Ce înseamnă mai exact „limbaj întârziat”?

Întârzierea în dezvoltare poate afecta dezvoltarea copilului și poate încetini progresul său.

La vârsta de până la 3 ani, un copil cu întârziere în dezvoltarea limbajului folosește puține cuvinte, le pronunță greșit și nu formează propoziții simple.

Cu toate acestea, auzul și organele de vorbire ale copilului sunt normale. Este important să determinăm dacă copilul are nevoie de ajutor specializat.

Evaluarea timpurie și monitorizarea pot ajuta la identificarea și abordarea precoce a copiilor cu dezvoltare atipică. O întrebare importantă este când ar trebui să primească copilul terapie.

Răspunsul este cât mai curând posibil, după prima evaluare de screening, cum ar fi Scorul Apgar, care indică starea generală de funcționare a nou-născutului.

Pe parcursul dezvoltării tipice, copilul ar trebui să reacționeze la sunete puternice la naștere și să răspundă la sunete mai intense în primele luni.

Între 6 și 11 luni, ar trebui să își recunoască numele și să manifeste interes pentru jucăriile care emit sunete.

La vârsta de 1-2 ani, ar trebui să poată urmări comenzi simple și să utilizeze cuvinte și pronume pentru a comunica.

La 3-4 ani, ar trebui să poată reda o poveste în linii generale și să utilizeze propoziții mai lungi.

Este esențial să identificăm în timp posibilele probleme de vorbire ale copilului, deoarece neglijarea lor poate duce la dificultăți în învățarea scrisului și cititului.

În plus, problemele de limbaj pot afecta emoțiile și comportamentul copilului. Cu cât intervenția se face mai devreme, cu atât este mai benefică.

Este recomandat să începem tratamentul cât mai devreme posibil, în special în cazul asocierii cu alte tulburări.

Întârzierea în dezvoltarea limbajului este atunci când copilul nu atinge normele obișnuite pentru achiziționarea limbajului. Acest lucru poate împiedica progresul său natural.

Un copil cu întârziere în dezvoltarea limbajului, până la vârsta de 3 ani, folosește puține cuvinte, le pronunță greșit și nu formează propoziții simple. Cu toate acestea, auzul și organele fono-articulatorii sunt normale.

 

Cum putem determina dacă copilul are nevoie de asistență specializată sau nu?

Evaluarea timpurie și monitorizarea preventivă ar trebui să fie metodele utilizate pentru abordarea copilului cu dezvoltare atipică.

Când ar trebui să beneficieze copilul de terapie?

Răspunsul este cât mai curând posibil, imediat ce se observă o abatere de la normă. Primul pas este evaluarea copilului prin testul de screening, precum scorul Apgar.

Scorul Apgar între 7 și 10 indică o stare bună de funcționare la nou-născut. Un scor între 4 și 7 indică un risc de dezvoltare a tulburărilor, cu consecințe mai mult sau mai puțin ireversibile. Un scor sub 3 arată un risc foarte mare de a dezvolta probleme de sănătate și dezvoltare cu consecințe semnificative și ireversibile.

Repere

Există repere în dezvoltarea tipică a limbajului. La naștere, copilul răspunde la sunetele puternice prin mișcări corporale și plâns.

Între 0-3 luni, copilul tresare la sunete puternice, încetează să plângă sau zâmbește în răspuns la apelurile adresate. Începe să recunoască vocea părinților și emite sunete pentru a-și exprima confortul.

Pe măsură ce copilul crește, reacțiile și abilitățile sale lingvistice se dezvoltă treptat. Este important să observăm aceste etape în dezvoltarea lor și să intervenim în timp util dacă sunt necesare corecții.

Indiferent de vârsta copilului, este esențial să identificăm în mod adecvat problemele de vorbire și să le tratăm cât mai devreme posibil.

Dacă nu se corectează, aceste tulburări pot afecta abilitățile de citire și scriere. În plus, copiii pot deveni frustrați și agitați, ceea ce poate duce la probleme emoționale și de comportament.

Intervenția precoce este cheia în abordarea acestor probleme, iar tratamentul ar trebui să înceapă de la o vârstă cât mai fragedă.