Conflictul sau infidelitatea în cuplu, o problemă frecventă

În practica mea întâlnesc adesea situaţii de cuplu problematice sau persoane care suferă din cauza unei despărţiri. Infidelitatea şi conflictul sunt două lucruri care apar destul de frecvent şi care pot dăuna atât relaţiei cât şi persoanelor implicate.

Aşa cum dragostea este bazată pe mai multe sisteme, şi are mai multe cauze, infidelitatea şi conflictele au şi ele mai multe cauze.

Una dintre cauzele implicate  în conflicte şi fidelitate este sistemul de ataşament. Am văzut  care sunt tipurile de ataşament, şi cum se formează ele, acum urmează sa vedem ce influenţe au aceste diferenţe în cuplu.

Sistemul de ataşament poate avea un impact pozitiv şi poate duce la o relaţie romantică de calitate sau poate duce la conflict sau chiar la infidelitate.

Conflicte în cuplu,  în funcţie de tipul de ataşament

Beck L A, Pietromonaco P R & Sayer A G (2013) au studiat modul în care interacţiunile între parteneri cu diferite tipuri de ataşament influenţează răspunsul la conflictul marital.

Anxioşi – Evitanţi

Ei au descoperit că o combinaţie între o persoană cu ataşament anxios şi o persoană cu un ataşament evitant este „volatilă” în mod special, deoarece ambii parteneri au motivaţii şi strategii de control al emoţiilor conflictuale.

Persoanele evitante vor să menţină o distanţă în cuplu şi o independenţă, iar cei anxioşi vor o apropiere şi o intimitate depinzând mai mult de partener pentru confort şi reasigurare.

Într-o astfel de relaţie partenerul evitant se poate simţi copleşit de nevoile celuilalt iar partenerul anxios îl poate percepe pe celălalt ca fiind nepăsător sau insensibil.

Anxioşi – Anxioşi

O combinaţie între două persoane cu ataşament anxios poate fi la fel de problematică ca şi în primul caz. Acest lucru se datorează faptului că nici unul dintre parteneri nu poate răspunde la nevoile celuilalt de confort şi asigurare.

Într-o astfel de relaţie, într-o situaţie conflictuală anxietatea unuia măreşte anxietatea celuilalt. Ambii parteneri se pot simţi neînţeleşi sau neglijaţi deoarece sunt absorbiţi de propriile nevoi şi fiecare va încerca să-l controleze pe celălalt.

Persoanele care se află în acest tip de relaţie raportează cel mai mare nivel de conflict marital.

Evitanţi – Evitanţi

Deşi v-aţi aştepta ca o astfel de combinaţie să ducă la aceleaşi dificultăţi, aceeaşi cercetători arată că prin tendinţa lor de a-şi controla emoţiile folosind strategii de distanţare, congruenţa acestor strategii le poate pemite să reducă conflictul şi să menţină un nivel rezonabil de satisfacţie şi ajustare.

Într-o astfel de relaţie, fiecare partener se va îndrepta spre sine pentru rezolvarea situaţiei. Problema apare când un partener nu este atât de evitant şi va dori să discute o problemă, celălalt partener se va retrage.

Securizanţi – Securizanţi

Poate vă întrebaţi atunci, care este cea mai bună combinaţie? Cea mai bună combinaţie, care duce la rezolvarea conflictelor este o combinaţie între doi parteneri cu ataşamente securizante, care au o doză echilibrată de evitare şi anxietate.

Ataşamentul securizant este atunci când cineva este implicat, dar oferă o independenţă celuilalt şi când este independent, dar se întoarce spre partener pentru siguranţă şi confort. Practic, ataşamentul securizant permite oferirea siguranţei şi confortului, dar şi obţinerea lor.

Infidelitatea în cuplu

Infidelitatea este legată și ea de tipul de ataşament. Russel, Baker & McNully (2013) au făcut cercetări asupra ataşamentului insecurizant şi infidelităţii în mariaj.

Ei pornesc de la faptul că persoanele cu ataşament anxios consideră că nevoile lor nu sunt împlinite, iar acestea tind să caute intimitatea cu alţi parteneri.

Persoanele cu ataşament evitant tind să fie cronic, mai puţin implicate în cuplu şi să aibă atitudini faţă de sex mai permisive. Ambele tendinţe sunt asociate cu infidelitatea, ataşamentul insecurizant fiind un factor important.

Totuşi atitudinile oamenilor căsătoriţi diferă de cele ale persoanelor aflate într-un cuplu necăsătorit. Deoarece oamenii căsătoriţi sunt mai implicaţi în relaţie, factorii care duc la infidelitate diferă, totuşi studiile care au tratat această nu sunt foarte concludente.

Se pare că infidelitatea în relaţiile unor parteneri necăsătoriţi este mai probabilă la cei cu ataşament evitant, pe când, infidelitatea în relaţiile maritale se petrece la cei cu ataşament anxios.

Face sens dacă ne gândim că atitudinea mai deschisă faţă de sex şi implicarea mai mică în relaţie duce la infidelitate în afara căsătoriei. Iar în schimb o persoană căsătorită, care este foarte implicată în cuplu, dar dacă nu crede că nevoile sale sunt satisfăcute, poate fi infidelă faţă de un partener mai puţin implicat.

Paradoxal, în căsătorie, comportamentul se schimbă, şi persoane care erau fidele în relaţiile anterioare pot deveni infidele iar persoane care au fost infidele în relaţii anterioare pot deveni fidele.

Aşa că dacă sunteţi căsătoriţi, nu vă puteţi lua după fidelitatea sau infidelitatea în cuplu a partenerului în relaţiile anterioare ca să puteţi prezice dacă partenerul vă va înşela sau nu în căsătorie.

Aceste rezultate, au fost obţinute indiferent de alţi factori cum ar fi satisfacţia maritală, frecvenţa sexuală, personalitate şi gen.

Tipurile de ataşament, au un impact asupra conflictelor dar şi a infidelităţii, atât în cupluri din afara căsătoriei cât şi în cele maritale. Combinaţiile acestor tipuri sunt foarte importante pentru modul în care decurge relaţia de cuplu.

 

 

 

 

1. Beck L A, Pietromonaco P R & Sayer A G – Spouses attachment pairings predict neuroendocrine, behavioral and psychological responses to marital conflict, 2013.
2. Russel V M, Baker L R & McNully J K – Attachment insecurity and infidelity in marriage: do studies of dating realtionships really inform us about marriage?