Știința din spatele artei datingului – relaționarea

Relaționarea
Photo by Pablo Heimplatz on Unsplash

Succesul și naturalețea în relaționarea cu femeile

Relaționarea cu femeile este o problemă pentru mulți dintre noi. Teoretic, dacă suntem bărbați, se presupune că putem relaționa ușor cu femeile și că le putem atrage în mod natural. De multe ori în viață însă, dorințele ideale și ceea ce ar trebui să reprezinte “normalitatea” este departe de realitate.

Să fim onești: tații noștri cel mai probabil nu ne-au învățat cum să fim bărbați (sau cel puțin cât am fi avut nevoie). Nu ne-au învățat despre succesul în viață, despre importanța educației, despre câștigul financiar, despre împlinire personală și, în cele din urmă, despre succesul cu femeile.

Una peste alta, mai vin și așteptările societății, ale familiei și ale prietenilor de a reuși să ai o relație cu o femeie frumoasă. “Că doar na, așa e normal. Cum să nu știi să vorbești cu femeile? Doar nu ești un mototol. Doar invit-o la o cafea, spune-i că e frumoasă și că vreți să vă vedeți mai des”.

 

Cum “socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg”, dacă vei face precum îți dictează vocea societății, vei observa că nimic din cele sugerate nu vor funcționa, iar tu vei rămâne frustrat și dezamăgit de tine însuți. În astfel de situație, riști să crezi că e ceva greșit la tine, că femeile nu te vor plăcea niciodată, că prietenii tăi sunt atractivi în mod natural iar tu ești blestemat să fii singur. Nimic mai fals!

Toate acestea sunt convingeri eronate care nu reflect deloc realitatea. Dacă nu ai avut succes în relaționarea cu femeile până acum, se datorează faptului că nu ai făcut ce trebuie (comportamente care nu stârnesc atracția în femei), ai ascultat pe cine nu trebuie (societatea, părinți) și pentru că te-ai bazat pe logica rațională și nu pe cea emoțională (vom vorbi despre ea într-un articol separat).

În acest articol voi încerca să ofer, pe baza literaturii științifice, dar și prin studiul datingul, argumente cât mai pertinente pentru a te convinge tu singur că relaționarea cu femeile poate fi atinsă de oricine și că datingul este pentru tine. Astfel, vom demonstra că orice bărbat poate deveni atractiv în mod natural și poate dobândi succesul mult dorit cu femeile, dar și cu sine însuși.

 

La granița dintre știință și artă

Se spune că relaționarea cu femeile este o artă. Psihologia însă ar identifica pattern-urile comportamentale și cognitive care creează atracție între un bărbat și o femeie. Personal, tind să cred că adevărul este undeva la mijloc, iar în următoarele rânduri voi încerca să demonstrez de ce.

Munca lui Sigmund Freud, fondatorul psihanalizei, a constat, într-o bună parte, în a analiza psihologia femeilor, însă nici dupa 30 de ani nu a descoperit răspunsul la întrebarea “ce își doresc femeile de la bărbați”.

Eforturile lui Freud sunt lăudabile, dar eșecul său nu este unul definitiv. Pe lângă faptul că știința psihologică a avansat cu mult în ultimii 150 de ani, Freud a analizat mintea femeii doar dintr-o perspectivă obiectivă, strict științifico-pragmatică. Părerea mea este că, dacă Freud ar fi practicat datingul, ar fi ajuns la mult mai multe concluzii. Poate aceasta era veriga lipsă din ecuația sa, verigă pe care noi o vom elucida în acest articol.

 

Natural sau dobândit?

Comunitățile de dating împart bărbații în două categorii, numindu-i “naturali” și “dezvoltați (dobândiți)”. Bărbații din prima categorie sunt aceia care și-au dezvoltat într-un mod intuitiv stilul de comunicare în relaționarea cu femeile astfel încât își dau seama cum să se comporte cu o femeie, ce să le spună și, în general, cum să relaționeze cu toate femeile într-o manieră cât mai eficientă.

Prin urmare, aceștia nu depun foarte multe eforturi, ci văd relaționarea cu femeile ca pe o joacă, o distracție. Au mult mai multe relații, dar care nu durează foarte mult, au permanent câteva femei în jurul lor, au parte de primul contact sexual la vârste destul de fragede (15-18 ani) și mențin contactele sexuale cu diferite partenere chiar și înafara unei relații.

Pentru ei, să ai femei în jur nu este mare lucru, iar femeile simt asta și devin și mai atrase de ei. Aparent aici am dori să ne situăm cu toții. Din păcate însă, doar un mic procentaj își dezvoltă în mod intuitiv capacitatea de comunicare în relaționarea cu femeile.

