Intimitate versus izolare – o abordare modernă

Oare urmează să citesc un alt articol despre relații și modul în care ne alegem partenerul/partenera? Sau despre lumea dating-ului din ziua de astăzi? Despre faptul că devenim tot mai izolați și e tot mai dificil să creăm conexiuni autentice cu cei din jurul nostru?

Acest articol cuprinde informații care vor răspunde la întrebările anterioare, însă va prezenta în profunzime unul dintre cele opt stadii de dezvoltare psihosocială propuse de Erik Erikson în cadrul teoriei sale despre dezvoltarea psihosocială (1958, 1963). Este vorba despre cel de-al șaselea stadiu, numit intimitate versus izolare, care se întinde pe o perioadă mai lungă din viață noastră, aproximativ între 18 și 40 de ani.

Teoria stadiilor de dezvoltare psihosocială 

Psihologul și psihanalistul de origine americano-germană, Erik Erikson, a propus la începutul anilor 1950 una dintre teoriile care au lăsat o amprentă puternică asupra domeniului psihologiei, și anume teoria stadiilor de dezvoltare psihosocială.

Titlul acesteia este destul de intuitiv și ne duce probabil cu gândul la modul în care noi ca indivizi evoluăm din punct de vedere psihologic și social conform etapelor din viață în care ne aflăm.

Bazată pe teoria lui Freud despre dezvoltarea psihosexuală cât, teoria postulează că există opt stadii secvențiale de dezvoltare psihosocială în viața unui individ. Acestea sunt influențate de un ansamblu de factori biologici, psihologici și sociali.

Cele opt stadii sunt împărțite de-a lungul etapelor de dezvoltare din viața unui individ, începând din copilărie, continuând cu adolescența și mai apoi viața adultă, încheindu-se cu vârsta a treia.

Fiecare stadiu este definit printr-un conflict între două tendințe psihologice opuse. Abia în urma rezolvării cu succes a conflictului, individul reușește să treacă la următorul stadiu de dezvoltare, dezvoltând câte o calitate care îl va ajuta din punct de vedere psihologic și social.

Primele patru stadii de dezvoltare marchează perioada copilăriei, acestea concretizându-se prin:

  • încredere versus neîncredere (0-18 luni),
  • autonomie versus rușine (18 luni-3 ani),
  • inițiativă versus vină (3-5 ani) 
  • productivitate versus inferioritate (5-13 ani).

 

Cel dintâi stadiu are un rol crucial în dezvoltarea atașamentului și încrederii în figura de atașament a nou-născutului. În această perioadă, nou-născutul se bazează pe părinți pentru îndeplinirea nevoilor de bază precum nevoia de afecțiune, siguranță și grijă.

În cazul în care figura de atașament nu îndeplinește aceste nevoi, vor apărea sentimente precum frica, neîncrederea și suspiciunea. Sentimente care mai târziu în viața micuțului pot contribui la apariția unor tulburări psihologice precum anxietatea sau depresia.

În cazul în care figura de atașament este stabilă, predictibilă și afectuoasă, va fi dezvoltată virtutea speranței, nou-născutul depășind cu succes primul stadiu de dezvoltare.

Cel de-al doilea stadiu, autonomie versus rușine, se întinde pe perioada copilăriei timpurii și are ca scop dezvoltarea auto-controlului și a sentimentelor de independență.

În cadrul acestui stadiu, părinții încep să își încurajeze copiii să exploreze pe cont propriu și să interacționeze cu alți copii și cu mediul înconjurător.

În condițiile în care părinții sunt suportivi și copilul se simte în siguranță și apreciat, va dezvolta virtutea încrederii. În caz contrar, va dezvolta un sentiment de inadecvare și rușine.

Cel de-al treilea stadiu, inițiativă versus vină, se întinde între vârstele de 3 și 5 ani și reprezintă o perioadă de învățare pentru copii în ceea ce privește interacțiunile sociale.

Mai exact cum să se impună într-o interacțiune, cum să inițieze relații de prietenie și cum să își exprime interesele și preferințele.

În cazul în care copiii sunt încurajați, ei vor dezvolta un sentiment de inițiativă, dobândind virtutea scopului.

În cazul în care sunt criticați, ei vor simți un sentiment de vină și  neadecvare.

Ultimul stadiu de dezvoltare din perioada copilăriei este cel mai amplu, și se întinde pe perioada dintre 5 și 13 ani.

Intimitate

Copiii sunt introduși în sistemul școlar și sunt nevoiți să dobândească norme noi sociale și academice. În cazul în care aceștia vor fi apreciați, vor dezvolta virtutea competenței, în caz contrar vor simți un sentiment pregnant de inferioritate.

Perioada adolescenței este marcată de cel de-al cincilea stadiu de dezvoltare, denumit identitate versus confuzie, stadiu care marchează perioada între 13 și 18 ani din viața unui individ.

