Teama de singurătate
Cunoscută și sub numele de autofobie, izolafobie sau monofobie – teama de singurătate este frica de a fi izolat(ă), singur(ă), însă nu este neapărat o teamă realistă. Deși, persoana știe că este în siguranță din punct de vedere fizic, poate exista teama de străini sau de a nu fi iubit(ă), de a avea o urgență și a nu exista cineva la care să apelăm.
Specialiștii consideră ca monofobia face parte dintr-un grup de condiții medicale cunoscute ca tulburări agorafobice. Există mai multe grade ale monofobiei: unii oameni au nevoie de o persoană anume cu ei, alții ca cineva să fie în aceiași încăpere sau în alte cazuri. ca persoana să fie în aceeași casă.
Teama de singurătate se poate manifesta într-o gamă variată care include:
- teama de a fi separat(ă) de o persoană anume
- teama de a fi singur(ă) acasă
- teama de a fi singur(ă) sau izolat(ă)
- teama de a înfrunta situații periculoase singur(ă)
- teama de a locui singur(ă)
- sentimentul de singurătate sau solitudine
Simptome ale monofobiei:
În manualul de Diagnostic și Statistică al Asociației Psihiatrice Americane sunt incluse mai multe criterii de diagnostic:
- teama excesivă sau nejustificată dată de un eveniment specific sau situație, cum ar fi faptul de a fi singur
- răspuns de anxietate instant care nu este proporțional cu pericolul sau amenințarea
- evitarea situației ori de cate ori este posibil
- un stres exagerat când se află într-o situație neplăcută
- teama care are repercusiuni asupra abilității persoanei de a merge la școală, muncă sau de a avea o viață socială
- teama care a persistat mai mult de 6 luni
Practic, o fobie este o teamă sau un nivel al anxietății care durează pentru mai mult timp și are un impact semnificativ asupra calității vieții.
Diagnosticarea monofobiei se face cu ajutorul unui specialist și se va investiga istoricul, se va nota dacă nu există o altă cauză a simptomelor.
Cauze:
Nu se știe cu exactitate care sunt condițiile ce cauzează monofobia. O explicație ar putea fi dezvoltarea ei cauzată de o experiență traumatică – pacientul a fost lăsat singur sau comportamentul a fost învățat de la un membru al familiei, ori prieten. O altă cauză care ar putea explica teama de singurătate vine din copilărie. Copiii pot dezvolta o teamă de a fi singuri după ce au trăit lucruri ca:
- Abuz
- Moartea unui părinte
- Divorțul părinților
- Violența domestică
- Probleme economice în familie
- Separarea de un părinte (pe termen lung)
- Neglijarea
- Abuzul de substanțe al părintelui sau a unei tulburări mentale a acestuia
- O boala grava a unui membru al familiei
- Sentimentul de singurătate și dificultăți în autoreglare pot, de asemenea, să provoace monofobia.
Comorbitati:
Monofobia poate avea caracteristici comune cu diferite alte condiții medicale, cum ar fi:
- Agorafobia sau teama de a fi incapabil(ă) să iasă dintr-o situație periculoasă sau stresantă
- Codependența, care poate implica disconfort atunci când persoana se află departe de partener
- Anxietate generalizată care include îngrijorare excesivă în mai multe situații
- Anxietate socială, caracterizată prin îngrijorarea de a fi privit(ă) sau judecat(ă) în public
La copii, anxietatea de separare poate avea aceleași simptome ale monofobiei. Ea este o parte normală a dezvoltării timpurii a copilului. Totuși, dacă un copil trăiește un stres sever care persistă în copilăria târzie, poate fi un semn al tulburării de separare.
Tratament:
Vindecarea se va axa pe:
- Reducerea fricii sau anxietății trăite atunci când persoana este singură
- Gradual se poate construi abilitatea de a fi tu însuți/însăți