Reprimarea sau exprimarea emoțiilor?

Emoțiile au un rol esențial, în primul rând permițând supraviețuirea rasei umane– cum sunt de exemplu frica și furia. Pe de altă parte, emoțiile pozitive de bucurie și încântare ne motivează să realizăm anumite acțiuni (hobby-uri).

De asemenea, emoțiile sunt cele care facilitează interacțiunea socială și comunicarea – putem să îi înțelegem pe ceilalți iar ceilalți ne pot înțelege pe noi.

Cu toate acestea, foarte multe persoane aleg să ascundă sau să evite într-o formă sau alta emoțiile, motivele fiind multiple – de la credința că emoțiile ne determină să luăm decizii pripite, până la dificultatea de a accepta anumite emoții puternice.

Ce se întâmplă dacă ignorăm emoțiile?

De multe ori reprimându-ne emoțiile avem credința că acestea nu ne mai pot afecta. Adevărul este că indiferent dacă le acceptăm sau nu, dacă le exprimăm sau nu, emoțiile apar și ne influențează viața de zi cu zi – deciziile pe care le luăm în fiecare moment, modul în care realizăm o activitate, modul în care interacționăm cu ceilalți, modul în care ne simțim fizic.

Emoțiile negative reprimate pot duce în timp la o stare de încordare fizică, epuizare, probleme de natură fizică. La fel, reprimarea emoțiilor pozitive ne limitează experiența vieții – ne lipsește de culori, nuanțe, frumos, în timp făcând loc unui teren perfect pentru depresie sau alte dificultăți psihologice.

De ce ne este frică să le acceptăm și să le exteriorizăm?

O credință des întâlnită este aceea că „emoțiile sunt pentru cei slabi”. Așa cum am spus anterior, emoțiile sunt pentru noi toți, fie că vrem sau nu să acceptăm asta. Ele însoțesc fiecare moment al vieții noastre.

Nu sunt o persoană mai puternică dacă îmi ascund emoțiile. În schimb pot avea un control mai mare asupra mea în contextul în care încep să îmi dezvolt abilitățile necesare gestionării acestor emoții.

Credința că emoțiile îmi împiedică judecata rațională poate fi un alt motiv pentru evitarea emoțiilor. Emoțiile influențează deciziile pe care le luăm în fiecare moment – de la papucii pe care aleg să îi port astăzi până la semnarea unui contract important de afaceri.

În cazul unor emoții – cum este frica sau furia, mecanismul nostru de luptă sau fugă blochează gândirea rațională. Este important ca în acele momente să fim pregătiți cu strategii eficiente pentru a activa raționalul – adică să dobândim abilitățile necesare controlului emoțional. Reprimarea emoțiilor nu garantează luarea unei decizii corecte deoarece emoțiile ne pot sabota alegerile.

Imprevizibilul face parte din viața noastră dar asta nu înseamnă că nu ne provoacă frică sau panică. Ajungem astfel ca și emoțiile să le gestionăm astfel încât să ne luăm anumite măsuri de precauție în cazul în care ceva rău se va întâmpla. Dezvoltăm acea iluzie că putem controla viitorul prin emoțiile noastre. Pornim astfel cu ideea ca „nu pot să mă bucur deoarece oricând se poate întâmpla ceva rău și ar fi dureros pentru mine să nu fiu pregătit”.

Frica de a fi vulnerabil și neîncrederea în ceilalți poate fi un alt motiv pentru reprimarea emoțiilor. De multe ori considerăm că ceilalți vor profita într-un fel sau altul de noi în contextul în care ne vom exprima emoțiile. Mai multe lucruri despre curajul de a fi vulnerabil puteți găsi aici.

Acceptarea socială este un alt punct important. Orientarea societății asupra pozitivului a luat în ultima perioadă o amploare exagerată, aspect întărit de rețelele de socializare pe a căror pagini majoritatea persoanelor sunt fericite, împlinite și satisfăcute. În acest context poate fi dificil să recunoaștem în fața celorlalți și în fața propriei persoane emoțile negative de rușine, tristețe, frustrare. Apare gândul: „Toată lumea e fericită doar eu simt că nu pot scăpa de tristețe. Ce e în neregulă cu mine?”. Este important să acceptăm faptul că întreaga paletă de emoții – atât cele pozitive cât și cele negative fac parte din natura umană și însoțesc cotidianul. Acestea vor oscila pe parcursul unei zile, a unei săptămâni și de-a lungul vieții.

Frica de pierdere a controlului apare de obicei în cazul emoțiilor de frică sau furie, situații în care avem reacția de luptă (ridicarea tonului vocii, agresivitate verbală sau fizică) sau de fugă (evitarea unor situații, persoane sau stări emoționale). E important în astfel de situații să identificăm din timp emoția încât să putem acționa asupra ei. De asemenea, stabilirea unui plan pentru gestionarea acestor emoții poate fi de un real ajutor astfel încât să ghidăm reacțiile noastre pe o cale adaptativă, eficientă.

Unele persoane consideră că nu au timp pentru emoții. Emoțiile sunt acolo, dincolo de timp sau în afara timpului, sau mai bine zis, tot timpul. Putem rezerva câteva minute zilnic emoțiilor – pentru a le identifica, pentru a le accepta, pentru a le resimți, pentru a le înțelege. Câteva minute zilnic ne pot salva timpul mult mai îndelungat folosit pentru depășirea unor dificultăți psihologice mai profunde – depresia, anxietatea, stresul cronic. Dincolo de timp, folosim foarte multă energie încercând să ascundem sau să disimulăm emoții.

Senzația de vid, sau gol interior apare de multe ori la persoanele care au dezvoltat în timp mecanisme de apărare puternice în fața suferințelor reale sau anticipate prin evitarea emoțiilor și negarea lor. Aceste strategii sunt întărite cu fiecare experiență personală, ajungând în punctul în care să credem cu adevărat că nu avem nicio emoție.

Reconectarea cu emoțiile noastre o putem face treptat, primul pas fiind acela de a le da importanță, de a fi mai atenți la ceea ce simțim. Un fel de a ne așeza la o poveste cu emoțiile noastre – chiar dacă unele sunt dureroase sau dificil de tolerat. Acceptarea și integrarea conștientă a emoțiilor în viața de zi cu zi ne ajută să funcționăm mai eficient, să fim mai productivi și să ne simțim mai încrezători în noi înșine. Toate aceste strategii reprezintă abilități de control emoțional, abilități ce pot fi învățate, exersate și utilizate apoi cu succes în viața de zi cu zi.