În această etapă au loc un ansamblu de schimbări pe plan personal cât și pe plan academic pentru tineri, aceștia fiind puși în fața unor mari provocări care le vor influența viața adultă.

O tranziție de la copilărie la vârsta adultă consolidată cu succes se bazează pe explorare și învățare constructivă. De asemenea, pe sprijin din partea familiei și a prietenilor, cei din urmă jucând un rol tot mai important în viața și deciziile tânărului adult.

Erikson afirmă că acest stadiu este o legătură între “noțiunile de moralitate dobândite de copil și cele de etică ce urmează a fi învățate de către viitorul adult”.

În cazul în care tânărul este sprijinit să își dezvolte propria identitate, acesta va dezvolta un simț accentuat al auto-controlului și independenței, dobândind virtutea fidelității.

În caz contrar, perioada va fi marcată de confuzie, confuzie care va continua și în următoarele stadii de dezvoltare și care se va răsfrânge asupra alegerilor viitorului adult.

 

 

Perioada vârstei adulte, inclusiv vârstei a treia, este marcată de ultimele trei stadii de dezvoltare, intimitate versus izolare (18-40 de ani), generativitate versus stagnare (40-65 de ani) și integritate versus disperare (65 de ani-finalul vieții).

Stadiul generativitate versus stagnare este marcat de o nevoie de longevitate, nu doar din punct de vedere fizic, ci și prin impactul pe care lăsăm în urma noastră în societate. Acest impact poate constă în  moduri în care contribuim la dezvoltarea societății.

În cazul în care reușim să contribuim la ceva mai amplu decât propria noastră persoană, dezvoltăm virtutea grijii, care ne conferă sentimente de utilitate și împlinire față de propria persoană.

În caz contrar, dezvoltăm un sentiment de stagnare, marcat printr-o lipsă a scopului și un sentiment că eforturile noastre sunt în zadar.

În cadrul ultimului stadiu de dezvoltare, integritate versus disperare, individul trece printr-o etapă de introspecție și reflecție asupra a ceea ce a realizat în viața sa.

Un individ împlinit în acest stadiu este un om fericit și mulțumit de ce a lăsat în urmă.  În acest caz, el sau ea dezvoltă virtutea înțelepciunii, adică o împlinire și întregire spirituală profundă.

Cel de-al șaselea stadiu

Toate stadiile de dezvoltare psihosocială sunt importante în propriul fel, însă am ales ca în acest articol să evidențiez cel de-al șaselea stadiu, intimitate versus izolare.

Consider că acest stadiu este primordial în împlinirea noastră ca indivizi, în nivelul satisfacției față de viață și a propriei noastre fericiri.

Multe dintre experiențele noastre în perioada vieții adulte sunt marcate de relațiile apropriate pe care le avem.

Conform teoriei lui Erikson, acest stadiu se caracterizează prin încercările noastre de a forma relații de durată în afara familiei, în special relații romantice.

În cazul în care reușim să formăm cel puțin o astfel de relație de durată care să fie sănătoasă și fericită, vom putea depăși conflictul psihosocial aferent acestui stadiu. În caz contrar, ne vom izola sau vom fi reticenți în a investi în astfel de relații.

Izolarea – o alternativă accesibilă

Probabil vă întrebați care sunt factorii care ne determină să nu intrăm în relații intime sănătoase.

Unul dintre acești factori este sinele nedezvoltat, imatur, care a fost rănit sau chiar traumatizat în copilărie și care nu știe cum să formeze o astfel de relație intimă sănătoasă.

Un alt factor este lipsa unui model de astfel de relație în propria familie.

Cercetările ne indică faptul că relațiile conflictuale între părinți determină dificultăți în ceea ce privește formarea unei relații intime sănătoase în rândul copiilor lor (Cui & Fincham, 2010).

De asemenea, același studiu confirmă faptul că tinerii crescuți de părinți care au divorțat au mai puține credințe pozitive în privința căsătoriei și mai multe credințe pozitive în privința divorțului.

Această atitudine negativă legată de căsătorie rezultă în implicare mai scăzută în relații romantice, care este relaționată la rândul ei cu o calitate mai scăzută a relațiilor de acest tip.

Ținând cont de faptul că rata divorțurilor a crescut semnificativ în ultimii douăzeci de ani, șansele ca tinerii să formeze relații intime sănătoase și de durată este în scădere.

Un alt factor care contribuie la izolare este în mod ironic tehnologia.

Deși a fost concepută cu scopul de a ne menține conectați, adesea tehnologia scontează un impact opus. De multe ori, tehnologia poate produce sentimente de neîncredere și chiar gelozie. Într-o societate interconectată virtual, rămâne de datoria noastră să setăm limite sănătoase pentru a putea clădi relații funcționale.

