Burnout înseamnă mai mult decât o lipsă de energie
Fiecare dintre noi experimentăm, la un moment dat în viaţă, simptome de oboseală și lipsă de energie. Însă, de cele mai multe ori, prin recuperarea orelor de somn și relaxare adecvată, reușim sa ne recuperăm energia și să eliminăm simptomele.
Dar ce se întâmplă atunci când această simptomatologie este prezentă de mult timp și interferează cu funcţionalitatea noastră zilnică?
Sindromul burnout este o afecţiune complexă, multisistemică, cronică ce afectează semnificativ viaţa unei persoane. Spre deosebire de oboseala normală, burnout-ul se caracterizează printr-o stare accentuată de oboselă în corp care dureză de mai bine de 6 luni, dar care nu este explicată de alte alte afecțiuni medicale sau psihiatrice.
Diagnosticul sindromului burnout nu poate fi pus pe baza unei testări deoarece nu există probe specifice în acest sens. Pentru diagnosticare, se ia în cosiderare istoricul personal și medical al pacientului, examinarea clinică, teste de laborator si screeningul psihologic.
Simptome burnout
De asemenea, criteriile care indică prezenţa acestui sindrom, pe lângă oboseala persistentă, sunt:
- dificultăţi de concentrare sau probleme de memorie
- senzaţia de epuizare după o activitate fizică sau intelectuală
- somn neodihnitor
- dureri articulare, dar care nu sunt însoţite de inflamaţii sau alte semne somatice
- dureri musculare
- dureri de gât
- dureri de cap severe
Simptome care seamănă cu o boală gravă
Fiind o afecţiune multisistemică este nevoie de un diagnostic diferenţial pentru a identifica adevărata natură și cauză a acestor simptome. Unele persoane pun cauzele simptomelor pe care le simt pe baza unor boli grave ale căror simptome seamănă cu cele de burnout:
- tulburări de somn
- depresie
- abuz de substanţe
- diabet
- hipotiroidism
- lupus
- scleroza multiplă
- sindromul intestinului iritabil
- fibromialgie
- boli metabolice
- hepatită cronică
- afecţiuni oncologice
Factori de risc
Există și anumiţi factori de risc care se asociază cu sindromul burnout. Aceștia sunt traumele fizice, evenimentele cu puternică încărcătură emoţională, consecinţele neuroendocrine care apar ca și răspuns la un stresor clinic.
În cazul acestui sindrom, încă nu există un tratament validat știinţific. Simptomele pot varia considerabil, iar de obicei se tratează cele care împiedică cel mai mult funcţionarea optimă a pacientului.
De asemenea se poate administra tratament farmacologic cu suplimente alimentare, analgezice, somnifere, antidepresive, etc; și tratament non-farmacologic prin exerciţii fizice ușoare (ex. Graded exercise therapy) , psihoterapie si grupuri de suport.