Fidelitatea este o trăsătură importantă în relaţii. Mai ales oamenii care își doresc relaţii pe termen lung își doresc ca partenerii lor să fie fideli.

Numai că în ultimul timp, ca urmare a modificărilor din societate și din cultură, fidelitatea pare o trăsătură pe cale de dispariţie.

Fidelitatea și revoluţia sexuală

Revoluţia sexuală a făcut ca sexul să fie liberalizat. Mass-media și social media au început să promoveze nuditatea și promiscuitatea, vedetele constituind un model. Astfel infidelitatea în cuplu a devenit mai acceptabilă iar sexualitatea o modalitate de a obţine plăcerea.

Relaţiile nu mai sunt ce au fost odată și nici angajamentele. Poate că aveţi destule exemple în jurul vostru de persoane infidele sau v-aţi confruntat chiar voi înșivă cu infidelitatea partenerului.

Exemplele din jur și experienţele negative pot duce la o neîncredere destul de mare. Neîncrederea poate să fie dăunătoare oricărei relaţii. Fără încredere se ajunge cu ușurinţă la gelozie, certuri și despărţiri.

Lupta dintre sexe și evoluţia genetică

Am întâlnit mulţi oameni care credeau că nu mai pot găsi pe cineva fidel. Unii dintre ei se gândeau că asta este tendinţa naturală a omului, ceva genetic, mai ales la bărbaţi.

Din punct de vedere genetic, lucrurile stau puţin diferit. Așa cum arată Richard Dawkins în cartea sa “Gena Egoistă”, deși fiecare partener este interesat la modul ideal să “copuleze cu cât se poate de mulţi membri ai sexului opus, lăsându-și de fiecare dată partenerul să crească apoi copiii”, fidelitatea este o strategie stabilă de evoluţie adică o strategie ce se impune în faţa altor strategii.

El exemplifică modul în care fidelitatea ajunge să se impună.

Există două strategii feminine denumite de el “cuminte” și “ușuratică” și două strategii masculine denumite “fidel” și “crai”.

Într-o populaţie în care toate femeile sunt cuminţi și toţi bărbaţii sunt fideli fiecare are de câștigat.

Dar dacă o singură femeie ușuratică ar pătrunde în sânul populaţiei ea o va duce foarte bine deoarece ar avea numai beneficii. Prin urmare, genele ușuratice vor începe să se răspândească. Dacă populaţia ar include predominant femei ușuratice ar putea să schimbe și strategia bărbaţilor.

Dacă într-o populaţie de bărbaţi fideli ar pătrunde un bărbat crai el va avea avantaje faţă de ceilalţi. Iar în cadrul unei populaţii cu femei ușuratice, ar fi avantaje pentru crai și dezavantaje pentru femeile ușuratice care ar rămâne cu copiii.

Genele crailor s-ar înmulţi și bărbaţii ar fi predominant crai.  Când însă un crai ar da peste o femeie cuminte, nu se întămplă nimic, deoarece craiul nu ar depune suficient efort iar femeia nu ar ceda suficient de repede. Astfel nici unul nu are dezavantaje dar nici avantaje. Iar dezavantajele femeilor ușuratice ar fi mai mari decât ale celor cuminţi.

În final genele cuminţi sunt cele care se vor răspândi cel mai mult deoarece bărbaţii fideli și femeile cuminţi ar avea cele mai multe avantaje. Desigur, vor rămâne și gene ale femeilor ușuratice și ale bărbaţilor crai, dar acestea vor fi mai puţine.

Gena fidelităţii nu este suficientă

Din punct de vedere genetic, oamenii au evoluat astfel încât să fie fideli. Fidelitatea poate să fie o trăsătură determinată genetic dar și o trăsătură învăţată.

Oamenii nu se comportă neapărat după cum sunt programaţi genetic. Cultura are și ea influenţă, mediul în care trăiește o persoană, familia pe care a avut-o ca model tipul de atașament și valorile pe care le are poate să facă o persoană să fie fidelă sau nu.

Așa cum există  o cultură a infidelităţii, există și o cultură a fidelităţii, iar persoanele fidele s-ar putea să fie mult mai multe decât am crede.

Așadar încă mai există speranţă. Dacă aţi fost dezamăgiţi și vă gândeaţi că nu aveţi șanse să daţi de cineva fidel s-ar putea să fi ales persoana nepotrivită sau să vă fi aflat într-un mediu nepotrivit.

Încă mai există suficienţi oameni fideli.