Adultul echilibrat

Auzim destul de des despre diverși copii interiori: copilul vulnerabil, care se simte singur și nedemn de a primi dragoste, copilul furios, copilul impulsiv și așa mai departe. Poate ne este cunoscută și acea parte din noi, care este mai critică ori mai exigentă, atât cu propria persoană cât și/sau cu cei din jur.
Dar noi toți mai avem o parte, cea a Adultului Echilibrat (sau Sănătos).

Cum se dezvoltă această parte?

Ideal, când nevoile de bază (de independență; iubire și acceptare; limite realiste și autocontrol; exprimare liberă a emoțiilor; spontaneitate, joacă și relaxare) ale copilului sunt îndeplinite, se naște acest Adult Echilibrat.

Ce face această parte din noi?

Această parte (sau mod, cum este definită în Schema Therapy) validează și îngrijește copilul vulnerabil, reglează sentimentele copilului furios sau impulsiv și pune limite realiste, reprezentând partea adaptativă din noi. Când suntem în acest mod, putem să observăm mesajele negative (care cândva le-am luat din mediu și le-am internalizat, cu timpul transformându-le în propriile credințe despre sine și ceilalți) să le reanalizăm și să decidem care e valoarea lor funcțională. Pe urmă, putem să decidem ce comportament să adoptăm în funcție de analiza făcută. Cu alte cuvinte, sarcina Adultului Echilibrat e aceea de a reanaliza credințele vechi și de a găsi un balans între nevoile de atașament și asertivitate, prin adoptarea unui comportament funcțional.

În terapie, se pune accent pe conștientizarea acelor dinamici între copilul interior, discursul critic intern și comportament, astfel încât partea echilibrată din noi să le poată observa și gestiona. De multe ori funcționăm pe pilot automat și ne dăm seama prea târziu, iar acest lucru se simte ca și cum nu avem nici o șansă pentru schimbare.

Observând acele părți din noi, pe de altă parte, ne oferă o șansă de a schimba strategia.

Cum dezvoltăm această parte din noi?

Un prim pas în dezvoltarea Adultului Echilibrat este acela de a observa ce ne activează. Care sunt situațiile, persoanele, sau mai subtil, poate un ton al vocii, care ne apasă un buton, și astfel ne trezim, din punct de vedere emoțional, în copilărie (conform Terapiei centrate pe Scheme Cognitive, rănile emoționale cu care ne confruntăm în prezent își au originea în experiențele din copilărie). Apoi, putem identifica tipare de răspuns emoțional.

Ca să putem observa aceste triggere emoționale, e necesar să fim cât mai ancorați în momentul prezent, iar această abilitate o dezvoltăm prin exerciții de mindfulness. Prin definiție, mindfulness înseamnă să fim pe deplin conștienți de ceea ce se petrece în jur și în interiorul nostru, de a fi prezenți și de a nu fi reactivi ori copleșiți de ce se întâmplă în jur. Această abilitate există în fiecare, doar că devine mai disponibilă prin antrenament.

Putem să ne imaginăm mintea ca pe un mușchi, pe care, prin exerciții de concentrare pe respirație ori bodyscan, îl antrenăm cu scopul de a deveni mai prezenți, de a crea un spațiu psihologic în jurul “problemei”.

 

Exercițiu de reflecție:

Așază-te într-un loc liniștit, închide ochii și începe o călătorie prin evenimentele din ultimele zile. Lasă imaginile să apăra, fără să le forțezi, la fel ca într-un film. În ce momente apar sentimente puternice? Ce le-a activat? Ce rană crezi că a fost atinsă? Stai cu acele sentimente, și lasă-te ușor să plutești într-un moment din copilărie, când ai avut sentimente identice, ori similare. Ce apare?

Împărtășesc opinia lui Eckhart Tolle atunci când spune “Dacă înțelegi corect partea interioară, partea exterioară se așează de la sine. Realitatea primară se află în interior, iar cea secundară în exterior”. – “If you get the inside right, the outside will fall into place. Primary reality is within; secondary reality without.”

 

Surse:

“Breaking negative relationship patterns” – Bruce A. Stevens; Eckhard Roediger “Contextual schema Therapy” – Eckhard Roediger, MD; Bruce A. Stevens, PhD; Robert Brockman, DClinPsy