A doua categorie este reprezentată de marea majoritate a bărbaților. Ei sunt cei care nu au învățat limbajul seducției în mod intuitiv, ci au trebuit să depună eforturi serioase, luate în mod consistent, adică să învețe în mod conștient ce presupune relaționarea cu femeile.

Sunt acei bărbați care se simt anxioși în preajma femeilor, nu știu ce să le spună, sunt serioși, fac glume care nu au efect seductiv asupra domnișoarelor, sunt în pană de idei cu privire la subiectele de conversații și la modul în care ar trebui să se comporte. Ba mai mult, au tendința de a se comporta prietenos, sperând să le câștige simpatia și respectul, toate aceste fiind total greșite.

 

Teoria inteligențelor multiple

Și totuși, de ce unii se nasc cu această naturalețe, iar majoritatea bărbaților nu? Este o întrebare foarte bună pentru care, eu unul, aș propune un răspuns pe baza teoriei inteligențelor multiple formulată de psihologul Howard Gardner. Pe scurt, această teorie propune că inteligența nu este un construct unitar, luat izolat, ci ea depinde de contextul în care este pus individul.

Astfel, teoria inteligențelor multiple identifică opt tipuri de inteligență: intrapersonală (capacitatea de auto-analiză și conectare cu propriul sine), logico-matematică, verbal-lingvistică, naturalistă, kinestezică (performanțele sportive), muzicală, vizual-spațială și interpersonală.

Așa cum le sugerează și numele, fiecare inteligență este aplicabilă pentru un domeniu diferit. Noi ne vom concentra pe ultima dintre ele, anume cea interpersonală.

 

Se pare că inteligența interpersonală are legătură cu performanțele noastre în domeniul social: comunicarea eficientă, capacitatea de a-i distra pe ceilalți, de a empatiza, de a le înțelege nevoile, de a fi carismatici și plăcuți și, în general, de a ne conecta la nevoile celor din jur.

Acum vine partea interesantă: în opinia mea, o ramură a acestui tip de inteligență este cea a relaționării cu femeile. Inteligența interpersonală face referire la întreg spectrul social, dar care se poate manifesta diferit cu diverse categorii de oameni: străini, familie, copii, bătrâni și, în cele din urmă, femei.

Astfel, cum unii oameni sunt născuți să fie sportivi, alții au o capacitate incredibilă de a rezolva probleme de matematică complexe de la o vârstă fragedă, unora le este ușor să ia contactul cu propriul sine, fiind firi contemplative, iar altora să cânte la diverse instrumente, la fel, unii bărbați au această inteligență interpersonală, manifestată cu precădere în relaționarea cu femeile.

Acum că am răspuns la întrebarea „de ce”, în continuare vom afla răspunsul pentru „cum”.

 

Teoria inteligenței fluide și cristalizate

La subpunctul anterior am aflat că, într-adevăr, inteligența depinde de un domeniu luat izolat. Interesant este că, mulți oameni care au rezultate remarcabile într-un anumit domeniu nu au ceea ce am numi “talent”.

Să luăm un domeniu pe care-l știm amândoi: fotbalul. Messi și Ronaldo sunt doi giganți ai erei fotbalului contemporan. Valoarea lor este incontestabilă și atât de ridicată încât nu se poate pune un verdict cu privire la superioritatea unuia față de celălalt.

Performanțele sunt relativ egale, însă dacă ne uităm la stilul de joc, lucrurile diferă. Putem spune că Messi pare „să se fi născut cu mingea la picior”. Are în sânge fotbalul chiar înainte de a se naște. Eforturile lui sunt indiscutabil de mare, fără îndoială, dar cu siguranță are și un talent pe măsură.

În schimb, stilul lui Ronaldo este unul „robotic”. Nu are aceeași fluiditate în abilitățile sale pe teren, în schimb e foarte calculat și execută manevrele cu o precizie matematică. Într-adevăr, cei doi au aceleași performanțe, dar stilurile sunt total diferite: unul este fluid, celălalt este calculat.

 

Astfel, ajungem la o altă teorie a inteligențelor: fluidă și cristalizată. Se pare că inteligența fluidă este cea înnăscută, echivalentul a ceea ce am numi noi “talent”. Inteligența cristalizată este, în schimb, cea dezvoltată prin practică și exercițiu, ceea ce am numi noi “abilitate”.

Să luăm domeniul muzical. Îmi este greu să cred că toți muzicienii au un talent înnăscut pentru a face muzică. Nu neg faptul că sunt muzicieni extrem de talentați și care lucrează pe măsura pentru a-și dezvolta și mai mult talentul. Însă sunt și unii care nu au avut talent, dar care și-au dezvoltat urechea muzicală în timp. Spre exemplu, părinții lor i-au dat încă de mici copii la școala de muzică fără a avea neapărat talent, însă au avut parte de instruire calificată timp de ani de zile, iar la maturitate sunt experți în muzică.

