce împotriva propriei persoanei deoarece credințele acumulate sunt de autodevalorizare iar asta duce la auto-sabotare și auto-pedepsire. Un Ego autodistructiv își preia energia din critica propriilor greșeli și judecarea propriei persoane.

Deși ne identificăm cu Ego-ul, el nu ne reprezintă în totalitate. Uneori Ego-ul ascunde adevărata persoană.

Înlăturând toate convingerile și credințele acumulate în Ego se poate ajunge la adevăratul Sine.

Iubirea

Iubirea poate fi descrisă ca un complex de sentimente pe care o persoană le are despre cineva sau ceva. Iubirea este o forță care reunește persoanele și lucrurile. Iubirea implică bunăvoința, dorința binelui pentru ceea ce este iubit. Iubirea poate să fie pentru propria persoană, pentru alte persoane sau pentru natură.

Iubirea poate fi idealistă sau realistă. Iubirea idealistă reprezintă ridicarea iubirii la nivelul ideal în care o persoană acționează doar spre binele exterior sau interior. Iubirea idealistă șterge granițele interior-exterior și integrează totul. Iubirea idealistă reprezintă o conexiune la nivel transcedental (dincolo de fizic).

Iubirea realistă este iubirea care urmărește obținerea fericirii în plan real. Iubirea realistă reunește de obicei două persoane. Iubirea realistă urmărește deasemenea binele, dar la nivel concret, real. Iubirea realistă se bazează pe îndeplinirea nevoilor și este direcționată spre altruism.

Când Ego-ul întâlnește iubirea

Atunci când două persoane se întâlnesc, ele pot interacționa la nivel de Ego. Ego-ul reprezintă de obicei interfața prin care două persoane comunică.

Când o altă persoană corespunde cu dorințele și nevoile erotice ale Ego-ului se produce o îndrăgostire. Atunci Ego-ul va oscila între satisfacerea nevoilor proprii și satisfacerea nevoilor partenerului. Tot atunci vor ieși la iveală vulnerabilitățile și insecuritățile Ego-ului care caută certitudinea iubirii partenerului.

În funcție de particularitățile Ego-ului, atunci când o persoană începe să iubească, aceasta se va comporta într-un mod mai egoist sau mai altruist, într-un mod mai securizant sau mai nesigur. Atunci când se declanșează îndrăgostirea apare frica de suferință și frica de abandon ca precauție împotriva suferinței.

Având rolul de protecție față de suferință ori prin inversare, de inducere și creștere a suferinței, Ego-ul va interpreta acțiunile și limbajul partenerului în funcție de propriile credințe. Atunci când Ego-ul sesizează un pericol care ar putea induce suferință, declanșează mecanisme de protecție (luptă, fugă, cedare).

Ego-ul este responsabil de conflictele și neînțelegerile din cuplu. Intervenția Ego-ului în iubire se poate manifesta printr-o gamă largă de emoții de furie, gelozie, posesivitate, dezamăgire, vinovăție, tristețe, dispreț, indiferență dar și bucurie sau extaz.

Iubirea realistă corespunde mai mult cu emoțiile de afecțiune, siguranță, încredere, atracție și atașament ale Ego-ului, cu modul în care Ego-ul se raportează într-un mod pozitiv la celălalt.

Ego-ul intervine în iubire și prin evaluarea satisfacerii propriilor nevoi. Dacă Ego-ul nu este satisfăcut, aceasta poate avea ca efect nemulțumiri care pot să scadă iubirea și să se piardă în timp. Atunci când acele nevoi sunt îndeplinite iubirea poate fi menținută în timp. Desigur, vorbim de iubirea realistă.

Când Ego-ul întâlnește iubirea idealistă acesta suportă o transfomare și o disoluție. Nu există loc pentru Ego în iubirea idealistă.

Egoism și altruism în iubire

De multe ori apare o neclaritate în ceea ce privește implicarea în iubire. Ar trebui să fim mai egoiști sau mai altruiști?

Uneori dacă ești prea altruist riști să pierzi foarte mult și să fii folosit de cealaltă persoană, alteori dacă ești prea egoist, riști să faci pe cineva să sufere sau chiar să pierzi persoana iubită.

În plus, unde este limita dintre iubirea pentru celălalt și iubirea față de sine? Este iubirea în totalitate altruistă?

Dacă vorbim de iubirea realistă atunci probabil că ea nu este în totalitate altruistă ci se bazează foarte mult pe Ego. Iar dacă se păstrează un echilibru între iubirea și respectul față de sine și iubirea și respectul față de celălalt atunci suntem în siguranță, chiar dacă acea graniță poate fi foarte fragilă și mereu schimbătoare.

Iubire idealistă sau iubire realistă

Unii ar zice ca iubirea ideală nu există și nu poate fi atinsă, aceștia sunt realiștii și pragmaticii. Alții spun că doar iubirea ideală este iubire adevărată și că iubirea realistă nu e iubire, aceștia sunt idealiștii.

Nu știu dacă ar trebui să fim idealiști sau realiști, dacă ar trebui să fim puțin din amândouă sau dacă cele două sunt delimitate strict. Poate că ambele sunt manifestări diferite ale naturii umane la nivele diferite și că se întrepătrund, dar că întotdeauna putem să avem aspirații către mai mult.

 

https://www.goodtherapy.org/blog/psychpedia/love

https://www.eharmony.com/what-is-love/