Ataşamentul în relaţie

După cum reiese şi din articolul despre ce se întâmplă în creier atunci când eşti îndrăgostit, ataşamentul este o componentă importantă în iubire, deci şi în relaţia de cuplu.

Ce este ataşamentul?

Sistemul de ataşament este un proces psihologic care pe de-o parte ne ajută să căutăm siguranţă şi confort la un partener şi care pe de altă parte, ne face să oferim siguranţă şi confort, la rândul nostru, unui partener. (Bell D, 2009)

Pietromonaco, Uchino & Schetter (2013) evidenţiază că deşi teoria ataşamentului se referea în primă fază la relaţia copil-părinte, ulterior teoria a fost aplicată şi relaţiilor de cuplu. Diferenţele în ceea ce priveşte ataşamentul, constau în aşteptări diferite ale indivizilor, în ceea ce priveşte disponibilitatea şi responsivitatea partenerului dar şi valoare propriei persoane (dacă el/ea consideră că merită ceva din partea acelui partener).

Tipuri de ataşament

Astfel se poate diferenţia între două tipuri de ataşament, sau un continuum cu două extreme. Primul este ataşamentul anxios, în care persoana respectivă este nesigură faţă de disponibilitatea celuilalt şi încearcă să se afle în apropierea partenerului. Al doilea, este ataşamentul evitant, în care subiectul se îndoieşte de disponibilitatea celuilalt şi se bazează mai mult pe sine însuşi şi evită eventualele emoţii stresante. Ataşamentul securizant se află la mijloc, între cel anxios şi cel evitant, şi constă într-o încredere în partener şi un sentiment de confort în intimitate.

Sursele tipului de ataşament

            Fraley, Roisman & Holland (2013) arată că tipul de ataşament, sau evoluţia lui depinde în primul rând de calitatea primului ataşament cu părinţii sau tutorii, de competenţele sociale în dezvoltare şi de calitatea relaţiei cu cel mai bun prieten sau cea mai bună prietenă. De asemenea ei au arătat că temperamentul şi moştenirea genetică nu influenţează ataşamentul adult, cu excepţia unei gene care este totuşi implicată în anxietatea din ataşament. Astfel, primele experienţe de viaţă, cu cei care au au avut grijă de tine, primele relaţii de prietenie şi competenţele sociale învăţate influenţează tipul de ataşament adult.

Dacă părinţii sunt distanţi sau hiperprotectivi, dacă ei au o relaţie proastă sau chiar divorţează, acest lucru poate duce la un ataşament anxios sau evitant. La fel, dacă primele relaţii de prietenie se termină brusc sau calitatea lor este slabă, şi acest lucru poate contribui la un tip de ataşament insecurizant.

Dacă în schimb ai nişte părinţi care au avut grijă de tine, care ţi-au oferit protecţie, siguranţă şi stabilitate, dacă ai avut relaţii de prietenie stabile, care au dăinuit în timp, dacă te descurci în relaţiile cu ceilalţi, atunci probabil s-a dezvoltat un tip de ataşament securizant.

Aşadar, ataşamentul este un factor implicat în îndrăgostire, dar există tipuri diferite de ataşament, în funcţie de experienţele timpurii şi diferenţele individuale. Tu ce tip de ataşament ai dezvoltat?

 

 

 

 

 

• Bell D – Attachment without fear, 2009.
• Pietromonaco P R, Uchino B & Schetter C D – Close relationship processes and health: Implications of attachment theory for health and disease, 2013.
• Fraley R C, Roisman G I & Holland A S,- Interpersonal and genetic origins of adult attachment styles: A longitudinal study from infancy to earl adulthood, 2013.