Întrebarea mea pentru tine este: dacă Ronaldo a ajuns în topul jucătorilor de fotbal fără a avea talent pentru fotbal implicit și, mai mult decât atât, dacă avem parte de muzicieni foarte buni fără un talent natural, dar cu o pregătire prealabilă, ce te face să crezi că pentru relaționarea cu femeile lucrurile ar sta diferit?

Într-adevăr, știința a demonstrat că putem deveni extrem de performanți într-un domeniu chiar dacă nu avem talent/ inteligență fluidă. Tot ce trebuie să facem este să primim educația adecvată pentru a dobândi inteligența cristalizată. Iar relaționarea cu femeile nu face excepție.

Personal am văzut zeci de bărbați și am citit mărturiile a sute pe forumuri și rețele de socializare în care-și expuneau problemele în relaționarea cu femeile și cum au reușit ei să le depășească, devenind mai buni în acest domeniu.

Așadar, știința demonstrează că, chiar dacă nu ai acea înclinație de a relaționa cu femeile, poți obține aceleași rezultate, dacă nu chiar mai bune, în relaționarea cu femeile dacă ești dispus să faci eforturi de învățare în acest domeniu.

 

Genetica umană

Până acum am dat argumente psihologice cu privire la problematica relaționării cu femeile. În continuare, vreau să îți ofer și o perspectivă biologică, cu precădere pentru genetica umană. Genetica umană este ramura geneticii care studiază transmiterea caracterelor ereditare. Mai exact, ea se ocupă cu studiul a tot ceea ce înseamnă reproducere.

Pentru ideea pe care vreau să o subliniez, voi pleca de la un exemplu: aripile păsărilor. Natura nu a înzestrat păsările cu aripi dintr-o greșeală, ci pentru ca ele să zboare, facilitând astfel supraviețuirea lor. Cum ar fi fost dacă păsările nu aveau aripi? N-ar mai fi zburat în țările calde și ar fi murit, pur și simplu. Dar natura le-a oferi instrumentele necesare (aripile) pentru a face față situației problematice (schimbarea de anotimpuri), facilitând astfel supraviețuirea speciei.

Ducând lucrurile de la particular spre general, același principiu este valabil pentru orice viețuitoare: plantele produc oxigen cu ajutorul frunzelor, consumând dioxid de carbon, aripile păsărilor sunt acolo pentru zbor, felinele au ghiare pentru a se cățăra în copaci, iar peștii au formă aerodinamică pentru a putea înota mai ușor. Nicio viețuitoare nu are ceva în plus sau în minus, orice caracteristică având rolul ei pentru supraviețuirea și adaptarea organismului viu.

Omul nu face excepție.

Ce vreau să zic cu asta? Îți voi spune direct: ți-a fost dat un penis să-l folosești (oricât de amuzant sună, fraza este cât se poate de serioasă și de științifică). Dar pentru a-l folosi, ai nevoie de o parteneră sexuală. În continuare, pentru a avea o parteneră, e nevoie să o atragi spre tine. Așadar, dacă ți-a fost dat un organ genital masculin, el a venit la pachet cu potențialul de a avea partenere sexuale și relații sănătoase, de a le atrage spre tine în mod natural. Prin urmare, pentru simplul fapt că Natura ți-a oferit un organ sexual reproducător, asta înseamnă că ești făcut să ai succesul cu femeile.

Relaționarea cu femeile nu este ceva străin corpului tău, Natura oferindu-ți toate mijloacele prin care să poți avea partenere și relații. Așadar, la fel cum păsările nu au degeaba aripile atașate de corp, peștii înotătoarele, nici tu nu ai penisul fără un motiv. Organul tău sexual este garanția faptului că ai potențial genetic de a avea succes în relaționarea cu femeile, dar depinde de tine să îl scoți la suprafață.

 

„Dar eu vreau să mă comport natural…” Psihologia behavioristă

Einstein spunea că definiția nebuniei este să faci același lucru și să te aștepți la rezultate diferite. Dacă până acum felul tău de a te comporta nu a adus rezultate în relaționarea cu femeile, atunci e momentul să faci o schimbare.

În acest caz, poate ești tentat să te întrebi: “dacă mă schimb, oare nu voi părea fals? Vreau ca femeile să mă placă pentru ceea ce sunt eu în mod real”. Și ai perfectă dreptate. Cel mai probabil ești un tip foarte fain, dar femeile nu văd asta pentru că nu le comunici eficient acest lucru. Dar relaționarea cu femeile se bazează pe istoricul interacțiunilor voastre, iar interacțiunile sunt compuse din comportamentele tale și ale ei.

Una dintre ramurile psihologiei este cea behavioristă. Behaviorismul se ocupă cu studiul comportamentelor umane. Una dintre asumpțiile de bază este că comportamentele pot fi observate și modificate. Așadar, comportamentele pot fi schimbate.