Cum să creștem intimitatea?

Nu cred că există o rețetă universală în a crește intimitatea într-o relație romantică, deoarece fiecare relație este unică și vine la pachet cu particularitățile ei. Cu toate acestea, aș dori să propun câteva strategii folositoare prin care am putea face acest lucru.

  • Contact vizual

Contactul vizual este important deoarece ne ajută să ne conectăm mai bine cu partenerii sau prietenii nostri și să menținem atenția mai mult timp asupra acestora și a conversațiilor pe care le avem cu ei (Scherer & Schiff, 1973).

  • Ascultare activă

Ascultarea activă nu înseamnă doar a-l asculta pe celălalt, ci și a-l asculta cu atenție și a-l înțelege, fără să îl întrerupi în timp ce acesta îți povestește ceva anume.

De asemenea, cine ascultă activ nu îi judecă pe vorbitori și îi validează prin micro-expresiile faciale. Studiul lui Kluger și colaboratorii (2021) întărește faptul că ascultarea activă de calitate înaltă întărește intimitatea și sentimentul de apartenență. intimitate

  • Reflectare empatică

Reflectarea empatică, sau reluarea mesajului transmis de partener într-un mod prin care îi arătăm că înțelegem cum se simte are un impact puternic asupra intimității deoarece îi arătăm acestuia nu doar că l-am ascultat, ci și că îl putem înțelege din punct de vedere emoțional.

  • Timp de calitate

Intimitatea nu se bazează pe cantitate, ci pe calitate. Este suficient dacă dedicăm o perioadă de timp de o oră sau două zilnic pentru relațiile noastre apropriate, cât timp interacțiunea dintre noi și cealaltă persoană e pozitivă și facem activități care ne aduc placere amândurora.

  • Cele cinci limbaje ale iubirii

Dacă ar fi să comparăm intimitatea cu un tort cu ciocolată, aceasta, la fel ca și tortul, are nevoie de mai multe ingrediente pentru a o crea.

Conform lui Gary Chapman, există cinci limbaje fundamentale prin care noi ne manifestăm iubirea. Acestea sunt bazate pe intimitate: cuvintele de încurajare, timpul petrecut alături de cel drag, cadourile, serviciile și contactul fizic.

Fiecare dintre aceste limbaje poate fi comparat cu câte un ingredient pe care îl folosim pentru a face tortul de ciocolată. Pentru a face un tort complet și delicios, e nevoie să punem câte un pic din fiecare ingredient. Dar, la fel ca în rețetă, punem cantități diferite din fiecare ingredient.

La fel și noi ca indivizi, avem unul sau două limbaje de iubire mai dezvoltate, iar restul există la un nivel mai scăzut. Pentru a depăși cu success conflictul impus de stadiul intimidate versus izolare, este important să identificăm care sunt limbajele noastre de iubire și să le aplicăm în relații. i

ntimitate

 

În concluzie, deși în lumea modernă există tot mai multe obstacole în calea atingerii intimității adevărate și a obținerii virtuții de iubire, cred că aceste obstacole ne oferă posibilități noi de a reinterpreta relațiile umane și importanța acestora pentru noi. Într-o societate bazată pe câștig, gratificare imediată și statut social, rezolvarea conflictului celui de-al șaselea stadiu de dezvoltare psihosocială este un câștig personal care valorează mai mult pe plan psihologic decât satisfacția adusă de posesia oricărui obiect material.

 

 

 

 

Baker, C. K., & Helm, S. (2011). The prevalence of intimate partner violence victimization and perpetration among youth in Hawai‘i. Hawai‘i Medical Journal, 70, 92–96.

Kluger, A. N., Malloy, T. E., Pery, S., Itzchakov, G., Castro, D. R., Lipetz, L., Borut, L., Turjeman-Levi, Y., Lehmann, M., New, M., & Borut, L. (2021). Dyadic listening in teams: Social relations model. Applied Psychology, 70(3), 1045–1099.

Ming Cui and Frank D. Fincham, “The Differential Effects of Parental Divorce and Marital Conflict on Young Adult Romantic Relationships,” Personal Relationships 17 (2010): 340

Erikson, E. H. (1958). Young man Luther: A study in psychoanalysis and history. Norton.

Erikson, E. H. (1963). Youth: Change and challenge. Basic books.

Scherer, S. E., & Schiff, M. R. (1973). Perceived Intimacy, Physical Distance and Eye Contact. Perceptual and Motor Skills, 36(3), 835–841. doi:10.2466/pms.1973.36.3.835

Zweig, J. M., Dank, M., Yahner, J., & Lachman, P. (2013). The rate of cyber dating abuse among teens and how it relates to other forms of teen dating violence. Journal of Youth and Adolescence, 42, 1063–1077.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *