Cum ne poate ajuta terapia de cuplu să ne îmbunătățim relațiile?
Relațiile înseamnă spațiul din viața noastră în care ne conectăm cu celălalt, dar și cu noi înșine. Este oportunitatea noastră de a oferi sens unor dorințe și temeri, de a ne exersa sinele în raport cu nevoile și capacitățile de care dispunem. Este locul în care oferim expansiune sufletului nostru, împletindu-l cu un altul. Un spațiu sigur, sinonim cu sprijinul și încrederea, în care curajul de a fi așa cum suntem ne este răsplătit prin dragoste.
Cum ne poate sprijini terapia de cuplu în construirea acestui scenariu ideal?
„Atunci când alegem un partener, alegem o poveste”
Ați simțit vreodată că nu vă mai potriviți cu partenerul vostru? Că toate trăsăturile pe care le-ați admirat odată la el, v-au devenit străine sau, mai mult, s-au dovedit acum a fi exact motivele conflictelor dintre voi?
Esther Perel, renumit psiholog specializat în relații, este de părere că fiecare individ posedă un set unic de caracteristici, care îl face purtătorul unei povești vii. Trecutul și experiențele pe care fiecare dintre noi le trăim și colecționăm conturează viziunea pe care o avem despre viață și ne diferențiază de ceilalți.
Eu sau amândoi?
„Simt că nu mai suntem pe aceeași lungime de undă”, mărturisea M. la prima noastră ședință împreună. Forma o relație cu partenera lui de șapte ani, iar ultima perioadă în cuplu a fost doar o extensie stâlcită și chinuitoare a primilor ani împreună, spuneau ei. Distanța de pe canapea dintre cei doi parteneri nu era nicidecum doar fizică – între ei se așezaseră toate resentimentele, cuvintele nespuse și reacțiile prost gestionate.
O greșeală care poate trece adesea neobservată la începutul relațiilor, dar care are puterea de a rescrie toată narațiunea cuplului în termeni negativi mai târziu, este că omitem conceptul de „individualitate”.
Îl tratăm pe celălalt mai mult în raport cu rolul lui de partener și mai puțin în raport cu propriul său „eu”, transformându-l într-o personificare a nevoilor noastre, uitând că el are o identitate dincolo de relația în care ne aflăm.
Adesea, avem tendința de a ne proiecta dorințele și perspectivele proprii în celălalt, presupunând că el vede și simte aceleași lucruri. Pentru ca o legătură romantică să rămână sănătoasă însă, este esențial ca fiecare parte să țină cont de viziunile și opiniile celeilalte. Să înlocuiască bănuielile cu întrebări, să își verbalizeze nevoile și să-și exprime trăirile.
Atunci când alegem un partener, alegem un om, înainte de toate, cu propria sa suită de amintiri, convingeri și adevăruri – un „bagaj” pe care, fie că ne place să recunoaștem sau nu, îl vom purta împreună, odată ce pornim pe același drum.
Acesta a fost deznodământul la care am reușit să ajungem și în cazul lui M.- revelația care, ulterior, a fost catalizatorul împăcării dintre el și iubita sa.
Terapia de cuplu ne poate ajuta să înțelegem faptul că adesea, potrivirea poate fi mai mult o negociere și mai puțin un dar. Ea presupune o muncă de echipă – de ajustare a orizonturilor la același nivel, de hotărâre a unei direcții comune și de împărtășire a unor valori care să ne unească, ci nu să ne separe. Înseamnă să transformăm diferențele dintre noi în motive, nu cauze. Să înțelegem cum să folosim acele lucruri care ne deosebesc pentru „a ne pricepe” mai bine la celălalt.
Rețeta unei relații fericite
Atunci când i-am cunoscut pe C. și S., erau convinși că situația dintre ei era iremediabilă: „Uneori, nici nu realizează că sunt lângă el!” îmi povestea C. printre lacrimi. În cabinet, tensiunea dintre cei doi coborâse din aer și se materializase în reproșuri agresive. În fața mea se aflau două tabere, în aparență adverse.
Orice poveste de dragoste reușită se naște și se menține printr-o prietenie autentică între cei doi parteneri. Nimic nu spune „te iubesc” mai clar decât dorința de a împărți cu celălalt – fie că este vorba de vești bune, momente, timp, resurse sau sens. Având un astfel de fond, avem capacitatea de a transforma conflictele mai mult în oportunități de învățare și mai puțin în ocazii de viitoare reproșuri.
Reînvățarea modului de relaționare
„Pentru a trece de aceeași parte a baricadei, este necesar să reînvățăm să fim prieteni”, le-am explicat lui C și S. Împreună, în interiorul ședințelor de cuplu, am învățat și întărit comportamente sănătoase precum exprimarea aprecierii față de celălalt, comunicarea sinceră a propriilor nevoi și crearea unui sens comun și, pas cu pas, am transformat „dacă” în „cum”.
Astăzi, C. și S. sunt încă împreună și datorită terapiei au înțeles că, pentru o relație fericită, formula ideală este „noi doi versus problema”, și nu „unul versus celălalt”.
Terapia de cuplu este instrumentul prin care putem să vindecăm acele locuri din relația noastră în care nici măcar nu știam că există răni. Aceasta ia forma vindecării, nu doar a relației în general, cât și a acelor părți din interiorul său care o compun: intimitatea, profunzimea legăturii dintre noi și sentimentele pe care le împărtășim și care ne leagă.
Scopul acestui tip de psihoterapie este să ne ghideze înspre noi înșine și unul către celălalt și să ne susțină în călătoria noastră împreună, înspre un viitor sigur, clădit pe încredere și principii sănătoase.
Atunci când avem curajul să cerem ajutor, suntem cu un pas mai aproape de fericirea pe care o merităm.