Drumul pe care îl parcurge fiecare persoană pentru a-și atinge cele mai înalte obiective, dorințe și aspirații nu este întotdeauna unul ușor. Vor exista de-a lungul timpului diferite probleme, provocări și piedici pe care acesta trebuie să le înfrunte. În urma acestora vor evolua pe diferite planuri, precum cel social, educațional și financiar. Încercările îndelungate și eforturile depuse vor contribui la perfecționismul în timp a persoanei, la comportamentul și modul în care acționează.
Cu toții dorim să ne perfecționăm în anumite domenii sau de-a lungul studiilor (școală generală, liceu și facultate) și să excelăm, să fim mândrii de propria persoană. Eforturile pe care le depunem, comparațiile între noi și celelalte persoane, gândurile legate de cât de perfecți trebuie să fim în toate pot, la un moment dat, să fie distructive și pot conduce la apariția anxietății și depresiei.
Perfecționismul la studenți
Mediul comparativ și dorința de realizare personală reprezintă cei mai importanți factori în apariția și dezvoltarea perfecționismului la studenți. Din cauza faptului că există o confruntare permanentă între studenți, nivelul de cunoștințe și calificativele obținute, perfecționismul este o trăsătură des întâlnită în domeniul academic.
Indivizii sunt foarte dedicați în atingerea celor mai înalte standarde, încearcă prin orice mijloace să obțină ce își propun. Totuşi, perfecționismul dus la extrem este un predictor pentru numeroase probleme psihologie. Exemple în acest caz pot fi: tulburări alimentare (Bardone-Cone, 2007), anxietate socială (Laurenti et al., 2008), tulburare de panică (Antony et al, 1998), OCD (Martinelli et al., 2014), tulburare depresivă majoră (Huggins et al., 2008) și ideație suicidară (Roxborough et al., 2012).
Clasificarea perfecționismului
În ceea ce privește domeniul academic, există două tipuri de perfecționism:
- efortul perfecționist (adică perfecționism adaptativ)
- preocuparea perfecționistă (perfecționism dezadaptativ) (Lamarre & Maracotte, 2021).
De foarte multe ori, studenții simt nevoia să să autoevalueze critic, tocmai din cauza faptului că tind spre perfecţionsim. Unii își pot reproșa cu asprime faptul că nu sunt suficient de buni pentru locul pe care îl ocupă. Alţii, pot crede că tot ceea ce fac nu este pe măsura și așteptarea celorlalți. De aici poate proveni această eroare, pe care mulți studenți o au în ceea ce privește performanța reală și cea așteptată.
Cu toții la un moment dat în viața noastră am întâmpinat probleme pe care nu am reușit să le rezolvăm. Pentru un student perfecționist acest lucru înseamnă faptul că nu este demn de aprobare socială și că nu merită să facă parte dintr-un grup cu oameni mai buni decât el. Acest lucru poate duce ulterior la retragere și izolare. Astfel, acesta începe să se preocupe doar de greșelile pe care le face, să se îndoiască de propriile învățături și să transforme orice sfat în critică distructivă.
Așadar, sunt studenții perfecționiști? Cu siguranță putem spune că da. Fiecare student tinde spre a face mult mai bine, iar din cauza acestui comportament riscă să dezvolte frustrări în ceea ce privește eșecul, gânduri negative legate de propria persoană, se descurajează și se autoevaluează în cele mai drastice moduri, ajungând să se izoleze social sau să săvârșească fapte mult mai dure. Perfecționismul academic poate fi asociat cu anxietatea, în special atunci când studentul experimentează stres sau o situație amenințătoare.
Ce pot face studenții pentru a nu duce perfecționismul la extrem?
- impunerea anumitor limite personale
- încetarea comparațiilor cu ceilalți colegi
- acceptarea și normalizarea greșelilor
- conștientizarea faptului că nu sunt buni la toate
- impunerea unor obiective mult mai realiste și pe care le poate îndeplini
- autoevaluarea conștienă și nu într-un mod aspru
- concentrarea asupra părților pozitive, nu doar asupra celor negative
- acceptarea criticii și a sfaturilor