Cu toţii am văzut oameni care se mint pe ei înșiși. Cu siguranţă și noi am fost în situaţia asta. Poate că nu aţi conștientizat acest lucru, dar toţi oamenii o fac, unii mai mult, alţii mai puţin.

Pe unii îi scoate din minţi să vadă oameni care neagă realitatea, dar și ei fac asta fără să-și dea seama.

De obicei, auto-amăgirea apare atunci când o situație nu este așa cum ne-am dori.

“Nu poate să facă așa ceva”, zice un părinte despre propriul copil atunci când află că este dependent de droguri.

“Știu că mă iubește”, își spune cineva atunci când partenerul sau partenera stă în relaţie doar din interes.

“A înșelat pentru că a fost sedus/ă”, își zice altcineva când a aflat că a fost înșelat/ă.

“Eu judec lucrurile destul de bine și am dreptate”, își spune o persoană în timpul unui conflict.

“Colegii sunt de vină pentru că am fost dat afară, eu am fost un angajat bun”, zice altcineva căruia i se reproșează că nu poate avea un job.

“Nu mă duc la muncă să-mi fac prieteni. Trebuie să mă impun, altfel ceilalţi nu mă ascultă”, zice un manager care se poartă dictatorial cu subalternii.

“Nu mă supără că ceilalţi iau ei decizia”, zice cineva căruia îi este greu să își zică părerea.

“Ceilalţi sunt nervoși și își descarcă nervii pe mine”, spune o persoană după ce a ţipat la altcineva.

“Are problemele lui și eu l-am provocat”, își spune o femeie după ce a fost lovită.

“O să le demonstrez că nu sunt așa cum mă cred”, gândește cineva care nu se apreciază.

“Ai probleme, ar trebui să mergi la psiholog”, spune cineva care are o tulburare de personalitate.

Și exemplele pot continua.

Și atunci de ce se mint oamenii pe ei înșiși?

În general oamenii se mint pe ei înșiși ca să se protejeze. Recunoașterea unor realități poate să ducă la emoții negative puternice. Orice om nu vrea să sufere, vrea să evite durerea și să fie cât mai fericit. Deasemenea, orice om vrea să își protejeze stima de sine.

De obicei mecanismele de apărare se declanșează când sunt atinse niște puncte sensibile și există posibilitatea declanșării acelor emoţii negative. Mecanismele de apărare distorsionează realitatea pentru a reduce suferinţa emoţională.

Cum mecanismele defensive fac parte din noi, ele pot să ne înșele. Totuși, la un nivel inconștient mintea va ști întotdeauna care este realitatea. Astfel se pot crea conflicte interioare destul de puternice.

Așadar, să-i zici cuiva că vede lucrurile greșit sau să-i arăţi cum este realitatea s-ar putea să nu facă decât să declanșeze acele mecanisme de defensive. Iar atunci când sunt activate, mesajul nu mai este perceput așa cum este el, ceea ce face comunicarea aproape imposibilă.

Ca să poţi să îţi dai seama cum te minţi pe tine este nevoie să poţi să accepţi suferinţa. Puţină doză de suferinţă din când în când poate să fie foarte sănătoasă. Oricine are defecte, eșecuri și nu putem să avem mereu dreptate.

O altă modalitate prin care poţi să nu te înșeli tu pe tine este să te gândești mereu că ceea ce crezi s-ar putea să nu fie adevărat.

Uneori căderea mecanismelor de apărare pot să ducă la depresie sau alte tulburări. Asta înseamnă că acele mecanisme nu au fost cele mai bune.

În psihoterapie încercăm să abordăm acele mecanisme defensive disfuncţionale, să le analizăm și să le înlocuim cu o acceptare necondiţionată a propriei persoane și a celorlalţi.