Prin urmare, nu e nevoie să te schimbi ca om, ci doar să îți schimbi comportamentele astfel încât să îți dezvolți un stil seductiv pe care să-l aplici în relaționarea cu femeile pentru ca ele să își dea seama că ești un tip fain. Atâta tot.

Dacă ai avea nevoie de diferite servicii psihologice din partea mea, iar eu ți le-as oferi în limba jamaicană, mă îndoiesc că ai vrea să lucrezi cu mine. Poate sunt competent, poate am intenții bune, poate chiar am răspunsurile la ceea ce cauți tu, dar simplul fapt că vorbesc o altă limbă mă scoate din start de pe lista psihologilor la care ai apela.

Așa e și cu femeile. Probabil că tu ai cele mai bune intenții, ești un tip amuzant, inteligent și calculat, dar toate astea ar fi de prisos dacă nu reușești să le comunici femeilor într-o formă atractivă, seductivă. Pur și simplu așa funcționează atracția sexuală și relaționarea cu femeile în mod natural.

Ecuația dezvoltării abilităților de relaționare cu femeile în mod natural

Hai să dăm și un contur practic acestui articol printr-o formula pe care să o aplici pe termen lung, ea având scopul de a deveni tot mai bun cu femeile.

Ecuația e: (90% comportamentele tale de bază + 10% noi comportamente) x Timp = Rezultate.

Asta înseamnă că în relaționarea cu o femeie te vei comporta 90% cum o făceai până acum. Însă 10% dintre comportamentele tale vor fi noi. Vei încerca să înveți o nouă manieră de a fi. 10% nu e copleșitor de mult astfel încât să simți că te schimbi ca persoană, dar e suficient cât să faci progrese.

Spre exemplu, dacă ești un tip serios, acum 90% din timp vei rămâne așa, dar din cât în când vei încerca o glumă, un gest amuzant sau orice comportament care să denote simțul umorului. Acel 10%, dacă înveți din el, va deveni o obișnuință și va trece în repertoriul tău comportamente de bază, adică în acel 90%. Dacă ai puțină logică matematică, îți poți da seama că la fiecare 10%, acel 90% se va schimba câte puțin. Așa devii din ce în ce mai bun în relaționarea cu femeile.

Bineînțeles, aceasta e o formă de conceptualizare, pentru a înțelege tu ideea. Relaționarea cu femeile nu este o chestiune matematică, ci o artă, mai degrabă. Legea face referire la procesul tău de creștere, nu la modul tău de interacționare propriu-zis. Când interacționezi cu femeia, doar încearcă noile comportamente și vezi ce rezultate îți oferă.

Acum, poate te întrebi care ar fi acele comportamente sănătoase și seductive în relaționarea cu femeile. Pentru aceasta am scris două articole ajutătoare aici (https://www.semped.ro/?p=592) și aici (https://www.semped.ro/?p=530). Aceste două articole îți vor oferi, probabil, informațiile pe care le cauți, însă procesul ar fi mult mai eficient dacă ai lucra cu un psiholog. Așadar, dacă vrei să lucrezi cu mine, o poți face contactându-ne la adresa centrului Mental Training. Te aștept cu drag!

 

Concluzie

Ești făcut să ai succes în relaționarea cu femeile. Dacă nu ai avut până acum, asta nu înseamnă că nu poți avea de aici înainte. Nu lăsa potențialul tău să moară sub greutatea convingerilor iraționale și a presiunii din partea celor din jur.

În orice caz, vreau să reții că relaționarea cu femeile este o artă care poate fi învățată în mod științific. E nevoie să lași lucrurile să meargă în mod natural după principiul fluidității artei, dar să îmbunătățești aspectele comportamentale și ale personalității tale făcând apelul la știință, astfel încât să devii din ce în ce mai mult ceea ce ți-a fost predestinat să fii: bun în relaționarea cu femeile.

 

 

 

 

Bibliografie

Carey G (2002). Human genetics for the social sciences

Margaret Crosbie-Burnett, Edith A. Lewis (2009). Theoretical Contributions from Social and Cognitive-Behavioral Psychology, pp 531-561.

Jeremy R. Gray, Christopher F. Chabris and Todd S. Braver (2003). Neural mechanisms of general fluid intelligence

Leandro S. Almeida, Maria Dolores Prieto, Aristides I. Ferreira, Maria Rosario Bermejo, Mercedes Ferrando, Carmen Ferrándiz (2010). Intelligence assessment: Gardner multiple intelligence theory as an alternative

Michael C. Ashton, Kibeom Lee, and Philip A. Vernon (2000). Fluid Intelligence, Crystallized Intelligence, and the Openness/ Intellect Factor

 

 

 

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *