Dependența – faze și tratament

adictie
Photo by Mikail Duran on Unsplash

Tipuri de dependență

Dependența înseamnă continuarea/perpetuarea de către o persoană a unui comportament care aduce costuri mari și consecințe negative asupra sinelui. Mai exact, nu se pot opri din a face comportamentul problematic, în ciuda faptului că acesta este unul nociv.

Dependențele sunt clasificate în funcție de domeniu/aria de viață în care se manifestă. Astfel, există dependențe de substanțe, de jocuri de noroc, dependența de pornografie sau de jocuri video, dependența de medicamente, etc.

Dependența de substanțe este o tulburare care implică costuri foarte mari. Paleta de substanțe față de care o persoană poate dezvolta dependență este una largă (alcool, droguri, cafeină, etc.).

Deși dependența are câteva caracteristici comune, indiferent de obiectul față de care a fost dezvoltată, dependențele diferă între ele în ceea ce privește manifestarea lor.

Spre exemplu, unul dintre efectele cele mai nocive pentru dependența de substanțe este faptul că în urma ei, anumite circuite cerebrale se modifică, modificare care poate să persiste chiar și după detoxifiere.

Pe de altă parte, în ceea ce privește jocurile de noroc sau jocurile video, dependența se manifestă mai evident pe parte comportamentală, și mai puțin pe cea biologică/cerebrală.

Simptomele dependenței

Persoana consumă substanța sau realizează comportamentul problematic, în ciuda faptului că acesta este nociv pentru organism.

Persoana alocă o mare parte din timp pentru activități necesare procurării substanței/realizării comportamentelor problematice.

Deși își propune explicit, persoana este incapabilă de a opri/reduce consumul sau frecvența comportamentului problematic.

Persoana face tot posibilul și încearcă în zadar să oprească/să scape de dependența respectivă.

Ariile de viață ale persoanei sunt grav afectate de dependența acesteia. Performanța la locul de muncă este mai slabă, relațiile cu prietenii sau familia se deteriorează din cauza dependenței.

Activitățile importante sociale, profesionale sau recreative sunt abandonate sau reduse în frecvență din cauza dependenței.

Fazele dependenței

Instalarea dependenței urmează o serie de evenimente succesive.

Spre exemplu, o primă fază a dezvoltării unei dependențe apare odată cu comportamentul de consum. În această fază individul are primul contact cu substanța/comportamentul nociv. Acesta devine captivat de efectele plăcute pe care obiecul dependenței le poate avea (efecte plăcute pe termen scurt).

După încetarea expunerii la substanță/comportament, apare o fază de subactivare cerebrală, în care individul poate să aibă stări neplăcute de tristețe, anxietate, sau chiar deprimare. Această fază se mai numește sevraj și este caracterizată de prezența unui comportament problematic provocat de oprirea/reducerea consumului de substanțe sau oprirea/reducerea comportamentelor care au dus la dependență.

Stoparea sau reducerea consumului este însoțită de disconfort clinic și deficit în domeniul social/profesional/familial al individului. În această fază, individul simte o nevoie irezistibilă de a consuma substanța sau de a realiza comportamentul problematic față de care a dezvoltat dependența.

Cercul vicios se perpetuează iar individul devine tot mai preocupat de dependența sa. Consumul de substanță devine tot mai accentuat sau frecvența comportamentelor ce au dus la dependență devine tot mai mare.

Mai devreme sau mai târziu, idividul are impresia că singura șansă de a scăpa de nevoia irezistibilă este prin a consuma substanța sau prin a juca jocurile de noroc/video.

Mai mult de atât, acesta simte o stare de neliniște/stress, o stare de anxietate/deprimare atunci când obiectul dependenței lipsește din viața lui. Din nou, singura soluție, pentru individ, de a scăpa de aceste stări reprezintă procurarea și consumul.

Terapia dependenței

Intervenția psihologică împotriva dependențelor presupune identificarea și eliminarea acelor comportamente problematice care îl fac pe individ să perpetueze stilul de viață nociv.

De asemenea, se pune accentul pe rezolvarea de probleme, pe identificarea unor alte metode prin care acesta poate să reducă stresul/anxietatea/deprimarea din viața sa.

Prin colaborarea clientului cu terapeutul, cei doi identifică cele mai eficiente metode pe care individul să le poată aplica cu ușurință în viața sa de zi cu zi. Acestea sunt aplicate și modificate până când ele ajung la forma finală, oferind cele mai bune rezultate posibile.

Odată redusă intensitatea dependenței, atenția procesului terapeutic se îndreaptă spre prevenirea recăderilor.

În această fază se pune accentul pe acele metode și practici pe care individul le poate aplica la problemele cotidiene care vor apărea în viitor, astfel încât el să nu revină la vechile obiceiuri nocive.

Mai exact, se dezvoltă independența și capacitatea clientului în controlul și rezolvarea problemelor cu care se va confrunta, astfel încât acesta să dețină o capacitate de management cât mai bună asupra emoțiilor și nevoilor lui.

Se așteaptă astfel o trecere treptată de la comportamentele nocive ce întăresc și mențin dependența, la comportamente sănătoase care să rezolve problemele clientului mai eficient și cu costuri (pe termen lung) mai mici.

 

 

 

 

 

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *