Totul este bine! Așa sună răspunsul pe care îl dai celor care te întreabă – ce faci? ce ai păţit?, cu un zâmbet pal pe faţă, cu care nu poţi păcăli pe nimeni, nici măcar pe tine.

Treci  nepăsător, mai degrabă te târăști prin mulţime, în drum spre serviciu când fără să vrei îţi vezi reflexia în geamurile unui magazin.

Te uiţi în stânga, dreapta, nimeni, te sperii, pentru că nu te identifici cu acea reflexie. Te analizezi din cap până în picioare, ești îngrozit de ce vezi și nu îţi rămâne decât să te întrebi ce ţi s-a întâmplat, cum de ai ajuns în halul ăsta?

Cum dintr-un om înconjurat de oameni frumoși, mereu cu programul încărcat, ieșiri, care le insufla celorlalţi energie pozitivă, te-ai transformat peste noapte, fără voia ta, într-o „fantomă”, care bântuie prin lume.

Păr ciufulit, riduri, ochi injectaţi, haine necălcate și care atârnă pe un corp care în ultimul timp emană doar durere și miros de alcool. Te uiți în telefon, o grămadă de mesaje și apeluri respinse, familia și prieteni îngrijoraţi.

Nu înţeleg de ce nu răspunzi, de ce îi eviţi, de ce nu te-ai mai prezentat în excursia stabilită, ziua verișoarei, sală și alte lucruri, pe care  nu le ratai nici atunci  când erai răcit bocnă sau foarte ocupat.

Ajungi la birou, te pui pe scaun și răsufli greu, îţi amintești pe moment că înainte urcai vioi scările, acum folosești liftul. Dacă înainte îţi începeai ziua cu glume spuse colegilor și înveseleai atmosfera în toată încăperea, acum domină tăcerea.

Îţi faci treaba cu greu, nu te mai prinzi la fel de repede ca înainte cum trebuie rezolvat un contract. Pleci acasă, pe furiș, nu cumva sa te întâlnești cu cineva cunoscut pe stradă. Ajungi acasă și zaci. Ești pierdut printre gânduri, ca și cum un nor negru s-ar afla in permanenţă deasupra ta și îţi absoarbe toata energia, vitalitatea și pofta de viaţă.

Te sună iubita pe care o adorai înainte, înainte într-un timp „z” pentru că nu înţelegi când a început transformarea și de ce. Nu îi răspunzi pentru că nu mai ai nimic să îi spui, deși ai vrea.

Pe masă, zace batonul preferat de snickers, început de câteva zile și pe care obișnuiai să îl devorezi instant, niște cărţi neatinse pe care ţi le-ai comandat cu atâta entuziasm și dorinţă să le citești într-un suflet, laptopul cu serialul favorit de care nu mai știi când te-ai atins.

Te pui în pat și nu poţi dormi, senzaţia de gol lăuntric te sufocă, confuzia îţi ucide somnul, nu mai știi cine ești și dacă îţi mai dorești ceva de la viaţă. Închizi ochii și tot ce îţi dorești este să pui punct acestui coșmar din care nu te mai poţi trezi.

Dimineaţa, ridicatul din pat ţi se pare la fel de dificil ca un sport extrem, cu greu te aduni ca să stai în picioare. Parcă iţi e dor de week-end-urile când mergeai cu prietenii  la piscină, la cabană, la un grătar, deși acum preferi să iţi închizi telefonul, să te uiţi pe geam, să te pierzi printre nori și gânduri sobre.

Azi e timpul să iţi deschizi laptopul, să  te informezi, să afli că răspunsul la întrebarea – ce te-a transformat în umbra ta? , se numește depresia, că nu ești singurul care a trecut sau trece prin asta, că există oameni care înţeleg perfect ce simţi și că există leac.

Fă-ţi cât mai repede programare la psihiatru și la psiholog, pentru a-ţi relua viaţa, pentru că fără ajutor de specialitate,  depresia nu dispare așa pur și simplu.

Meriţi să te bucuri de viaţă, de oamenii din jurul tău, care și ei la rândul suferă văzându-te cum te înstrăinezi de ei și de tine însuţi.

Meriţi să te trezești cu chef de viață, sa fii eficient în timpul zilei iar  seara să adormi liniștit.