Niksen, arta olandeză de a nu face nimic. (Olga Mecking)

Cred că nu întâmplător am primit ca și cadou cartea Olgăi Mecking, ”Niksen, arta olandeză de a nu face nimic”. Fac parte și eu din categoria oamenilor care nu stau locului, mereu au câte ceva de făcut și foarte greu își găsesc timp pentru relaxare. Nu pot spune că mi-a schimbat viața, însă mi-a oferit o perspectivă mai clară asupra conceptului ”niksen”, sunt mai deschisă la ideea de a pierde vremea (uneori). Mai mult, am aflat aspecte interesante despre cultura olandeză, inclusiv despre parenting-ul adoptat de ei. În special două idei m-au atras – sprijinirea independenței copiilor și libertatea de joacă.

 

Căutând starea de bine

Deși autoarea menționează că nu își propune să promoveze un nou trend pentru starea de bine, în cele din urmă asta face. Nu e nimic rău în asta. Important este ca fiecare să își găsească ”trendul” potrivit lui în a fi mai bine, emoțional și fizic, dar mai ales să nu pună presiune pe el în direcția pe care o alege. Până la urmă, orice fel de presiune sabotează starea de bine.

Ce mi-a plăcut foarte mult e modul în care reușește să aducă în prim plan nevoia pentru o astfel de practică – de a nu face nimic. Venind cu informații științifice din diverse domenii – psihologie, business, sociologie, amestecând inclusiv aspecte multi-culturale – oferă o imagine foarte clară asupra societății noastre. Dacă ar fi să alegem câteva cuvinte cheie care ar putea-o descrie ar fi presiune, eficiență, productivitate, perfecționism, burnout, stres, anxietate și, paradoxal, starea de bine.

”Se așteaptă de la noi să dăm totul la muncă (să nu irosim niciodată timpul și să fim din ce în ce mai productivi), apoi să mergem acasă, într-o locuință imaculată și bine organizată (…), să creștem copii bine educați și creativi (…) să fim soți/soții sau parteneri de nădejde. Și ce spuneți despre sănătate (…)? Ați mai fost pe la sală în ultima vreme?”

Starea de bine a devenit un ”must have” în societatea noastră, ceea ce duce la presiune și stigmă, în cazul în care nu o dobândim. Sunt atâtea rețete pentru starea de bine, încât poate deveni copleșitor să fim la curent cu toate opțiunile, să investim resurse pentru a le explora și mai apoi să găsim strategia potrivită nouă. A fi bine, a fi fericit, devine un alt obiectiv adăugat pe lista de zi cu zi și implică noi resurse pentru a-l îndeplini.

În acest context, practica ”niksen” are foarte mult sens. Ne propune să adoptăm un stil de viață mai simplu, să găsim momente în viața noastră în care ”să pierdem vremea” într-un mod asumat.

 

Ce înseamnă niksen?

Din punct de vedere lingvistic, ”niksen” vine de la substantivul olandez ”niks”, care înseamnă ”nimic”.

Ca și practică, niksen înseamnă a face ceva fără un scop anume – ”Nu te uiți pe fereastră ca să devii o persoană mai liniștită și mai relaxată, o faci uite de-aia. Că așa ți-a venit.”

Menționez de asumarea acestor momente, deoarece niksen nu definește acele situații în care procrastinăm, ruminăm în legătură cu anumite experiențe de peste zi sau planificăm ziua de mâine.

Nu practicăm niksen în momentele în care evităm sau amânăm să facem ceea ce ne-am planificat. Niksen reprezintă asumarea unui moment în care alegem să facem o pauză de la sarcinile noastre.

De asemenea, lectura sau vizionarea unui film nu înseamnă niksen. Aceste activități, deși sunt relaxante și ne ajută să ne deconectăm, au un scop în sine, spre deosebire de practica niksen.

 

Cum ne-ar putea ajuta niksen?

Niksen reprezintă o pauză pentru corp si creier, un moment de odihnă într-o zi aglomerată de sarcini. Beneficiile pe care le aduce sunt creativitatea, deoarece reprezintă un moment în care ideile și gîndurile noastre pot lua un alt contur, capacitatea de a lua decizii – acestea devin mai clare pentru noi, reîncărcare cu energie pentru următoarele sarcini, devenind astfel mai productivi.

Pe lângă aceste beneficii, introducerea practicii niksen în stilul nostru de viață poate reduce stresul și poate preveni burnout-ul.

 

Parenting-ul olandez

Ce mi-a atras atenția la parenting-ul abordat de olandezi este faptul că acordă o importanță semnificativă dezvoltării independenței copiilor. De exemplu, copiii merg singuri la școală, cu bicicleta, începând din ciclul primar –  ”trebuie să stabilești niște reguli și apoi să le dai drumul să plece în lume (…) În felul ăsta, copiii devin adulți responsabili și fericiți.”

De asemenea, joaca ocupă un loc important în viețile copiilor olandezi. La acest aspect contribuie și faptul că nu primesc teme de la școală până în ciclul gimnazial, dar și părinții, prin aceea că le permit să exploreze orașul cu prietenii lor, indiferent de vreme.

O astfel de abordare aduce multe beneficii copiilor, însă îi ajută și pe părinții acestora să își găsească timp pentru niksen. Spre deosebire de olandezi, majoritatea părinților din alte țări/culturi se implică excesiv în viața copiilor lor, ajung să fie supraprotectivi , să se îngrijoreze în permanență pentru binele și siguranța copiilor lor, ceea ce ocupă mult din viața și energia unui părinte, pe lângă faptul că sabotează autonomia copiilor.

 

Impresia mea despre carte este faptul că, deși prezentat ca și o practică, niksen poate fi văzut mai complex – ca atitudine față de noi, față de propria viață, față de modul în care alegem să ne trăim viața de zi cu zi. Deși nu a fost o carte revelatoare pentru mine, trebuie să recunosc că am momente peste zi în care mă gândesc ”uite, acum e un moment bun pentru a nu face nimic”, sau ”cum ar fi dacă în pauza aceasta nu fac nimic?”. Iar dacă aleg să nu fac nimic, o fac într-un mod asumat, fiind mai conștientă de faptul că un moment niksen îmi face bine.