De câțiva ani dau de o idee care tot a apare în centrul atenției mele și căreia am decis să nu îi acord o importanță deosebită până acum.
Ideea aceasta este că nu există liber arbitru. În 1985 Benjamin Libet a făcut un studiu în care a arătat că actele voluntare sunt precedate de un potențial de pregătire (PP) electrofiziologic.
Adică înainte ca o persoană să facă un lucru în mod voit, în creierul său apare o activitate. În cazul acțiunilor spontane care nu implică planificare acea activitate a creierului apare cu circa 550 de milisecunde înainte.
Pentru actele spontane voluntare, activitatea cerebrală precede intenția de mișcare cu 350 de ms. În acest mod s-a tras concluzia că inițierea cerebrală a unui act voluntar spontan începe inconștient.
Cu toate acestea, s-a arătat că decizia finală de a acționa poate fi încă controlată în mod conștient în timpul celor aproximativ 150 de ms rămase după ce intenția conștientă apare. Participanții pot să delibereze o mișcare într-o perioadă de 100-200 ms, înainte de un timp de acțiune predeterminat.
Rolul voinței conștiente nu ar fi să inițieze un act voluntar specific ci mai mult să selecteze și să controleze rezultatul volițional.
A fost presupus că voința conștientă poate funcționa într-o manieră permisivă, ori să permită, ori să prevină implementarea motorie a intenției de a acționa care ia naștere inconștient.
Alternativ, există posibilitatea ca să existe nevoia unei activări sau declanșări conștiente, fără de care acțiunea propriu zisă nu ar urma proceselor inconștiente de inițiere și pregătire.
Acest studiu, dar și altele asemănătoare au indus ideea că luarea unei decizii este efectuată de creier cu puțin timp înainte de a fi conștienți de ea. Astfel că oamenii nu ar avea liber arbitru ci creierul ar lua deciziile ca urmare a influențelor mediului extern.
Într-o anumită măsură acest argument este greu de contrazis deoarece orice decizie pe care o luăm se datorează informațiilor și experiențelor pe care le-am acumulat în trecut. Iar informațiile și experiențele pe care le-am acumulat se datoreaza mediului în care am trăit iar nu unui liber arbitru.
De exemplu, dacă ne-am fi născut în Africa într-un mediu tribal am fi luat o altă decizie în aceeași chestiune decât dacă ne-am fi născut în California. Chiar și oamenii pe care i-am fi cunoscut ar fi fost diferiți. Deci nu am avea foarte multe de decis în privința destinului nostru.
Chiar dacă am avea impresia că deciziile sunt ale noastre și ne-am frământa în privința lor, ele ar fi luate ca urmare a trecutului nostru. Ceea ce s-a întâmplat deja influențează ce se întâmplă în prezent și ce se va întâmpla în viitor. Inconștientul nostru chiar poate să ia decizii fără noi și chiar să credem că noi am luat decizia conștient.
Poate profesia pe care ne-am ales-o, relația sau viața noastră urmează un traseu pe care nu îl putem schimba și care a fost decis cu mult timp înainte să ne naștem. E ca și cum am fi într-un tren, și orice am face nu am putea să-i schimbăm destinația.
Pe de altă parte este nevoie să nu ignorăm ceea ce afirmă partea a doua a cercetării lui Libet. Și anume că rolul conștiinței nu este de a iniția ci de a delibera.
Deci în cazul în care suntem puși în fața unei alegeri, de exemplu a partenerului, creierul nostru va lua decizia, iar noi tot vom putea sa deliberăm dacă urmăm acea decizie. Poate de aici rezultă multe conflicte interioare între conștient și inconștient care pot duce la blocaje în luarea deciziilor.
Touși cercetarea de care am vorbit se referă la actele motorii, adică la comportamente mai degrabă decât la decizii luate mental. Iar subiecții erau instruiți să apese un buton atunci când simțeau nevoia să o facă. Fără să stea să se gândească dacă ar fi mai bună o decizie sau alta. Deci această cercetare nu ne spune foarte multe de cazul deciziilor gândite îndelung.
Există multe alte teorii care afirmă exact contrariul, că noi suntem în control asupra vieților noastre și că de noi ține ceea ce vrem să facem în mod voluntar.
Poate că adevărul este undeva la mijloc, poate că uneori avem liber arbitru și alteori nu. Este greu de a lua o decizie făcând abstracție de informațiile pe care le avem deja. Dar dacă ne folosim gândirea și capacitatea de a efectua raționamente logice putem să decidem contrar inconștientului și să schimbăm macazul.
S-ar putea însă ca aceasta capacitate să fie limitată și să necesite un efort și un consum crescut de energie. Mai ales că emoțiile sunt de cele mai multe ori implicate în luarea deciziilor.
De cele mai multe ori nu putem să schimbăm direcția trenului dar depinde de noi ce facem în tren. Dacă ne revoltăm că trenul merge în direcția greșită sau dacă ne resemnăm sau ne bucurăm de drum și de oamenii pe care-i întîlnim.