Sindromul Impostorului

Sindromul Impostorului
Unhappy vector created by pch.vector – www.freepik.com

Sindromul impostorului, cunoscut și sub numele de sindrom de fraudă, descrie persoanele cu performanțe ridicate care, în  ciuda succesului obiectiv, nu reușesc să-și internalizeze realizările.

Sindromul impostorului poate afecta pe oricine, indiferent de muncă sau statut social, dar indivizii cu rezultate înalte îl experimentează adesea. Acest sindrom și-a făcut apariția relativ recent la sfârșit de secolul XX, mai exact în anul 1978. Conform unei analize din 2020,  9%-82% din oameni trec printr-un episod de sindrom al impostorului. Din ce putem observa este un lucru cu care mulți oameni se confruntă dar despre care nu se vorbește în termeni corespunzători.

Ce este sindromul impostorului ?

Sindromul impostorului sau sindromul de fraudă, în termeni generali, putem spune că apare atunci când o persoană, în ciuda faptului că are toate cunoștințele necesare pentru a realiza o anumită activitate, crede că ceea ce a realizat nu a fost rezultatul efortului său, ci al norocului sau al altor factori externi.

Unii autori definesc acest sindrom drept prezența unui sentiment de neauntencitate a succesului lor, experimentat de oamenii care au un istoric puternic de realizări. Datorită celor menționate mai sus, putem spune că ei simt o presiune constantă și o teamă că cei din jur vor realiza că sunt o înșelăciune.

Ce simptome are sindromul impostorului?

Cele mai frecvente simptome sau manifestări ale acestui sindrom sunt de obicei următoarele :

  • Frica de a-și arăta imperfecțiunile
  • Teama de a pierde o poziție socială (de multe ori această poziție este dată de locul de muncă)
  • Incapacitatea de a evalua rațional abilitățile și realizările de-a lungul vieții
  • Prejudecăți cognitive, cum ar fi: minimizarea pozitivului (convingerea a faptului că norocul sau alți factori externi au adus reușita și nu factorii interni precum efortul depus pentru atingerea scopului)
  • Frica de a nu îndeplini standardele poziției sociale pe care o au
  • Așteptări mari de la sine

În plus, alți autori precum Fernandez și Bermudez (2000) afirmă faptul că cele de mai sus sunt însoțite, în cele mai multe cazuri, de anxietate sau depresie, lipsă de încredere în sine sau nesiguranță, stimă de sine scăzută și toleranță scăzută la frustrare.

Care sunt cauzele sindromului impostorului?

Din câte am prezentat până acum, observăm că acest concept este creat relativ recent și  nu a fost încă studiat prea mult. Prin urmare, stabilirea cauzelor ar putea fi oarecum prematură. Chiar și așa, ținând cont de studiile care au fost efectuate până în prezent, am putea stabili ce factori de risc ai acestui sindrom.

  • Diferite studii arată că femeile sunt mai predispuse la acest sindrom (Bravata et al., 2019).
  • Tinerii au mai multe șanse de a avea acest sindrom decât adulții (Bravata și colab., 2019).
  • Acomodarea la un mediu nou. De exemplu, atunci când începem un nou loc de muncă sau o nouă pregătire academică, este posibil să simțim că nu vom putea, pentru că nu am mai făcut-o până acum.
  • Nivel ridicat de perfecționism și exigență. Dacă venim dintr-o familie în care realizarea este importantă, avem mai multe șanse să dezvoltăm acest fenomen.

Care sunt consecințele sindromului impostorului?

Studiile efctuate de Bravat și colab (2019) despre sindromul impostorului au ajuns la concluzia că aceasta este asociat cu  :

  • Gândirea negativă poate duce la un pesimism patologic generalizat în alte domenii.
  • Perfecţionism. Acești oameni își doresc întotdeauna să atingă perfecțiunea pentru ca alți oameni să nu le descopere slăbiciunile.
  • Stimă de sine scăzută. A-ți stabili obiectivele prea sus și a te gândi în mod constant că nu ești suficient de bun poate duce la sentimente de vinovăție și regret.
  • A trăi cu frică constantă de a fi descoperit generează anxietate. Ei elimină toate relațiile sociale pentru a minimiza șansele ca acest lucru să se întâmple.
  • De asemenea, poate fi legată și de dificultăți de somn, toleranță scăzută la frustrare, nesiguranță personală și anxietate socială.

Cum depășești sindromul impostorului? Recomandări de bază

Pentru a învinge sindromul impostorului, îți lăsăm o serie de recomandări de bază care te-ar putea ajuta să-l depășești:

  • Primul lucru este să recunoști că ești o victimă a acestui sindrom. Notează orice gânduri nesănătoase sau toxice pe care le ai despre abilitățile sau capacitățile tale.
  • Utilizează restructurarea gândurilor. După ce ai indentificat gândurile nesănătoase, încearcă să le felxibilizezi prin a adopta o poziție mai adaptativă față de situație
  • Vorbește pozitiv despre tine. Este foarte important să vorbești mereu cu tine însuți în termeni pozitivi. Când apare sindromul impostorului, vorbirea raportată la sine este predominant  negativă.
  • Studiază care sunt punctele tale forte. În acest sindrom, oamenii tind să se concentreze doar pe punctele slabe. Prin urmare, vă sugerăm să încercați să vă gândiți care sunt punctele forte care vă fac diferiți de restul.
  • Acceptă-ți succesele. După cum am discutat anterior, un astfel de gândire inflexibilă este „minimizarea pozitivului”  care poate apărea atunci când atribuim succesele și realizările unor factori externi, cum ar fi norocul, atunci când nu este cazul. Încearcă să reflectezi asupra succeselor tale, descoperind ce ai făcut pentru a le atinge.
  • Recompensează-te. Este important să vă faceți timp pentru a sărbători realizările și succesele.

Concluzii

Sindromul impostorului este o problemă care afectează oamenii din întreaga lume și a atras atenție în ultima vreme. Astfel că, studiile care cercetează acest  sindrom sunt puține dar promițătoare. Este important să  luăm în considerare deoarece poate afecta grav persoanele care suferă de aceasta, provocând anxietate, nesiguranță, stimă de sine scăzută, sentimente de ineficacitate, depresie etc.

Dacă dumneavoastră sau cineva apropiat sunteți o victimă a acesteia, vă recomandăm să contactați un profesionist în domeniul sănătății mintale.

Bibliografie:

  • Bravata, D. M., Watts, S. A., Keefer, A. L., Madhusudhan, D. K., Taylor, K. T., Clark, D. M., … Hagg, H. K. (2019). Prevalence, Predictors, and Treatment of Impostor Syndrome: a Systematic Review. Journal of General Internal Medicine. doi:10.1007/s11606-019-05364-1
  • Fernández, E., & Bermúdez, J. (2000). Estilo atribucional, autoobservación y defensividad: el caso del síndrome del impostor y el pesimismo defensivo. Revista de Psicología Social, 15(2), 165–180. doi:10.1174/021347400760259802 .
  • Gadsby, S. (2020). I—What Is Impostor Syndrome?. Australian Journal of Phylosophy.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.