Creștinismul în spațiul public & creștinismul politic

Adoptarea publică a creștinismului de către mai multe personalități din spațiul public și politic, ne face să ne întrebăm ce este creștinismul și dacă nu cumva acesta este periculos?

Este creștinismul politic, ar trebui implicat în politică și în viața publică? Ce ne arată Biblia în legătură cu aceste lucruri?

Într-un podcast al lui Thomas Keller  (Jesus and Politics) de care am dat recent, autorul ne arată că răspunsul este și da și nu. Că deși Isus vine ca fiu al lui Dumnezeu pe Pământ, atunci când este întrebat de Guvernatorul regiunii, Pilat: “Ești tu împăratul iudeilor?” Ioan 18:33, Isus răspunde: “Împărăția mea nu este din lumea aceasta.” Ioan 18:36.

Răspunsul lui Isus indică faptul că acesta nu revendică un drept de guvernare politică sau de contestare a ordinii sociale. Acest aspect este arătat și în versetul Ioan 6:15, după minunea cu înmulțirea pâinilor: “Isus fiindcă știa că au de gând să vină să-l ia cu sila ca să-l facă împărat, s-a dus iarăși la munte, numai el singur.”

Cu toate că Isus nu contestă ordinea socială, El are un profund impact asupra ordinii sociale. Acest impact nu se realizează nici prin revoltă, nici prin contestare, nici prin luptă sau război, deși avea foarte mulți susținători.

Schimbarea socială despre care vorbește Isus, se realizează prin iubire, dăruire și credință: “Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiți unii pe alții cum v-am iubit Eu.” Ioan 15:12

Cele 4 principii Biblice.

Un alt autor celebru, Dave Patty, ne arată că Biblia are 4 mari principii la care oamenii se pot raporta:

1. Există foarte mult suferință prin separarea de Dumnezeu. Atunci când oamenii se îndepărtează de Dumnezeu, se întâmplă foarte multe rele și apare o foame, un gol interior de neumplut.
2. Imperfecțiunile sau păcatul îi separă pe oameni de Dumnezeu. Oamenii sunt imperfecți și limitați, de aceea alegerile oamenilor pot fi greșite, ceea ce poate fi descris ca păcat.
3. Nu este nimic ceea ce oamenii pot să facă pentru a scăpa de păcat și de limitări. Isus a murit pentru păcatele noastre, deschizând calea pentru relația și apropierea de Dumnezeu.
4. Darul mântuirii și apropierii de Dumnezeu este dat prin pocăință și credința în Isus. Pocăința înseamnă recunoașterea propriilor greșeli și imperfecțiuni iar credința presupune o subordonare față de voia lui Dumnezeu care se poate cunoaște prin Isus. Așadar, trebuie doar să te pocăiești și să crezi în Isus pentru refacerea relației cu Dumnezeu.

Creștinismul și psihologia

Creștinismul și psihologia au multe în comun. Psihologia a fost denumită mai demult știința sufletului, deoarece psihologia se ocupă de acele lucruri care nu se văd și care fac parte din sufletul omului (trăiri, emoții, credințe, personalitate, Ego, relații).

Sufletul este un element important și pentru creștinism. Atât creștinismul cât și psihologia au ca preocupare fericirea omului, vindecarea și devenirea personală.

Dacă ne uităm în Biblie putem să învățăm foarte multe despre alegeri greșite, iubire, ură, iertare, frică, speranță, pace, răbdare, învățare, bucurie, tentație, mândrie, caracter, eșec, îndoială și recunoașterea greșelilor.

Chiar dacă psihologia se ocupă de aspecte sufletești (mentale & emoționale), aceasta nu trebuie să încerce să substituie nevoia spirituală a omului.

Creștinismul și psihologia sunt două dimensiuni diferite la care omul se poate raporta și pot merge împreună.

Psihologia este bine să rămână o știință bazată pe metode științifice validate, care poate veni în suportul omului în căutarea sa pentru împlinire și chiar pentru credință încorporând înțelepciunea din creștinism.

Creștinismul este cel care dă răspunsurile ultime, despre existență, viață, sensul vieții dar și despre modul de a trăi viața, de creștere personală și spirituală având și o profundă psihologie asupra omului.

Creștinismul periculos

Creștinismul poate deveni periculos atunci când se îndepărtează de ceea ce ne transmite Isus și atunci când servește interesele egoiste ale unor persoane.

Creștinismul devine periculos atunci când dispare pocăința, care este un element central. Atunci când oamenii încep să devină aroganți, să-i judece pe ceilalți, să nu-i accepte, să vadă răul în alții, nu în ei înșiși.

Ca și în pilda lui Isus, este nevoie să vedem bârna din ochiul nostru, apoi paiul din ochiul celuilalt. Isus este un exemplu de acceptare, are iubirea pentru toți oamenii, indiferent de păcate și stare socială.

De asemenea putem să vedem în acțiunile sale că Isus îi tratează ca egali atât pe bărbați cât și pe femei, pe credincioși și necredincioși, indiferent de gen, rasă sau orientare sexuală.

Creștinismul devine periculos atunci când este înțeles într-un sens fariseic, dogmatic fără a înțelege esența și a însuși valorile. Biblia este cea care ne cheamă la o relație cu Dumnezeu, nu la o religie.

Creștinismul devine periculos atunci când de fapt există o atitudine anticreștină, lipsită de ceea ce ne transmite Biblia sau Isus.