Relaţia manager – subaltern
De multe ori ajung să analizez la cabinet relaţiile în care oamenii sunt angrenaţi. Relaţia manager – subaltern este una dintre ele. Ea poate să fie conflictuală, de submisivitate, de respect, colaborare sau de autoritate.
Relaţiile care se stabilesc între manageri sau team leaderi și subordonaţi ţin foarte mult de tipul de personalitate pe care îl au cei implicaţi. Acestea pot să fie uneori distructive atât pentru oameni cât și pentru afacere.
Un manager nu se poate aștepta să fie respectat
Cea mai mare greșeală pe care poate să o facă un manager este să fie convins că subalternii ar trebui să îl respecte datorită poziţiei sale.
Din această convingere poate să decurgă cea de-a doua greșeală: Defensivitatea poziţiei de conducere atunci când este contestată.
Unii subalterni nu se împacă foarte bine cu directivele sau cu un control ridicat și tind să manifeste o opoziţie sau chiar sfidare. Când opoziţia sau sfidarea întâlnește defensivitatea, se creează un conflict care poate să escaladeze.
Câștigarea respectului
Respectul nu se impune niciodată cu forţa. Frica nu este același lucru cu respectul, chiar dacă de multe sunt confundate între ele.
Respectul presupune stima și recunoașterea unor calităţi. Un manager nu este automat și un lider. Un lider este recunoscut, un manager poate fi numit.
Atunci când cineva se așteaptă să fie respectat doar pentru că este într-o poziţie de conducere poate să facă erori destul de mari.
Pentru a câștiga respectul este nevoie de dovedirea unor competenţe, abilităţi și calităţi.
Persoana care devine manager trebuie să dovedească și în faţa colegilor că merită să conducă nu doar în faţa superiorilor. Iar atunci când autoritatea și priceperea îi este disputată, în loc să se retragă pe o poziţie de defensivitate, încercând să-și conserve autoritatea, ar putea să fie deschis și să încerce să înţeleagă celălalt punct de vedere, recunoscându-și limitele.
Recunoașterea greșelilor
Chiar și un manager cu calităţi și competenţe foarte bune poate să greșească. Dar dacă nu-și asumă greșelile și nu acceptă contestările și criticile, poate să piardă din respectul colegilor. Recunoașterea slăbiciunilor este un semn de putere și nu unul de slăbiciune.
În același timp, și alţi colegi ar putea să fie la fel de capabili în acea funcţie de conducere. Recunoașterea calităților celorlalţi este un aspect la fel de important.
Un manager bun se vede ca fiind egal cu ceilalţi și este mereu pregătit de a preda ștafeta unui coleg care este mai competent.
Așadar, un manager poate evita cea mai mare greșeală dacă se așteaptă să nu fie respectat din prima și dacă încearcă să câștige respectul colegilor.