Frica de moarte

 

frica_de_moarte
Photo by Anton Darius | Sollers on Unsplash

Știu că această perioadă de sărbători și de sfârșit de an este de obicei una fericită în care se pune accent pe lucruri pozitive.

Cu toate acestea, am ales să scriu ultimul articol pe 2017 despre un subiect care este de multe ori evitat, despre moarte.

Și nu pentru că aș vrea să întristez pe cineva sau pentru că m-aș simți trist; ci doar pentru că terminarea unui nou an te duce de obicei cu gândul la trecerea timpului, iar trecerea timpului te poate duce cu gândul printre altele și la moarte.

Mulţi oameni, când se gândesc la moarte, se gândesc la ea cu groază și cu frică. Societatea contemporană încearcă să evite pe cât posibil acest subiect. Există o obsesie a tinereţii și a corpului veșnic tânăr.

Dar cu cât evitarea este mai mare, cu atât frica devine și mai mare. Și până la urmă de ce îți e frică nu scapi.

Îmi vine acum în minte o poveste tibetană care spune că era odată o persoană care avea o boală incurabilă. Această persoană a mers la toți medicii și la toţi vracii, până a ajuns la un mare înțelept. Când a ajuns la el, i-a căzut la picioare și i-a spus să o salveze deoarece este pe moarte. Înțeleptul i-a răspuns atunci că toţi suntem pe moarte, doar momentul diferă. Atunci nu i-a mai fost frică.

Majoritatea oamenilor care au o frică de moarte nu au o boală sau alte lucruri care să le dea de înţeles că momentul morţii este aproape. Ei se gândesc foarte mult la viitor și la momentul în care vor muri. Și tot gândindu-se la viitor este ca și cum acum ar muri, îl aduc în prezent.

Totuși, frica de moarte nu vine neapărat din faptul că o persoană se gândește mai mult la asta sau că are o premoniţie. Ba din contră, cu cât te gândești mai puţin, cu atât frica este mai mare.

Este paradoxal, pentru că oamenii care au frica de moarte chiar se gândesc mai mult la moarte. Cu toate astea, există și oameni care se gândesc foarte mult la moarte și nu au nici o tresărire, sunt profund împăcaţi.

Sper că nu v-am încurcat. O să încerc să explic mai bine ce se întâmplă.

Un om care are frica de moarte nu vrea să se gândească la asta deoarece îi cauzează frică. Pentru că îi cauzează mai multă frică ajunge să se gândească mai mult la moarte fără să vrea.

Diferenţa dintre un om care se gândește des la moarte fără frică și unul care se gândește des la moarte cu frică este că primul vrea să se gândească iar al doilea nu.

Unul dintre factorii care cauzează frica de moarte este evitarea. Cu cât eviţi mai mult să te gândești la ea, cu atât frica devine mai intensă.

Pe lângă evitare, un alt lucru care face să apară frica de moarte este lipsa de acceptare. Cu toţii știm că vom muri, numai că unii sunt mai împăcaţi cu asta decât alţii. Și nu contează neapărat cum ai trăit, contează foarte mult cum evaluezi moartea.

Acceptarea presupune observarea fără judecată. Dacă judeci moartea ca fiind ceva rău, atunci asta îţi va crea emoţia de frică. Dacă doar observi ideea de moarte fără judecată, nu iţi provoacă nici o emoţie și ajungi să o accepţi. Moartea nu este nici rea nici bună, în definitiv. Ea doar există, este un fapt, la fel ca și ploaia.

Așadar, cu cât meditezi mai mult la moarte într-un mod fără judecată, cu atât nu te mai deranjează, devenind ceva normal. În acest mod frica de moarte dispare și alte probleme cotidiene încep să-și piardă din importanță.

 

 

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *