Tulburarea de Personalitate Borderline
Tulburarea de Personalitate Borderline (BPD) debutează de regulă la vârsta adultă timpurie, fiind o condiție psihică ce pare să se agraveze la vârsta adultă tânără și să se îmbunătățească treptat odată cu vârsta. Această tulburare de personalitate afectează grav capacitatea unei persoane de a-și regla emoțiile, iar această pierdere a controlului emoțional poate duce la creșterea impulsivității, poate afecta modul în care o persoană se raportează la propria persoana și poate afecta negativ relațiile cu ceilalți.
Tulburarea de Personalitate Borderline și Stigma
Tulburările mintale sunt un subiect recurent în mass media și în filme. Probabil ați vizionat sau ați auzit de filme precum “Girl, Interrupted”, “Fatal Attraction”, “Silver Linings Playbook” sau “Eternal Sunshine of the Spotless Mind”. Când majoritatea filmelor sau serialelor încearcă să portretizeze un caracter feminin “nebun”, acestea tind să utilizeze BPD ca diagnostic al personajului. Cu toate că ideația suicidară și auto-vătămarea sunt adesea întâlnite în cadrul BPD, tulburarea este mult mai complexă decât comportamentul auto-centrat și modelele auto-destructive pe care le vedem pe ecranele noastre.
Astfel, mulți dintre noi am ajuns să cunoaștem această tulburare exclusiv prin prisma stereotipurilor. Mai mult decât atât, această tulburare a devenit foarte romantizată de către publicul larg, fiind totodată una dintre cele mai stigmatizate tulburări mintale. Stereotipurile comune includ faptul că pacienții cu BPD sunt dramatici, manipulatori și caută atenție. Acesta este unul dintre modurile în care practicienii în sănătate mintală descriu adesea pacienții cu BPD.
În consecință, un impact negativ al stigmei este în primul rând asupra tratamentului deoarece interferează cu acesta determinând profesioniștii din domeniul sănătății mintale să se distanțeze emoțional de clienți sau să nu fie dispuși să ajute și să se implice în terapie. Stigmatizarea acestei tulburări poate duce, de asemenea, la determinarea unui diagnostic greșit. BPD este adesea confundată cu tulburarea bipolară sau tulburarea depresivă majoră din cauza lipsei de înțelegere.
Nu în ultimul rând, ca urmare a stigmatizării și a poverii ce o însoțește, multe persoane cu afecțiuni psihice încearcă să-și ascundă boala, refuzând să recunoască altora sau chiar față de ei înșiși că ceva nu este în regulă. Acest lucru îl vedem și în studiile existente care arată că mulți pacienți diagnosticați cu BPD au adesea niveluri ridicate de autostigmatizare din cauza acestor prejudecăți sociale.
SIMPTOME:
Tulburarea de personalitate borderline este o tulburare în care un individ prezintă modele de instabilitate în relațiile interpersonale, în imaginea de sine, în experiența emoțională și are impulsivitate însemnată. Conform Manualului de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale, a cincea ediție (DSM-5), aceasta tulburare se manifestă în diverse situații și îndeplinește cinci (sau mai multe) din următoarele criterii:
(1) eforturi susținute pentru a evita o formă reală sau imaginară de abandon (cum ar fi aruncarea cu capul înainte în relații – sau încheierea lor la fel de repede, precum și frica intensă de abandon);
(2) un tipar de relații interpersonale instabile și intense, fiind caracterizat prin alternarea între extremele de idealizare și devalorizare;
(3) tulburări de identitate precum instabilitatea imaginii de sine sau a sentimentului de sine (cum ar fi schimbări rapide ale identității și imaginii de sine, care includ schimbarea obiectivelor și valorilor);
(4) impulsivitate, manifestată în cel puțin două situații potențial autodistructive (comportament impulsiv și riscant, cum ar fi jocurile de noroc, conducerea nesăbuită, sexul neprotejat, cheltuitul impulsiv, alimentația compulsivă sau abuzul de substanțe sau sabotarea succesului renunțând brusc la un loc de muncă bun sau punând capăt unei relații pozitive);
(5) comportament suicidar recurent, gesturi/amenințări cu suicidul, sau comportament auto-mutilant;
(6) instabilitate afectivă produsă de reactivitatea dispoziției (stări de spirit intense și foarte variabile, cu episoade care durează de la câteva ore la câteva zile);
(7) sentimentul cronic de vid interior;
(8) furie nemotivată și intensă sau dificultatea de a o controla;
(9) ideație paranoidă tranzitorie, sau simptome disociative severe, legate de stres (cum ar fi să te simți rupt de tine însuți, să te observi din afara corpului sau sentimente de irealitate).
Teoria biopsihosocială a Tulburării de Personalitate Borderline
Dificultățile de reglare emoțională se află la baza teoriei biosociale a BPD propusă de Linehan, care este unul dintre cele mai bine delimitate modele etiologice ale patologiei BPD.
Pe baza experienței clinice, Linehan a propus că dificultățile emoționale omniprezente în BPD sunt cauzate de o interacțiune între vulnerabilitatea biologică (de exemplu, factorii genetici, intrauterini; traumele sistemului biologic) și experiențele socio-biografice aversive. Conform acestei teorii biosociale, un copil născut cu o sensibilitate biologică sporită față de indicii emoționali întâlnește experiențe emoționale aversive (de exemplu, violență interpersonală, respingere socială, neglijare emoțională, invalidare) și, în consecință, dezvoltă modificări biologice și psihologice ale sistemului de reglare a emoțiilor.
Modificările neurobiologice din circuitul emoțional se manifestă la vârsta adultă prin:
(a) sensibilitate emoțională crescută (prag scăzut pentru recunoașterea/răspunsul la stimuli emoționali);
(b) reactivitate crescută (amplitudine ridicată a răspunsurilor emoționale);
(c) o revenire lentă la linia de bază după inducerea emoției.
Modificările psihologice implică o învățare dezadaptativă sau insuficientă a modului de înțelegere, etichetare, reglare sau tolerare eficientă a răspunsurilor emoționale.
Astfel, un diagnostic de BPD va apărea din astfel de modificări biologice, acompaniate de deficite în reglarea emoțională. Simptome precum auto-vătămarea, alimentația compulsivă, consumul de alcool, disocierea sau comportamentele impulsive sunt considerate strategii de coping pentru emoțiile intense.
TRATAMENT PSIHOTERAPEUTIC
BPD este considerată a fi, din punct de vedere istoric, destul de dificilă și rezistentă la tratament, cu modificări clinic semnificative observate numai după ani de tratament. Datorită noilor tratamente psihoterapeutice validate științific, persoanele diagnosticate cu această tulburare de personalitate pot ajunge să experimenteze mai puține simptome, de o severitate mai redusă, o funcționare îmbunătățită, precum și o calitate mai bună a vieții. În acest sens, este important ca persoanele diagnosticate cu BPD să primească tratament de la un profesionist autorizat în domeniul sănătății mintale.
Terapia Dialectic Comportamentală
Terapia Dialectic Comportamentală (DBT) a fost inițial dezvoltată ca tratament pentru persoanele care îndeplinesc criteriile pentru BPD, fiind conturată pe baza modelului BPD prezentat anterior. Această formă de terapie este un tratament cuprinzător care îmbină abordările cognitiv-comportamentale cu practicile bazate pe acceptare încorporate de Zen și alte practici contemplative. DBT folosește concepte de mindfulness având totodată focusul asupra abilităților de control al emoțiilor intense, reducerea comportamentelor autodistructive, precum și îmbunătățirea relațiilor interpersonale. Astfel, terapia echilibrează acceptarea și schimbarea, cu scopul general de a ajuta pacienții nu numai să supraviețuiască, ci și pentru a construi o viață care merită trăită.
Tehnici de tip self-help
1. Calmează furtuna emoțională
Dacă ești o persoană care are BPD sau trăsături ale acestei tulburări de personalitate, probabil ești familiar/ă cu lupta contra impulsurilor sau a emoțiilor. În acest sens, acceptarea, cu toate că poate fi dificil de învățat, intervine în această luptă si oferă permisiunea de a simți unele emoții intense, fapt care elimină o mare parte din puterea lor.
Pentru a reduce intensitatea emoțională, tehnicile de tip mindfulness sunt foarte utile si eficiente. Acestea vizează trăirea experienței emoționale într-un mod care nu implică judecată sau critică, având în prim-plan focusul pe momentul prezent și lăsând la o parte trecutul sau viitorul.
• Începe prin a-ți observa emoțiile, ca și cum le-ai privi din exterior
• Observă cum acestea vin și pleacă (aplicați metafora valurilor si priviți
emoțiile ca fiind trecătoare)
• Concentrează atenția asupra senzațiilor fizice ce însoțesc emoțiile
• Spune-ți că accepți ceea ce simți acum
• Amintește-ți că doar pentru că simți ceva, nu înseamnă că aceste trăiri sunt
chiar realitate
2. Învață să controlezi impulsivitatea și să tolerezi distresul
Odată declanșat, răspunsul “fight-or-flight” copleșește și inundă cu o serie de emoții dificile. În acest punct poate interveni impulsivitatea regăsită în cadrul BPD, iar aceasta poate determina acțiuni si strategii de coping disfuncționale ce au ca scop alinarea sau distragerea. În acest sens, o schimbare de focus dinspre gânduri, spre ceea ce se simte în corp, poate pune frână impulsivității. “Grounding-ul” poate fi o modalitate simplă și rapidă ce are ca efect calmarea și recuperarea controlului și poate fi practicată astfel:
• Găsește un loc liniștit și așază-te într-o poziție confortabilă
• Concentrează-te pe ceea ce experimentezi în corpul tău. Simte suprafața pe care ești așezat/ă. Simte-ți picioarele pe podea și simte-ți mâinile în poală.
• Concentrează-te pe respirație. Respiră lent și adânc. Inspiră încet și fă o pauză pentru a număra până la trei. Apoi expiră încet, oprindu-te încă o dată pentru a număra până la trei. Continuă să faci acest lucru timp de câteva minute.
3. Îmbunătățește-ți abilitățile interpersonale
În situațiile cu încărcătură emoțională și negativitate, în care persoanele cu BPD se regăsesc adesea, este ușor ca intențiile celorlalți să fie interpretate greșit. Odată ce este conștientizată această tendință, aceste presupuneri pot fi supuse unei examinări atente. Este important de reținut faptul că noi nu putem citi gândurile altor persoane, iar concluziile pe care le extragem nu sunt întotdeauna adevărate.
În acest sens, este vital să luăm în considerare motivațiile alternative ce ar putea exista în spatele comportamentelor sau vorbelor celor din jur, astfel:
• Oprește-te pentru a lua în considerare diferitele posibilități: Ce alte scenarii posibile pot exista? Care sunt celelalte explicații alternative ce pot explica comportamentul acestei persoane?
• Cere persoanei să-și clarifice intențiile: Una dintre cele mai simple moduri de a verifica propriile presupuneri este chiar să întrebi cealaltă persoană ce gândește sau simte. Verifică ce a vrut să spună prin cuvintele sale sau ce anume a vrut sa exprime prin intermediul unei acțiuni. Când inițiezi o astfel de clarificare, încearcă o abordare blândă („S-ar putea să greșesc, dar mi se pare că…”).
BIBLIOGRAFIE
– Creurer SR. The Professional Stigmatization of Borderline Personality Disorder. Professional Psychology Dissertations. 2015-. 5.
– Grambal A, Prasko J, Kamaradova D, et al. Self-stigma in borderline personality disorder – cross-sectional comparison with schizophrenia spectrum disorder, major depressive disorder, and anxiety disorders. Neuropsychiatr Dis Treat. 2016;12:2439-2448.
– Gratz, K. L., & Gunderson, J. G. (2006). Preliminary data on an acceptance-based emotion regulation group intervention for deliberate self-harm among women with borderline personality disorder. Behavior therapy, 37(1), 25-35.
– Linehan, M. (1993). Skills training manual for treating borderline personality disorder (Vol. 29). New York: Guilford press.
– Linehan, M. M. (1993a). Cognitive-behavioral treatment of borderline personality disorder. New York, NY: Guilford Press.
– NAMI. Why borderline personality disorder is misdiagnosed.
– Sansone RA, Sansone LA. Responses of mental health clinicians to patients with borderline personality disorder. Innov Clin Neurosci. 2013;10(5-6):39–43.
– Smith, M., & Segal, J. (2021, October). Borderline personality disorder (BPD). HelpGuide.org.