O carte plină de adevăruri

“Femei care iubesc prea mult” este  cartea autoarei Robin Norwood. Citind-o m-am decis să scriu acest articol. Mai ales că am întâlnit foarte multe cazuri asemănătoare cu cele descrise de ea.

A iubi prea mult inseamnă în esenţă a renunţa la tine în favoare relației.

Cum îți dai seama dacă ești una dintre acele femei care iubesc prea mult?

Chiar și atunci când relaţia merge prost și este nesatisfăcătoare, îţi este greu dacă nu imposibil să ieși din ea. Apare acea teamă de abandon, acea frică de a nu rămâne singură. Iar asta nu ţine neapărat de vârstă. Poţi să ai 20 de ani sau 40 și tot să-ţi fie frică.

Iar un eșec în relaţie te face să te gândești la tine ca la o persoană care nu este suficient de bună. Începi să pui eșecurile pe seama ta și să te întrebi din nou și din nou unde ai greșit. Atunci stima de sine are foarte mult de suferit.

Chiar dacă partenerul s-a purtat groaznic cu tine, si se gândea numai la el, tot ai fi rămas în relaţie. Până la urma ești o persoană obișnuită să lași de la tine. Numai că lăsând prea mult de la tine se deschide calea abuzului. Cealaltă persoană începe să nu te mai respecte.

Iubirea presupune suferinţă?

Și atunci suferi foarte mult. Dar ești obișnuită cu suferinţa. Presupui că iubirea înseamnă suferinţă. Cam asta zice orice cântec de dragoste. Numai că acele cântece de dragoste s-ar putea să fie compuse tot de femei care iubesc prea mult.

La un moment dat se creează un pattern vicios. Îţi găsești doar parteneri nepotriviţi. Care te fac să suferi. Sau care nu te respectă și sunt abuzivi. Sau care dau vina mereu pe tine și te fac să te simţi foarte prost.

Și ajungi să folosești sexul ca substitut pentru afecţiune sau pentru a atrage un bărbat. Emoţiile intense pot să facă sexul foarte plăcut. Iar asta să dea impresia de potrivire. Ceea ce poate să creeze dependenţa de emoţii intense și de suferinţă. Nu poţi să te simţi bine dacă nu ești mereu prinsă într-o “luptă” sau un joc.

Poţi intra ușor în eroare, deoarece te întrebi: “Dacă mă înţelegea așa de bine, cum să fie nepotrivit pentru mine?”, “Ce are cealaltă femeie și nu am eu?”, sau “De ce?”. Numai că aceste întrebări se transformă în obsesii de care nu mai scapi. Iar faptul că aţi rămas prieteni pe facebook nu te ajută deloc să treci peste o despărţire.

Alţi parteneri care te respectă și îţi fac pe plac ajung să te plictisească. O întâlnire, două sunt ok, dar ai nevoie de ceva mai intens. De cineva care să preia controlul. Care să nu aștepte de la tine să îi spui ce să facă. Și revii la vechea relaţie. Chiar dacă el nu te mai vrea.

Sau încerci să găsesti ceva care să te facă să te simţi mai bine. Dulciurile sunt de obicei la îndemână. Numai că mâncatul compulsiv te face să te simţi si mai rău. Începi să te urăști și să te dispreţuiești.

Poate că ai fost o persoană care a învăţat să se comporte așa. Poate că în familie ai fost criticată și nu s-a ţinut cont de nevoile tale. Sau poate că ai avut părinți abuzivi care nu ţi-au oferit afecţiunea de care aveai nevoie. O familie disfuncţională este cea care transmite aceste tipare de gândire și de comportament.

Schimbarea poate să fie dificilă. În timp și cu ajutor, pot fi dobândite alte tipare. Poţi să ajungi să te iubești mai mult pe tine. Să te respecţi mai mult. Să fii mulţumită și împăcată cu tine. Iar atunci te simţi mai sigură și teama de abandon dispare.

Suportul din partea celorlalţi este foarte important. Intrând în contact cu oameni care te apreciază și te susţin este de ajutor.  Poate să fie greu să te reacomodezi. Să te obișnuiești cu lipsa de intensitate din viaţa ta. Dar s-ar putea să descoperi că nu este necesar să suferi dacă iubești. Și că poţi fi o persoană respectată.